Banking regulator fine for prudential breaches and limits of judicial review under O.U.G. 99/2006

Asupra contestaţiei de faţă:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2017, contestatoarea A. a solicitat în contradictoriu cu intimata BNR anularea Ordinului Prim-Viceguvernatorului Băncii Naţionale a României nr. 100 din 03.10.2016 şi exonerarea contestatoareaui de la plata amenzii în suma de 25.000 RON, aplicată pentru faptele prevăzute şi sancţionate de O.U.G. nr. 99/2006 cu modificările şi completările ulterioare, precum şi Hotărârea Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a României nr. 12 din 20 decembrie 2016 prin care a fost soluţionată contestaţia formulata împotriva Ordinului nr. 100/03.10.2016.

În motivarea contestaţiei, se arată că, prin Ordinul Prim-Viceguvernatorului Băncii Naţionale a României nr. 100 din 03.10.2016, a fost dispusă sancţionarea contestatoarei în calitate de director general la C. S.A., cu amenda în suma de 25.000 RON pentru faptele prevăzute şi sancţionate de O.U.G. nr. 99/2006 cu modificările şi completările ulterioare, act care este apreciat ca netemeinic pentru următoarele considerente:

Susţine contestatoarea că pretinsele încălcări ale dispoziţiilor legale aplicabile în activitatea bancară au fost începute înainte de aprobarea mandatului său la C., martie 2013 - aprilie 2016, iar rapoartele de supraveghere, aferente perioadelor anterioare mandatului contestatoareaui, au fost întocmite fără sancţiuni comparabile.

De asemenea, sancţiunile aplicate contestatoareai nu sunt proporţionale cu gravitatea abaterilor şi nici individualizate corespunzător circumstanţelor personale, având în vedere ca niciodată nu a avut vreo conduita necorespunzătoare unei persoane cu o funcţie de conducere într-o instituţie de credit, deşi a acumulat o vechime semnificativă în aceasta funcţie.

Individualizarea sancţiunilor s-a făcut fără respectarea importanţei profiturilor realizate sau a pierderilor evitate de către contestator, în beneficiul C. S.A., deşi acestea puteau şi pot fi determinate.

Sancţiunile aplicate nu au fost corect individualizate, încălcând astfel principiul proporţionalităţii de către BNR, făcând un exces al puterii de apreciere, aşa cum Curtea Europeana de Justiţie a statuat, printr-o jurisprudenţă constantă.

În urma întâlnirii din 15 martie 2016, la invitaţia inspectorilor din cadrul Direcţiei Supraveghere a Băncii Naţionale a României, la sediul acesteia, inspectorii de supraveghere au acordat BNR C. civ. un termen limită, respectiv data de 18 martie 2016 pentru prezentarea explicaţiilor şi observaţiilor cu privire la conţinutul proiectului raportului de control.

Acest termen de numai 3 zile (16-18 martie 2016) pentru a pregăti observaţii cu privire la aspectele neconforme şi pentru a furniza corecţii cu privire la aspectele factuale cuprinse în proiectul de raport de control ce conţine un număr de peste 350 de pagini, a fost un termen nerealist, având în vedere imposibilitatea evidentă de a verifica toate aspectele reţinute.

Aspectele semnificative menţionate în cadrul Raportului au fost aduse la cunoştinţa reprezentanţilor Băncii Naţionale a României de către echipa de conducere, încă de la momentul producerii acestora sau de la momentul în care a luat cunoştinţa de acestea, conducerea consultându-se în permanenţă, într-un mod transparent cu reprezentanţii Băncii Naţionale a României. Cu toate acestea, nu s-au putut identifica în cadrul Raportului referiri cu privire la aceste aspecte şi la situaţiile în care Banca a implementat imediat masuri corective.

Se mai susţine că la individualizarea sancţiunilor aplicate, nu s-a ţinut cont de realizările majore ale Băncii în perioada analizată, enumerate de contestatoare în cuprinsul cererii de chemare în judecată.

Reluând punctual toate aspectele imputate, contestatoarea susţine următoarele, cu precizarea că lipsa de specificitate a unor critici este datorată imposibilităţii de acces la documentele băncii, având în vedere încetarea contractului de mandat cu BNR C. civ. la data de 28.04.2015:

Referitor la pct. 1prin care s-a reţinut "exercitarea necorespunzătoare a responsabilităţilor definite la pct. 3.1 din Regulamentul de Organizare şi Funcţionare al instituţiei de credit, referitoare la coordonarea activităţilor de elaborare şi actualizare de politici, norme, procedură şi instrucţiuni interne privind activitatea structurilor din subordine, ceea ce a condus la încălcarea art. 26 alin. (2) din Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 5/2013 privind cerinţe prudenţiale pentru instituţiile de credit, cu modificările şi completările ulterioare, având in vedere lipsa din cadrul Politicii privind conflictele de interese a unor prevederi, referitoare la relaţiile, serviciile, activităţile sau tranzacţiile în care pot apărea conflicte de interese şi modul de gestionare a acestora", se susţine că această constatarea este neîntemeiată şi nu relevă realitatea faptelor, neredând succesiunea şi circumstanţierea evenimentelor, deoarece nu au fost încălcate prevederile legale, nu au fost aduse nici un fel de prejudicii materiale sau de alta natura.

La foarte scurt timp după începerea exercitării atribuţiilor contestatoarei, noul director al Direcţiei Conformitate şi Securitate Bancara a început un proces de reanalizare şi revizuire a politicilor şi procedurilor existente. Printre primele politici revizuite a fost Politica privind conflictul de interese, fiind stabilite noi criterii de definire a acestuia.

