Security refund upheld as unconditional after suspension request rejected; tax authority's appeal dismissed
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (Administrative and Tax Disputes Section) dismissed the tax authority's appeal as unfounded, upholding the lower court's order that the security (cauțiune) of 26,311.3 RON be returned to the company that had deposited it. The dispute arose from an action for the return of the security originally consigned in 2016 in connection with a request to suspend execution of an administrative act; that suspension request had been rejected by a first-instance ruling that became final in 2017 after the applicant waived its appeal, although the main annulment case was still pending on appeal. The court held that under Article 1064(4) of the Civil Procedure Code, where the application for which the security was deposited has been rejected, the security must be returned unconditionally and even ex officio, without requiring the conditions of paragraphs (1)–(2) (final resolution of the main case or absence of a compensation claim) to be met. The appeal, framed under Article 488(1)(5) C. proc. civ., was therefore rejected, and the lower court's restitution order remains in force.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ, art. 1064 din C. proc. civ, art. 1064 C. proc. civ, art. 1064 alin. (4) C. proc. civ; Security refund upheld as unconditional after suspension request rejected; tax authority's appeal dismissed: The dispute arose from an action for the return of the security originally consigned in 2016 in connection with a request to suspend execution of an administrative act; that suspension request had been rejected by a first-instance ruling that became final in 2017 after the applicant waived its appeal, although the main annulment case was still pending on appeal. The court held that under Article 1064(4) of the Civil Procedure Code, where the application for which the security was deposited has been rejected, the security must be returned unconditionally and even ex officio, without requiring the conditions of paragraphs (1)–(2) (final resolution of the main case or absence of a compensation claim) to be met. The appeal, framed under Article 488(1)(5) C. proc. civ., was therefore rejected, and the lower court's restitution order remains in force.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedUsed to frame the grounds of the appeal as a procedural violation and to reject them as unfounded.
Legal basis cited for dismissing the appeal as unfounded.
Full text
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 27 octombrie 2017, reclamanta Societatea Naţională de Radiocomunicaţii S.A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscala - Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, a solicitat restituirea cauţiunii în valoare de 26.311,3 RON, consemnată în dosarul nr. x/2014, prin Ordinul de plată nr. x/23.03.2016.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin încheierea din data de 14 noiembrie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de reclamanta Societatea Naţională de Radiocomunicaţii S.A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscala - Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili şi intervenientul Sindicatul Liber Naţional Radiocomunicaţii, şi a dispus restituirea cauţiunii în sumă de 26.311,3 RON consemnată prin OP nr. x/23.03.2016.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva încheierii de şedinţă din data de 14.11.2017 a formulat recurs pârâta Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului şi casarea încheierii recurate, cu consecinţa respingerii cererii de eliberare a cauţiunii, ca neîntemeiată.
În susţinerea recursului s-a arătat că dosarul nr. x/2014, având ca obiect suspendare şi anulare act administrativ, se află în recurs, în procedura de filtru pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. În consecinţă, întrucât litigiul nu a fost soluţionat definitiv, nu poate fi dispusă restituirea cauţiunii.
4. Apărările formulate în cauză
Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 17.01.2018, intimata-reclamantă Societatea Naţională de Radiocomunicaţii S.A. a solicitat respingerea recursului, întrucât nu există niciun litigiu pe rol care să oblige intimata-reclamantă să depună şi să menţină cauţiunea consemnată.
Astfel, capătul de cerere privind suspendarea actului administrativ a fost soluţionat definitiv de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin decizia nr. 1304 din 30 martie 2017. În prezent, pe rolul instanţei de judecată, se află spre soluţionare doar recursul declarat de ANAF împotriva soluţiei de anulare a actului administrativ, astfel încât nu există nicio obligaţie legală şi niciun temei pentru menţinerea în continuare a cauţiunii.
II. Soluţia instanţei de recurs
Analizând actele şi lucrările dosarului, încheierea recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtă este nefondat.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Prima precizare care se impune este aceea că susţinerile recurentei-pârâte se pot încadra în motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată încălcarea sau aplicarea greşită a legii procesuale.
În cauza dedusă judecăţii, criticile se subsumează exclusiv prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta referindu-se la încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, respectiv la neîndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a cererii de restituire a cauţiunii.
