Scope of health insurance contribution obligation for judicial staff benefiting from statutory free medical assistance

Asupra recursului în anulare de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea precizată ulterior B.D., C.G., C.C. și alți 10 reclamanți au chemat în judecată Tribunalul Bacău, Ministerul Justiției, C.A.S.A.O.P.S.N.A.J., solicitând obligarea pârâților la restituirea sumelor ce le-au fost reținute în mod nelegal cu titlu de contribuție la asigurările sociale de sănătate în procent de 7 % din veniturile brute de natură salarială în perioada 1 ianuarie 2000-30 martie 2001, cu aplicarea indicelui de devalorizare a monedei naționale de la data reținerii acestor sume până la data plății integrale a acestora.

Prin întâmpinare Ministerul Justiției, în nume propriu și în calitate de reprezentant al Tribunalului Bacău, a invocat lipsa calității procesuale pasive în ceea ce-l privește motivat de faptul că sumele respective au fost reținute de Tribunalul Bacău, iar pentru acesta din urmă întrucât a fost doar un intermediar între reclamanți și C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. astfel că sumele reținute nu au intrat în bugetul tribunalului.

La rândul ei, prin întâmpinare C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. a invocat lipsa calității procesuale pasive în raport de art. 53 alin. (1) din Legea nr. 145/1997 ca și excepția necompetenței teritoriale a instanței în baza art. 5 C. proc. civ.

De asemenea, C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. a formulat cerere de chemare în garanție a C.N.A.S.S. pentru ca în cazul în care se va admite acțiunea reclamanților să se dispună prin aceeași hotărâre, obligarea chematei în garanție să-i restituie 25 % din suma pretinsă de reclamanți, sumă pe care a virat-o în contul chematei în garanție în baza art. 21 alin. (2) lit. a) din statutul Casei.

Tribunalul Neamț, secția civilă, sesizat cu judecarea pricinii urmare admiterii cererii de abținere formulată de judecătorii Tribunalului Bacău, prin sentința civilă nr. 64/C din 14 februarie 2003 a admis acțiunea și a obligat Ministerul Justiției și Tribunalul Bacău să restituie reclamanților sumele precizate în dispozitiv în dreptul fiecăruia, reprezentând contribuția la asigurările sociale de sănătate reținute din venitul brut lunar în perioada ianuarie 2000-30 martie 2001.

De asemenea, a obligat pârâții să achite sumele reținute lunar la valoarea reactualizată în funcție de inflație, începând cu data reținerii fiecărei sume și până la executarea efectivă a hotărârii.

S-a respins contestația față de C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. ca neîntemeiată.

S-a respins cererea de chemare în garanție a C.N.A.S. formulată de C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. ca rămasă fără obiect.

S-au respins excepțiile lipsei calității de chemată în garanție și inadmisibilității cererii de chemare în garanție, invocate de către C.N.A.S. ca rămase fără interes.

Curtea de Apel Bacău, secția civilă, prin decizia nr. 672 din 15 mai 2003 a respins ca nefondate recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Bacău împotriva sentinței nr. 64 din 14 februarie 2003 a Tribunalului Neamț, secția civilă.

Instanțele au reținut în esență că reclamanții ce îndeplineau funcții de personal auxiliar de specialitate, ca subiecți ai raportului juridic de gratuitate instituit prin dispozițiile art. 94 și art. 141 din Legea nr. 92/1992 nu pot fi obligați să susțină financiar serviciile din sistemul instituit prin Legea nr. 145/1997 întrucât dreptul de gratuitate acordat prin acte normative speciale ar deveni iluzoriu, iar acest drept, garantat juridic și financiar prin dispozițiile art. 100 din Legea nr. 92/1992 și H.G. nr. 409/1998 emisă în aplicarea art. 99 din Legea nr. 92/1992 nu poate fi limitat doar la decontările ocazionale ale contravalorii unor medicamente, servicii medicale și materiale sanitare.

Împotriva hotărârilor judecătorești menționate, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a declarat recurs în anulare în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ. pe considerentul că acestea au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii, respectiv a dispozițiilor art. 1, art. 4, art. 6, art. 52 și art. 55 din Legea nr. 145/1997 privind asigurările sociale de sănătate și art. 6/1 din Normele comune emise la 26 mai 1999 în aplicarea H.G. nr. 409/1998 ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond.

S-a reținut în esență că întrucât reclamanții nu fac parte din categoriile de personal care, potrivit legii sunt scutite de plata contribuției lunare de asigurări de sănătate, beneficiază de gratuitățile prevăzute de art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 409/1998 numai dacă fac dovada plății contribuției anuale de asigurări de sănătate.

S-a conchis că din interpretarea dispozițiilor legale evocate coroborate cu prevederile Legii nr. 92/1992 se desprinde intenția legiuitorului ca magistrații și personalul de specialitate să nu fie scutiți de plata contribuției pentru fondul asigurărilor sociale de sănătate.

În consecință, s-a solicitat admiterea recursului în anulare, casarea hotărârilor judecătorești criticate și pe fond respingerea acțiunii.

Recursul în anulare este fondat.

Este adevărat că, în conformitate cu prevederile art. 99 și art. 141 din Legea nr. 92/1992, magistrații beneficiază, în mod gratuit de asistență medicală, medicamente și proteze, această gratuitate neechivalând însă cu scutirea de plata contribuției pentru fondul asigurărilor sociale de sănătate, care constituie o obligație distinctă.

Beneficiul gratuităților prevăzute în art. 99 și art. 141 din Legea nr. 92/1992 se aplică numai în condițiile cuprinse în Legea nr. 145/1997, în al cărei art. 4 este menționată regula generală a obligativității asigurării, de la care există excepțiile privitoare la persoanele scutite de plata contribuției, prevăzute în art. 6 și art. 55 din aceeași lege.

Potrivit art. 52 din Legea nr. 145/1997, persoana asigurată are obligația plății unei contribuții bănești lunare pentru asigurările sociale de sănătate, cu excepția persoanelor prevăzute în art. 6 și art. 55.

Cum magistrații nu sunt menționați printre persoanele exceptate de la plata acestei contribuții, se constată că doar prin greșita aplicare a prevederilor legale susmenționate a admis acțiunea tribunalul, soluție confirmată de curtea de apel.

Față de cele ce preced recursul în anulare urmează a fi admis, a casa ambele hotărâri și în fond a respinge acțiunea și cererea de chemare în garanței a C.N.A.S.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Casează decizia nr. 672 din 15 mai 2003 a Curții de Apel Bacău, precum și sentința civilă nr. 64/C din 14 februarie 2003 a Tribunalului Neamț și respinge, ca nefondată acțiunea reclamanților L.N., Ș.M., B.D., C.G., C.C., ș.a., precum și cererea de chemare în garanție formulată împotriva C.N.A.S.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 octombrie 2004.