Ca urmare a procesului de reanalizare şi revizuire a politicilor şi procedurilor existente, au fost identificate cu aceasta ocazie aproximativ 35 de situaţii de conflict de interese existente în banca, cu mult înaintea începerii mandatului său.

În scurt timp, acestea au fost soluţionate, în ciuda dificultăţilor ridicate de necesitatea respectării prevederilor legislaţiei muncii sub incidenţa cărora se aflau relaţiile contractuale în care banca se află cu angajaţii în cauză, astfel încât la data efectuării controlului BNR mai existau doar 2 situaţii de potenţial conflict de interese (persoanele în cauza nefiind în relaţii directe de subordonare), situaţii bine cunoscute şi monitorizate de către Directorat şi pentru a căror soluţionare erau analizate posibile opţiuni care să nu afecteze buna funcţionare a băncii.

În ce priveşte pct. 2 prin care s-a reţinut"exercitarea necorespunzătoare a responsabilităţilor definite la art. 6 alin. (1) din Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 5/2013 privind cerinţe prudenţiale pentru instituţiile de credit cu modificările şi completările ulterioare, ceea ce a condus la încălcarea art. 6 alin. (3) din regulamentul menţionat, întrucât nu a supravegheat corespunzător activitatea directoratului, având în vedere menţinerea, prin decizia Directoratului din data de 29.05.2015, a postului de director al Direcţiei Conformitate, ulterior desfiinţării acestuia, până în data de 30.10.2015, concomitent cu postul nou înfiinţat de director al Direcţiei Conformitate şi Securitate Bancară, care au fost ocupate de două persoane diferite" se aduc aceleaşi critici de netemeinicie.

În concret, se arată că una dintre acţiunile întreprinse de Directorat în vederea creării unui cadru de administrare adecvat şi riguros, a fost implementarea unei structuri organizatorice care să întărească capacitatea Directoratului de a identifica, supraveghea şi administra în mod eficace riscurile la care era expusă banca şi să faciliteze atragerea de competenţe de natură să contribuie la realizarea demersurilor strategice privind:întărirea funcţiei de control intern, soluţionare a problemelor legate de portofoliul de credite neperformante şi toxice provenind din anii anteriori, portofoliu "moştenit" de la vechea conducere a băncii, consolidarea modelului de afaceri, astfel încât să asigure continuitatea şi dezvoltarea durabilă a băncii, precum şi capitalizarea băncii şi atragerea de noi investitori care sa elimine problemele reputaţiunile ale băncii.

În acest sens, printre alte masuri, Directoratul a aprobat la începutul anului 2015, extinderea Direcţiei Conformitate în sensul întăririi competenţelor şi ariei de cuprindere prin adăugarea de noi responsabilităţi din domeniul securităţii bancare.

În scrisoarea adresata către BNR s-a arătat ca rolul de Director Conformitate şi Securitate Bancară este un rol nou creat, care face obiectul reglementarilor privind autorizarea prealabilă de către BNR, iar odată cu numirea d-lui D. în aceasta funcţie, a fost întocmită fişa postului nou înfiinţat şi a fost trimis spre aprobare către BNR dosarul acestuia. Până la aprobarea sa de către BNR, d-l D. nu a exercitat atribuţiile noii poziţii.

Rolul de Director conformitate, care potrivit noii structuri organizatorice se afla în raport de subordonare faţă de rolul nou creat, a continuat sa existe temporar în vederea asigurării continuităţii funcţiei de conformitate, până în momentul în care deţinătorul acestei poziţii, d-na E. a părăsit banca, cu intenţia pensionarii.

Încălcarea art. 26 alin. (1) din Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 5/2013 privind cerinţe prudenţiale pentru instituţiile de credit, cu completările şi modificările ulterioare, având în vedere ca Directoratul, prin Hotărârea nr. 605 din data 29.07.2015, a amânat implementarea masurilor de remediere propuse de Direcţia Conformitate cu privire la situaţiile de conflict de interese în care se aflau angajaţi în relaţii de rudenie", reţinută la pct. 3, este apreciată ca neîntemeiată, deoarece nu au fost încălcate prevederile legale, nu au fost aduse niciun fel de prejudicii materiale sau de alta natură.

Circumstanţele în care Directoratul şi-a asumat decizia extinderii termenului de implementare a masurilor de remediere propuse de Direcţia de conformitate au fost descrise mai sus.

Încălcarea art. 154 din Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 5/2013 privind cerinţe prudenţiale pentru instituţiile de credit, cu modificările şi completările ulterioare, având in vedere întârzierea elaborării şi modul necorespunzător în care Directoratul a întocmit planul de diminuare a riscului operaţional, solicitat de Consiliul de supraveghere, întrucât nu cuprindea masuri pe linia diminuării riscului operaţional, caonstatată la pct. 4 este apreciată ca neîntemeiată, este foarte generală şi nu furnizează suficiente elemente de identificare a faptelor, efectelor şi gravitaţii acestora.

În a doua jumătate a anului 2015, după implementarea noii structuri a funcţiei de conformitate şi întărirea competenţelor şi expertizei în cadrul Direcţiei Conformitate şi Securitate Bancară, pe baza informaţiilor furnizate de rapoarte şi investigaţii interne, Directoratul a întocmit o analiza a riscului operaţional aferent procesului de creditare din perioada 2008- 2015.

