Removal of judge by decree sent to Court of Appeal on material incompetence plea.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 27 iulie 2017 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2017, contestatorul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, următoarele:

I. Să se constate discriminarea în privinţa categoriilor de magistraţi condamnaţi definitiv, discriminare înfăptuită prin dispoziţiile art. 65 alin. (11) din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată;

II. Să se constate că emiterea Hotărârii nr. 787/04.07.2017 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii s-a realizat în condiţiile art. 65 alin. (11), cu raportare la art. 65 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 303/2004, republicată, deşi textul articolului 65 alin. (11) discriminează între judecătorii, respectiv procurorii, condamnaţi definitiv, fiind astfel vădit neconstituţional;

III. Să se constate că emiterea Hotărârii nr. 787/04.07.2017 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii s-a realizat în condiţiile în care prin încheierea din 22.11.2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, în dosarul nr. x/2013, s-a dispus admiterea cererii referitoare la excepţia de neconstituţionalitate şi sesizarea Curţii Constituţionale a României în vederea soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 60 alin. (6) din Legea nr. 51/1995, republicată.

IV. Să se dispună suspendarea procedurii de eliberare din funcţia de judecător a reclamantului şi suspendarea efectelor Decretului Preşedintelui României având ca obiect eliberarea din funcţie a acestuia ca urmare a condamnării definitive pentru săvârşirea unei infracţiuni.

Reclamantul a solicitat ca suspendarea să se dispună până la:

- soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate privitoare la art. 60 alin. (6) din Legea nr. 51/1995, republicată, excepţie ridicată în dosarul nr. x/2013, în apel, în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, cerere admisă prin încheierea din 22.11.2016;

- soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate ridicată în prezentul dosar, în faţa instanţei de contencios administrativ şi fiscal, privind dispoziţiile art. 65 alin. (11) din Legea nr. 303/2004, republicată, care constituie excepţie de la regula instituită prin prevederile art. 65 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 303/2004, republicată.

Prin cerere înregistrată la aceeaşi dată cu cererea de chemare în judecată, respectiv 27 iulie 2017, contestatorul A. a invocat excepţia de neconstituţionalitate cu privire la dispoziţiile art. 65 alin. (11) din Legea nr. 303/2004, republicată, privind statutul judecătorilor şi procurorilor şi a solicitat să se dispună înaintarea cererii sale la Curtea Constituţională a României, în temeiul art. 16 lit. d) din Constituţia României.

Prin întâmpinarea formulată la data de 28 august 2017, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii, excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive şi excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în ceea ce priveşte soluţionarea cererii, solicitând declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Examinând cu prioritate, în conformitate cu dispoziţiile art. 248 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ., excepţia necompetenţei materiale invocată de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii prin întâmpinare, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, motiv pentru care o va admite şi, în temeiul dispoziţiilor art. 131 şi art. 132 din Noul C. proc. civ., va trimite cauza spre competentă soluţionare Curţii de Apel Bacău, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a ajunge la această soluţie, instanţa a avut în vedere următoarele considerente:

Prin Hotărârea nr. 787 din 04.07.2017, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a decis înaintarea către Preşedintele României a propunerii de eliberare din funcţie a domnului A., judecător suspendat din funcţie la Judecătoria Bacău ca urmare a condamnării sale definitive pentru săvârşirea unor infracţiuni.

Prin Decretul nr. 668 din 20.07.2017 al Preşedintelui României, publicat în Monitorul Oficial nr. 583/21.07.2017, domnul A. a fost eliberat din funcţia de judecător la Judecătoria Bacău, ca urmare a condamnării sale definitive pentru săvârşirea unor infracţiuni.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat, la primele trei capete de cerere, constatarea unor situaţii de discriminare concretizate în Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 787 din 04.07.2017, iar capătul patru al cererii are ca obiect suspendarea efectelor Decretului Preşedintelui României de eliberare a reclamantului din funcţia de judecător.

În raport de conţinutul său şi de temeiul de drept invocat de către reclamant, respectiv dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 554/2004, cererea dedusă judecăţii în prezenta cauză nu face parte dintre cererile prevăzute a fi soluţionate, în primă instanţă, de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Competenţa materială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este reglementată prin dispoziţiile art. 97 C. proc. civ., potrivit cărora:

"Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă:

1. recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege;

2. recursurile în interesul legii;

3. cererile în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept;

4. orice alte cereri date prin lege în competenţa sa."

Astfel, din textul legal sus citat rezultă că instanţa supremă nu poate fi sesizată direct cu soluţionarea pe fond a unei cereri decât în cazurile expres şi limitativ prevăzute de legi speciale.

De asemenea, în materie civilă, art. 21 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară prevede că:

"Secţia I civilă, secţia a II-a civilă şi secţia de contencios administrativ şi fiscal ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile împotriva hotărârilor pronunţate de curţile de apel şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, precum şi recursurile declarate împotriva hotărârilor nedefinitive sau a actelor judecătoreşti, de orice natură, care nu pot fi atacate pe nicio altă cale, iar cursul judecăţii a fost întrerupt în faţa curţilor de apel."

Or, în raport dispoziţiile legale anterior menţionate, care cuprind norme de competenţă de ordine publică, precum şi în raport de obiectul cererii de chemare în judecată şi de calitatea pârâtului, este evident că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu este competentă material să soluţioneze cauza de faţă, competenţa aparţinând secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările ulterioare, coroborate cu cele ale art. 10 alin. (1), art. 14 şi art. 15 din acelaşi act normativ.

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ:

"Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel."

Înalta Curte constată că, în speţă, sub aspectul competenţei materiale de soluţionare a cererii, sunt incidente dispoziţiile generale cuprinse în art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, şi nu cele speciale din art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată, cu modificările ulterioare, astfel încât, prin raportare la calitatea de autoritate publică centrală a Consiliului Superior al Magistraturii, competenţa aparţine Curţii de apel.

Fiind contestat un act emis de o autoritate publică centrală şi ţinând cont de dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte apreciază că în cauză competenţa de soluţionare în primă instanţă revine Curţii de Apel Bacău, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în a cărei rază teritorială se află domiciliul reclamantului.

Totodată, la pronunţarea acestei soluţii de declinare, Înalta Curte a avut în vedere Decizia nr. 3167 din 24 octombrie 2017, pronunţată de această instanţă în dosarul nr. x/2017. Prin respectiva decizie s-a dispus declinarea către Curtea de Apel Bacău, secţia de contencios administrativ şi fiscal a competenţei de soluţionare a cererii formulate de contestatorul A., în contradictoriu cu intimaţii Ministerul Justiţiei şi Consiliul Superior al Magistraturii, având ca obiect anularea unor acte premergătoare hotărârii de eliberare din funcţie a contestatorului. Înalta Curte apreciază că pentru buna administrare a justiţiei este util ca prezenta cauză să fie soluţionată de către aceeaşi instanţă.

Pentru considerentele expuse anterior, faţă de obiectul cererii reclamantului şi având în vedere că pârâtul are calitatea de autoritate publică centrală, ţinând cont de dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în temeiul art. 132 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ., raportat la art. 96 pct. 1 din acelaşi cod şi coroborat cu art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite excepţia necompetenţei sale materiale, invocată de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii şi va trimite cauza spre competentă soluţionare Curţii de Apel Bacău, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

În faţa instanţei competente urmează a fi puse în discuţie şi analizate toate celelalte cereri şi excepţii invocate de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, respectiv de către reclamantul A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia de necompetenţă materială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Trimite acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii la Curtea de Apel Bacău, secţia contencios administrativ şi fiscal, spre competentă soluţionare.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 noiembrie 2017.