Potrivit art. 1064 din C. proc. civ.:
"(1) Cauţiunea depusă se va restitui, la cerere, după soluţionarea prin hotărâre definitivă a procesului în legătură cu care s-a stabilit cauţiunea, respectiv după încetarea efectelor măsurii pentru care aceasta s-a depus.
(2) Cauţiunea se restituie celui care a depus-o în măsura în care asupra acesteia cel îndreptăţit nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite până la împlinirea unui termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii sau, după caz, de la data încetării efectelor măsurii, prevăzute la alin. (1). Cu toate acestea, cauţiunea se restituie de îndată dacă partea interesată declară în mod expres că nu urmăreşte obligarea celui care a depus-o la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin încuviinţarea măsurii pentru care aceasta s-a depus.
(…)
(4) Dacă cererea pentru care s-a depus cauţiunea a fost respinsă, instanţa va dispune din oficiu şi restituirea cauţiunii."
În raport de aceste prevederi, se observă o diferenţă de reglementare a procedurii de eliberare a cauţiunii, după cum măsura suspendării a fost admisă (caz reglementat de alin. (1) şi (2) ale art. 1064), sau cererea de suspendare, pentru a cărei soluţionare a fost consemnată cauţiunea, a fost respinsă (caz reglementat de alin. (4) al art. 1064).
Astfel, dacă în situaţia admiterii cererii de suspendare se solicită îndeplinirea unui cumul de condiţii pentru a se putea dispune restituirea cauţiunii (să existe o cerere a persoanei îndreptăţite; cauza să fie definitiv soluţionată; inexistenţa unei cereri pentru plata despăgubirilor, formulată de partea în defavoarea căreia s-a dispus suspendarea în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii), Înalta Curte constată că, în cazul respingerii cererii de suspendare, dispoziţiile art. 1064 C. proc. civ. nu prevăd îndeplinirea, prealabilă şi necesară, a vreunei condiţii, instanţa având obligaţia să dispună restituirea cauţiunii din oficiu.
În cauza de faţă, cauţiunea consemnată conform OP nr. x/23.03.2016 a fost stabilită de instanţa de judecată în dosarul nr. x/2014, pentru soluţionarea cererii formulate de intimata-reclamantă Societatea Naţională de Radiocomunicaţii S.A. vizând suspendarea executării Dispoziţiei obligatorii nr. x/10.12.2014, emisă de recurenta-pârâtă. Cererea de suspendare a fost respinsă prin încheierea din 28 aprilie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, rămasă definitivă prin decizia nr. 1304 din 30 martie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin care s-a luat act de renunţarea la judecata recursului declarat de către reclamantă împotriva încheierii prin care a fost respinsă cererea de suspendare.
Prin urmare, reţinând soluţia de respingere a cererii de suspendare a efectelor actului administrativ, Înalta Curte constată că cererea de restituire a cauţiunii se soluţionează în raport de dispoziţiile art. 1064 alin. (4) C. proc. civ., nefiind necesar a se recurge la analiza vreuneia dintre condiţiile reglementate de alineatele anterioare. Mai exact, cauţiunea se restituie necondiţionat, chiar şi în lipsa cererii exprese a părţii, prin dispoziţia instanţei, luată din oficiu. Într-adevăr, prin încheierea din 28 aprilie 2015, Curtea nu a dispus, din oficiu, şi asupra cauţiunii, dar această omisiune nu condiţionează dreptul reclamantei de a solicita restituirea prin cerere separată şi nu impune cerinţe suplimentare pentru admiterea cererii.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că, în cauză, sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de textul de lege sus menţionat, respectiv cererea pentru care s-a depus cauţiunea a fost respinsă de către instanţă.
Pentru aceste motive, Înalta Curte reţine netemeinicia criticilor formulate de recurenta-pârâtă, încadrabile în motivul de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., încheierea pronunţată în litigiu fiind dată cu interpretarea şi aplicarea corectă a normelor de drept procesual incidente la circumstanţele de fapt ale cauzei.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, găsind nefondate motivele de recurs încadrabile în cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâta Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili împotriva încheierii de şedinţă din data de 14 noiembrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2014, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 februarie 2018.