Ca urmare a prezentării analizei şi rezultatelor acesteia în cadrul Consiliului de Supraveghere - Directoratul a propus măsuri ferme şi imediate atât pe linia diminuării riscului operaţional aferent proceselor băncii reglementari normative ale activităţii de creditare/recuperare/colectare/executare silită), cât şi pe linia recuperării prejudiciilor rezultate din materializarea riscurilor operaţionale identificate (plângeri penale înaintate structurilor abilitate privind creditele acordate in 2008 clienţilor Societatea GG. S.A., Societatea HH. S.A. - credite fraudulente în suma de aprox. 67 milioane RON ce reprezentau cca. 16% din valoarea totala a creditelor neperformante înregistrate de banca la sfârşitul anului 2015).

În ce priveşte pct. 5 prin care s-a reţinut"încălcarea art. 108 alin. (3) din O.U.G. nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare şi ale art. 3 lit. i) din Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 6 din 07/04/2008 privind începerea activităţii şi modificările în situaţia instituţiilor de credit, persoane juridice române, şi a sucursalelor din România ale instituţiilor de credit din state terţe cu modificările completările ulterioare, având în vedere următoarele: menţinerea în funcţia de director al Direcţiei Audit Intern a unei persoane fără aprobarea prealabilă a Băncii Naţionale a României, respectiv, care a exercitat efectiv atribuţiile de director, până în data de 17.06.2014, când a fost revocat din funcţie;a aprobat în data de 12.06.2014, în calitate de membru al Comitetului de Resurse Umane, înfiinţarea poziţiei de director adjunct al Direcţiei Audit Intern şi numirea d-lui F. pe aceasta poziţie, în fapt fiindu-i atribuite aceleaşi responsabilităţi pe care le deţinea în calitate de director, respectiv de coordonare a activităţii de audit intern, eludând în acest fel prevederile reglementarilor în vigoare cu privire la aprobarea prealabilă a persoanelor cheie cu funcţie de execuţie", se susţine lipsa de temeinicie, fapta reţinută neproducând nici o daună materială sau de altă natură.

Situaţia la care se face referire a fost discutatăşi analizată în repetate rânduri atât intern, în cadrul Directoratului şi al Consiliului de supraveghere, cât şi cu reprezentaţi ai organului de supraveghere, date fiind dificultăţile întâmpinate în identificarea şi angajarea în poziţia de Director Audit Intern, vacantă din 2014, a unui candidat care sa îndeplinească criteriile necesare conform prevederilor legale şi care să accepte condiţiile modeste pe care banca le putea oferi - salariu la limita inferioara a medianei pieţei la momentul respectiv, locul muncii la Sibiu - toate acestea în contextul unei crize reputaţionale de notorietate publică.

Numirea d-lui F. a fost făcută de către Directorat cu respectarea prevederilor legale în vigoare, acesta urmând a-şi exercita atribuţiile doar după obţinerea aprobării prealabile de către BNR.

După depunerea dosarului său în vederea obţinerii aprobării prealabile, conducerii BNR C. civ. i-au fost solicitate documente legate de o sancţiune interna pe care acesta o primise în urma cu câţiva ani. Având în vedere că nici banca şi nici directorul propus nu au putut identifica şi furniza BNR aceste documente, Directoratul a decis retragerea dosarului depus iniţial şi reînceperea eforturilor de identificare a unui candidat extern.

Ulterior, continuitatea şi funcţionalitatea Direcţiei Audit Intern au fost asigurate temporar de către d-na G., Directorul Sistemului de Control Intern (persoana aprobata prealabil de către BNR, având atribuţii de coordonare, printre altele, şi a funcţiei audit intern). Totodată, pentru a asigura o repartizare corespunzătoare şi eficientă a atribuţiilor şi pentru a asigura o buna desfăşurare a activităţilor curente, a fost înfiinţată poziţia de Director Adjunct al Direcţiei Audit Intern (având o fişă de post corespunzătoare responsabilităţilor limitate ale acestei poziţii) şi numită în aceasta funcţie dl. F. Soluţia a fost provizorie, lucru de asemenea confirmat şi prin faptul că, în urma reorganizării de la finalul anului 2015 (a treia etapa a planului de reorganizare conceput la începutul mandatului său, plan prezentat in numeroase documente şi rapoarteprezentate Consiliului de Supraveghere, copii fiind puse la echipei de control şi aflate în prezent în posesia BNR), aceasta poziţie nu mai există.

La data efectuării controlului, problema ocupării poziţiei de Director Audit Intern era soluţionată, poziţia în cauza fiind ocupată de d-na H., al cărei dosar a fost trimis BNR în vederea aprobării prealabile, care a şi fost obţinută ulterior.

"Încălcarea art. 35 alin. (5) teza finală din Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 5/2013 privind cerinţe prudenţiale pentru instituţiile de credit, cu modificările şi completările ulterioare, având în vedere că a aprobat, prin Hotărârea Directoratului nr. 1014/10.12.2014, o măsură de reglementare a unor operaţiuni efectuate cu încălcarea prevederilor legale, respectiv a stabilit competenţe de aprobare pentru decontarea instrumentelor de plată cu nerespectarea circuitului de decontare reglementat in procedurile emise de I.", reţinută la pct. 6, este apreciată ca neîntemeiată, întrucât nu nu se reţine că această practică neconformă exista înainte de începerea mandatului contestatoareaui.

S-a solicitat imediat o investigaţie din partea Direcţiei Conformitate, concretizată într-un raport şi în modificarea normelor interne în consecinţă, înaintea controlului BNR. De altfel, contestatoarea susţine că a informat imediat BNR în mod verbal în cadrul uneia dintre întâlnirile periodice şi practica a fost imediat stopată. S-a constatat ca norma care permitea astfel de operaţiuni era în vigoare de dinainte de 2013, iar practica acestor operaţiuni era derulata pentru aceiaşi 2 - 3 clienţi care nu aveau disciplina respectării orelor de alimentare cont pentru plata instrumentelor, între care grupul J.

În ce priveşte pct. 7 prin care s-a reţinut"exercitarea în mod necorespunzător a responsabilităţilor definite la art. 12 alin. (1) lit. f) din Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 5/2013 privind cerinţe prudenţiale pentru instituţiile de credit, cu modificările şi completările ulterioare, ceea ce a condus la încălcarea art. 34 alin. (1) din regulamentul menţionat şi art. 35 alin. (3) lit. a), având în vedere că, prin Hotărârea nr. 705/15.09.2015, Directoratul a afectat independenţa funcţiei de conformitate, întrucât a alocat personalului din cadrul Direcţiei Conformitate şi Securitate Bancară (Departamentul Anti-Fraudă), responsabilităţi de coordonare a activităţii Direcţiei Suport Clienţi şi Soluţii Active, în condiţiile în care aceasta desfăşura activităţi pe care funcţia de control o monitorizează şi controlează" se susţine lipsa de netemeinicie a acestei constatări, întrucât nu au fost încălcate prevederile legale, nu au fost aduse nici un fel de prejudicii materiale sau de altă natură.

Mai multe decât atât, prin acţiunile întreprinse de Directorat au fost identificate şi soluţionate nereguli şi deficienţe vechi, care nu au fost identificate şi sesizate în urma controalelor şi a misiunilor de audit interne sau externe.

Aceasta Hotărâre a fost adoptată în condiţiile în care, Directoratul a identificat în septembrie 2015 - în baza raportului de investigaţii privind activitatea DSCSA întocmit de către Departamentul Antifraudă - existenţa unor situaţii în care imobilele preluate în contul creanţei erau vândute către acelaşi debitor, activitate permisă de cadrul de reglementare a DSCSA existent de la acea dată, care fusese avizat anterior de către BNR. Raportul în cauză a fost înaintat în aceeaşi perioada Direcţiei Supraveghere a BNR împreună cu masurile de remediere propuse.

Prin Hotărârea nr. 705/15.09.2015 Directoratul a suspendat exercitarea atribuţiilor şi responsabilităţilor Directorului DSCSA până la finalizarea investigaţiilor, atribuind unei echipe investigatorii atribuţii sale specifice.

Mai mult decât atât, odată cu finalizarea investigaţiei, Directoratul a suspendat normele de reglementare DSCSA (în vigoare la preluarea mandatului) elaborând norme noi, care au interzis în mod expres preluarea garanţiilor imobiliare în contul creanţelor şi vânzarea lor către acelaşi debitor/persoane interpuse şi răscumpărarea garanţiilor de către debitori.

Este neîntemeiată, în opinia contestaorului, şi constatarea de la pct. 8, referitoare la "încălcarea art. 89 din Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 5/2013 privind cerinţe prudenţiale pentru instituţiile de credit, cu modificările şi completările ulterioare, având în vedere că a aprobat Norma privind creditarea agenţilor economici în data de 29.01.2014, în condiţiile în care aceasta cuprinde elemente de risc de credit ridicat, prin acceptarea majorării expunerilor fata de debitori cu risc de nerambursare ridicat, indiferent de categoria de rating intern, nefiind limitat totodată accesul la creditare a debitorilor încadraţi in categoriile de rating inferioare aferente clienţilor senzitivi şi celor aflaţi în dificultate semnificativă".

Norma de creditare prevedea printre criteriile de eligibilitate, criteriul categoriei de rating intern, cu excluderea claselor 8 -10, cu excepţia acelor clienţi care aveau rating intern 9 acordat procedural. Aceasta situaţie este întâlnită în cazul afacerilor care sunt la început (start-upuri), precum şi în cazul tuturor categoriilor de clienţi care nu au organizată contabilitatea în partida dubla: PFA, întreprinderi individuale, asociaţii familiale, etc. În cazul acestor clienţi era permisă acordarea sau suplimentarea expunerii, chiar dacă aveau rating intern 9, întrucât scala de rating nu este construită pentru acest tip de contabilitate, iar start-up-urile sunt reevaluate şi primesc rating la un an complet de funcţionare, perioada în care sunt creditaţi având cel puţin un codebitor cu un rating acceptat de către bancă.

Pct. 9 referitor la "exercitarea necorespunzătoare a responsabilităţilor definite la art. 84 alin. (2) din Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 5/2013 privind cerinţe prudenţiale pentru instituţiile de credit, cu modificările şi completările ulterioare, ceea ce a condus laîncălcarea art. 87 lit. b) din regulamentul menţionat, având în vedere următoarele:

- o derulare a unor procese deficitare pe linia gestionarii activelor neperformante, care au condus la înregistrarea unor expuneri neperformante de valori mari care înregistrau un serviciu al datoriei semnificativ, mai mare de 90 de zile, şi care nu au făcut obiectul unor proceduri de executare silită: K. S.R.L. (231 zile), L. S.A. (334 zile), M. S.R.L. (213 zile), N. S.A. (334 zile);

- lipsa unor prevederi cu privire la gestionarea debitorilor beneficiari de credite încadraţi în categoria clienţilor senzitivi şi în stare de nerambursare a clienţilor care înregistrau debite restante, ca urmare a abrogării, în data de 27.10.2015, a celor din Manualul de restructurare şi recuperare credite şi din Norma de restructurare şi recuperare credite;

şi laîncălcarea art. 86 lit. b) din Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 5/2013 privind cerinţe prudenţiale pentru instituţiile de credit, cu modificările şi completările ulterioare, având în vedere următoarele:

- constituirea unui nivel insuficient de ajustări pentru depreciere pentru expunerile neperformante înregistrate faţă de un număr de 97 de debitori, totalizând 186,35 mii RON, rata de acoperire cu ajustări pentru depreciere findsub 50%;

- banca nu a procedat la efectuarea de teste de depreciere şi, după caz, la acoperirea riscului de credit asociat pentru 15 expuneri în suma de 18,57 mii RON, cu serviciul datoriei cuprins între 92 şi 609 zile, aferente unor contracte ce aveau ca obiect vânzarea unor bunuri reintrate în posesie, cu plata în rate, deşi activele respective prezentau indicii de depreciere (O. S.R.L., P., Q. S.R.L., R. S.R.L., S. S.R.L., T., U., V. S.R.L., W., X. S.R.L., Y., Z. S.R.L., AA.);

- nu s-a asigurat un nivel corespunzător de acoperire cu ajustări pentru depreciere a portofoliului de credite acordate debitorilor care se aflau în cadrul procedurilor de insolvenţă, contrar recomandării Băncii Naţionale a României, transmisă prin scrisoarea nr. 612/FG/26,05.2014, de a constitui ajustări pentru depreciere la nivelul a cel puţin 90% din expunerile brute faţă de debitorii aflaţi în insolvenţă; nu s-a asigurat un nivel corespunzător de acoperire cu ajustări pentru depreciere a portofoliului de credite neperformante;

- nu s-au constituit ajustări pentru depreciere în cazul a 95 de expuneri neperformante înregistrate faţă de persoane fizice (totalizând 326.839 RON), acoperite cu poliţe de asigurare emise de BBNR, pentru care asigurătorul a refuzat acoperirea riscului de neplata.

încălcarea art. 101 alin. (2) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, având în vedere amânarea nejustificată a procedurilor de executare silită, afectând astfel recuperarea creanţelor băncii şi reducerea impactului riscului de credit asupra capitalurilor instituţiei de credit;

încălcarea art. 101 alin. (2) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare şi ale art. 87 lit. b) şi art. 89 din Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 5/2013 privind cerinţe prudentiale pentru instituţiile de credit, cu modificările şi completările ulterioare, având în vedere valorificarea prin vânzare cu plata în rate a bunurilor imobile preluate în contul creanţelor fără o analiză adecvată a capacităţii debitorilor de a-şi îndeplini obligaţiile asumate, banca expunându-se semnificativ la riscul de credit", este apreciat ca neîntemeiat, întrucât face referire la fapte care sunt în esenţă consecinţe ale unor decizii din trecut, luate cu mult înaintea mandatului contestatoareaui, care însă s-au materializat în timpul mandatului său.

Formularea adresează efectul negativ al acestor decizii (care s-a agravat sub influenţa unor factori situaţi în afara zonei sale de responsabilitate şi control) şi nu cauza (respectiv deciziile luate în trecut, în unele cazuri, în condiţii care ridică semne de întrebare în ceea ce priveşte profesionalismul şi chiar bunele intenţii ale celor care au luat aceste decizii).

Toate aceste decizii şi circumstanţele lor, sunt identificabile pe baza documentelor existente în banca şi care au putut fi analizate şi evaluate în timp de către organele competente, inclusiv echipa de control. În măsura în care s-a luat ştiinţa de asemenea situaţii, contestatoarea susţine că a îndeplinit toate formalităţile legale şi le-a supus atenţiei autorităţilor în măsura să analizeze legalitatea şi oportunitatea lor

Se menţionează, sub acest aspect că, în perioada 2013 - 2015, C. a înregistrat provizioane în suma de circa 300 milioane RON, aferente creditelor acordate înainte de 2013 şi aflate în stare de nerambursare, dar neprovizionate în spiritul standardelor de prudenţă bancară, suma de 244 milioane RON a fost scoasăîn afara bilanţului, conform recomandărilor şi reglementarilor aplicabile la acea dată.

Potrivit unor informaţii publice, de curând, după încetarea mandatului său, banca a încheiat câteva tranzacţii cu astfel de active scoase în afara bilanţului, care confirmă faptul ca estimarea conducerii C. cu privire la realizarea unui nivel al ratei de recuperare de 10-15% este corectă. De asemenea, au fost înregistrate provizioane de circa 47 milioane RON pentru active reposedate la valori de circa 75% din evaluarea de la data executării şi a căror valoare a fost ulterior majorată prin reevaluări succesive, în special la finalul anilor 2012 - 2013. Valoarea acestor bunuri preluate în contul creanţei în urma reevaluărilor succesive s-a dovedit a fi în afara pieţei, iar ajustarea valorii acestora prin înregistrarea de provizioane a fost realizatăîn cursul anului 2015. Totodată, au fost înregistrate în această perioadăşi ajustări pentru depreciere de circa 14 milioane RON, aferente participaţiilor băncii în cadrul subsidiarelor, pentru care ulterior au fost demarate şi procesele de lichidare voluntara, CC. şi DD.

Aceeaşi lipsa de temeinicie şi lipsă a oricărui prejudiciu material este relevată şi în legătură cu constatarea de la pct. 10 referitoare la "încălcarea art. 87 şi art. 149 alin. (1) din Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 5/2013 privind cerinţe prudenţiale pentru instituţiile de credit, cu modificările şi completările ulterioare, întrucât modelul intern de rating utilizat pentru evaluarea debitorilor persoane juridice nu a fost validat în perioada analizată, nu s-a efectuat un exerciţiu de back testing, pentru calibrarea şi îmbunătăţirea acurateţei acestuia, scala de rating nu are asociate PD-uri care să reflecte probabilitatea ca un debitor să intre în stare de nerambursare, acestea reprezentândelemente care afectează calitatea şi eficienţa instrumentului, atât în ceea ce priveşte activitatea de creditare, cât şi controlul riscului de credit, expunând banca la risc de model, componentă a riscului operaţional".

Modelul de rating utilizat şi la care se face referire a fost implementat de către C.în anul 2011 şi nu a avut niciodată asociate PD-uri. Acesta nu a fost elementul cel mai important în luarea deciziei de creditare.

Referitor la pct. 11 ce constă în "neexercitarea responsabilităţilor definite la art. 12 alin. (2) din Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 5/2013 privind cerinţe prudenţiale pentru instituţiile de credit, cu modificările şi completările ulterioare, ceea ce a condus la încălcarea art. 158 din regulamentul menţionat, având in vedere ca in cadrul de administrare a riscurilor nu au fost cuprinse prevederi referitoare la riscul asociat folosirii excesive a efectului de levier" şi la pct. 12 ce constă în "neexercitarea responsabilităţilor definite la art. 79 alin. (2) şi (3) din Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 5/2013 privind cerinţe prudenţiale pentru instituţiile de credit, cu modificările şi completările ulterioare, ceea ce a condus la încălcarea art. 78 din regulamentul menţionat, având in vedere ca Procedura nr. 229 privind derularea procesului de evaluare a adecvării capitalului intern la riscuri revizia nr. 4 aprobata in luna iunie 2014 nu a fost revizuită până la data efectuării acţiunii de inspecţie, nefiind corelată cu prevederile strategiei" se susţine că această procedură, care a fost aprobată în 2014, nu a fost revizuită până la data efectuării acţiunii de inspecţie (1 an şi 4 luni), dar procesul de testare a capitalului a fost un proces continuu, cu foarte multe simulări, inclusiv cu întocmirea de planuri de redresare, transmise către BNR.

Pct. 13 referitor la "neexercitarea responsabilităţilor definite la art. 12 alin. (1) lit. a) din Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 5/2013 privind cerinţe prudenţiale pentru instituţiile de credit, cu modificările şi completările ulterioare, ceea ce a condus la încălcarea art. 126 din O.U.G. nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 221 12001, cu modificările şi completările ulterioare, având în vedere că, la data de 31.12.2015, rata fondurilor proprii totale s-a situat sub limita reglementată" este considerat că se referă la o dată care este în afara perioadei de control acoperită de Raportul de Supraveghere nr. x/26.04.2016. Se menţionează notorietatea capitalizării băncii cu 99 milioane RON în luna ianuarie 2016, care a permis reîncadrarea în limitele minime ale tuturor indicatorilor privind fondurile proprii.

În fine, referitor la pct. 14 care constată "neîndeplinirea măsurii dispuse la art. 1 lit. b) din Ordinul Prim-viceguvernatorului Băncii Naţionale a României nr. 40/24.06.2015, prin efectuarea unei misiuni de audit intern necorespunzătoare, având ca obiectiv evaluarea oportunităţii încheierii contractelor de consultanţăîn vigoare, având în vedere existenţa la nivelul băncii de structuri specializate/resurse umane care pot desfăşura activităţi similare serviciilor prestate de furnizorii externi",se apreciază că formularea este neîntemeiată şi nu circumstanţiază evenimentele, deoarece evenimentele, susţinute de documente ale căror copii au fost puse la depoziţia echipei de control, care în prezent se află în prezent la dispoziţia BNR s-au derulat după cum urmează: în cursul lunii septembrie 2015 Direcţia audit Intern a transmis către Directorat raportul de audit privind achiziţiile, misiunea de audit acoperind perioada 2012 - martie sau aprilie 2015; în urma analizei preliminare a rezultatelor menţionate în acest raport şi extinzând analiza asupra rezultatelor altor misiuni de audit intern care ridicau semne de întrebare cu privire la obiectivitatea, profesionalismul şi independent funcţiei de audit Directoratul băncii a decis sa escaladeze problemele identificate şi să informeze în consecinţa Consiliul de Supraveghere;totodată, având în vedere cele mai sus menţionate precum şi cerinţele Ordinul Prim-viceguvernatorului Băncii Naţionale a României nr. 40/24.06.2015 la care se face referire, Direcoratul s-a adresat BNR solicitând o extindere a termenului de realizare a acestei măsuri şi realizarea unei misiuni de audit extern, pentru a putea asigura respectarea principiilor fundamentale ale funcţiei de audit.

Aceste solicitări au respinse, astfel că până la înlocuirea totală a membrilor structurii de audit şi asigurarea condiţiilor de respectare a principiilor de exercitare a funcţiei de audit, banca a fost în imposibilitatea de a efectua o misiune de audit corespunzătoare.

2. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinare intimata BNR a solicitat respingerea contestaţiei formualte ca neîntemeiată, apreciind că în cauză contestatoarea a reluat integral criticile din contestaţia adresată intimatei, fără a aduce vreo critică de nelegalitate Hotărârii Consiliului de Administraţie al BNR nr. 12 din 20 decembrie 2016.

3. Sesizarea Curţii Constituţionale

Contestatoarea a solicitat instanţei sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 275 alin. (3), alin. (4) şi art. 277 din O.U.G. nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, republicată, în raport de art. 16, art. 21, art. 52 şi art. 124 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

Referitor la admisibilitatea cererii de sesizare, este de observat că potrivit dispoziţiilor art. 29, alin. (1) din Legea nr. 47/1992,Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.

Din interpretarea logico-juridică a prevederilor art. 29 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale rezultă că pentru sesizarea Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate trebuie îndeplinite, în mod cumulativ, următoarele condiţii: excepţia să fie invocată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul unei instanţe judecătoreşti sau de arbitraj comercial; excepţia să aibă ca obiect neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare; norma vizată de excepţie să aibă legătură cu soluţionarea cauzei şi să nu fi fost constatată ca fiind neconstituţională printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.

În ce priveşte cererea de sesizare referitoare la neconstituţionalitatea art. 275 alin. (3) şi alin. (4)din O.U.G. nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, republicată, este de observat că excepţia de neconstituţionalitate a fost invocată într-un litigiu aflat pe rolul instanţei supreme, competentă a-l soluţiona în primă şi ultimă instanţă, excepţia vizează dispoziţii legale dintr-o ordonanţă de urgenţă în vigoare, norma în discuţie are legătură cu cauza, întrucât stabileşte limitele controlui de legalitate exercitat de instanţa învestită asupra hotărârilor adoptate de Consiliului de Administraţie al Băncii Naţionale a României, cum este cazul în speţă, iar aceste norme n-au fost scoase din fondul legislativ printr-o hotărâre anterioară a Curţii Constituţionale.

Aşa fiind, sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate ale cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de Constituţionalitate a art. 275 alin. (3) şi alin. (4)din O.U.G. nr. 99/2006privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, republicată,în raport de art. 16, art. 21, art. 52 şi art. 124 alin. (2) din Constituţia României, republicată, motiv pentru care va fi admisă şi sesizată instanţa de control constituţional în mod corespunzător.

În opinia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie dispoziţiile art. 275 alin. (3) şi alin. (4) din O.U.G. nr. 99/2006 nu contravin dispoziţiilor art. 16, art. 21, art. 52 şi art. 124 alin. (2) din Constituţia României.

Norma instituită prin art. 275 din O.U.G. nr. 99/2006, în ansamblul ei, conferă persoanelor vătămate de a contesta în justiţie legalitatea hotărârilor emise de Consiliul de administraţie al Băncii Naţionale a României, astfel încât acestora, legiutorul, le-a pus la îndemână mijloacele necesare pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor lor legitime, în condiţii de egalitate cu cele ale altor persoane aflate în situaţii comparabile, reglementarea oferită înscriindu-se în marja de apreciere conferită de Constituţie legiuitorului în a stabili condiţiile şi limitele exercitării dreptului de a obţine anularea actului administrativ vătămător şi repararea pagubei pricinuite prin emiterea lui. Competenţa exclusivă prevăzută de alin. (3) al art. 275 se referă strict la considerentele de oportunitate, evaluările şi analizele calitative care au stat la baza emiterii actului administrativ şi este, aşa cum s-a reţinut în practica Curţii Constituţionale, o limitare firească având în vedere statutul legal al Băncii Naţionale a României de bancă centrală.

În ce priveşte sesizarea cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 277 din O.U.G. nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, Înalta Curte constată că aceasta nu îndeplineşte condiţiei legăturii cu soluţionarea cauzei, adică a pertinenţei, chiar dacă celelalte condiţii de admisibilitate a sesizării sunt îndeplinite.

Potrivit acestei norme, "Până la adoptarea unei hotărâri de către consiliul de administraţie al Băncii Naţionale a României, potrivit art. 275 alin. (1) sau până la pronunţarea unei hotărâri definitive şi irevocabile de către instanţa judecătorească, potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, executarea actelor emise de BNR nu se suspendă." Or, în cauză, contestatoarea nu a reclamat aspecte privind executabilitatea actelor administrative contestate, cadrul procesual cu care a învestit instanţa rezumându-se în exclusivitate la cercetarea legalităţii Hotărârea Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a României nr. 12 din 20 decembrie 2016 şi a Ordinului Prim-Viceguvernatorului Băncii Naţionale a României nr. 100 din 03.10.2016, precum şi de înlăturare a efectelor lor sancţionatorii.

În concluzie, nefiind îndeplinită condiţia prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, cererea de sesizare a Curţii Constituţionalecu excepţia de neconstituţionalitate a art. 277 din O.U.G. nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, este inadmisibilă, urmând a fi respinsă în consecinţă.

4. Soluţia instanţei

Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte apreciază că contestaţia formulată în cauză este nefondată, pentru considerentele expuse în cele ce urmează:

În perioada 05.10. - 30.10.2015 s-a desfăşurat la C. S.A. acţiunea de supraveghere prin inspecţie la faţa locului cu obiectivele tematice aprobate de conducerea Băncii Naţionale a României, privind activitatea desfăşurată de instituţia de credit în perioada 01.07.2013 - 31.08.2015, precum şi a modului de remediere a deficienţelor constatate cu ocazia acţiunilor anterioare.

În cadrul inspecţiei a fost analizat modelul de afaceri al băncii, a fost evaluată guvernanţa internă şi sistemul de control la nivelul instituţiei de credit, riscurile individuale de lichiditate şi de finanţare, adecvarea capitalului, adecvarea lichidităţii, evaluarea modului de implementare a măsurilor dispuse de BNR sau stabilite de bancă prin planul de măsuri de remediere.

Aspectele identificate în cadrul operaţiunii de supraveghere au fost consemnate în Raportul de supraveghere înregistrat la Direcţia Supraveghere cu nr. 6100/26.04.2016, semnat de reprezentanţii instituţiei de credit fără observaţii sau obiecţiuni.

Urmare a acestui raport de supraveghere, Prim - viceguvernatorul Băncii Naţionale a României a emis Ordinul nr. 100/03.10.2012 prin care s-a dispus sancţionarea contestatoarei FF. cu amendă în cuantum de 25.000 RON.

La aplicarea acestei sancţiuni s-a avut în vedere constatarea că FF., în calitate de director general adjunct la C. S.A. în perioada vizată de inspecţie, a săvârşit următoarele fapte:

- exercitarea necorespunzătoare a responsabilităţilor definite la pct. 3.1 din Regulamentul de Organizare şi Funcţionare al instituţiei de credit, referitoare la coordonarea activităţilor de elaborare şi actualizare de politici, norme, procedură şi instrucţiuni interne privind activitatea structurilor din subordine, ceea ce a condus la încălcarea art. 26 alin. (2) din Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 5/2013 privind cerinţe prudenţiale pentru instituţiile de credit, cu modificările şi completările ulterioare, având in vedere lipsa din cadrul Politicii privind conflictele de interese a unor prevederi, referitoare la relaţiile, serviciile, activităţile sau tranzacţiile în care pot apărea conflicte de interese şi modul de gestionare a acestora;

- exercitarea necorespunzătoare a responsabilităţilor definite la art. 6 alin. (1) din Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 5/2013 privind cerinţe prudenţiale pentru instituţiile de credit cu modificările şi completările ulterioare, ceea ce a condus la încălcarea art. 6 alin. (3) din regulamentul menţionat, întrucât nu a supravegheat corespunzător activitatea directoratului, având în vedere menţinerea, prin decizia Directoratului din data de 29.05.2015, a postului de director al Direcţiei Conformitate, ulterior desfiinţării acestuia, până în data de 30.10.2015, concomitent cu postul nou înfiinţat de director al Direcţiei Conformitate şi Securitate Bancară, care au fost ocupate de două persoane diferite;

- încălcarea art. 26 alin. (1) din Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 5/2013 privind cerinţe prudenţiale pentru instituţiile de credit, cu completările şi modificările ulterioare, având în vedere ca Directoratul, prin Hotărârea nr. 605 din data 29.07.2015, a amânat implementarea masurilor de remediere propuse de Direcţia Conformitate cu privire la situaţiile de conflict de interese în care se aflau angajaţi în relaţii de rudenie;

- încălcarea art. 154 din Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 5/2013 privind cerinţe prudenţiale pentru instituţiile de credit, cu modificările şi completările ulterioare, având in vedere întârzierea elaborării şi modul necorespunzător în care Directoratul a întocmit planul de diminuare a riscului operaţional, solicitat de Consiliul de supraveghere, întrucât nu cuprindea masuri pe linia diminuării riscului operaţional;

- încălcarea art. 108 alin. (3) din O.U.G. nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare şi ale art. 3 lit. i) din Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 6 din 07/04/2008 privind începerea activităţii şi modificările în situaţia instituţiilor de credit, persoane juridice române, şi a sucursalelor din România ale instituţiilor de credit din state terţe cu modificările completările ulterioare, având în vedere următoarele: menţinerea în funcţia de director al Direcţiei Audit Intern a unei persoane fără aprobarea prealabilă a Băncii Naţionale a României, respectiv, care a exercitat efectiv atribuţiile de director, până în data de 17.06.2014, când a fost revocat din funcţie;a aprobat în data de 12.06.2014, în calitate de membru al Comitetului de Resurse Umane, înfiinţarea poziţiei de director adjunct al Direcţiei Audit Intern şi numirea d-lui F. pe aceasta poziţie, în fapt fiindu-i atribuite aceleaşi responsabilităţi pe care le deţinea în calitate de director, respectiv de coordonare a activităţii de audit intern, eludând în acest fel prevederile reglementarilor în vigoare cu privire la aprobarea prealabilă a persoanelor cheie cu funcţie de execuţie;

- încălcarea art. 35 alin. (5) teza finală din Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 5/2013 privind cerinţe prudenţiale pentru instituţiile de credit, cu modificările şi completările ulterioare, având în vedere că a aprobat, prin Hotărârea Directoratului nr. 1014/10.12.2014, o măsură de reglementare a unor operaţiuni efectuate cu încălcarea prevederilor legale, respectiv a stabilit competenţe de aprobare pentru decontarea instrumentelor de plată cu nerespectarea circuitului de decontare reglementat in procedurile emise de I.;

- exercitarea în mod necorespunzător a responsabilităţilor definite la art. 12 alin. (1) lit. f) din Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 5/2013 privind cerinţe prudenţiale pentru instituţiile de credit, cu modificările şi completările ulterioare, ceea ce a condus la încălcarea art. 34 alin. (1) din regulamentul menţionat şi art. 35 alin. (3) lit. a), având în vedere că, prin Hotărârea nr. 705/15.09.2015, Directoratul a afectat independenţa funcţiei de conformitate, întrucât a alocat personalului din cadrul Direcţiei Conformitate şi Securitate Bancară (Departamentul Anti-Fraudă), responsabilităţi de coordonare a activităţii Direcţiei Suport Clienţi şi Soluţii Active, în condiţiile în care aceasta desfăşura activităţi pe care funcţia de control o monitorizează şi controlează;

- încălcarea art. 89 din Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 5/2013 privind cerinţe prudenţiale pentru instituţiile de credit, cu modificările şi completările ulterioare, având în vedere că a aprobat Norma privind creditarea agenţilor economici în data de 29.01.2014, în condiţiile în care aceasta cuprinde elemente de risc de credit ridicat, prin acceptarea majorării expunerilor fata de debitori cu risc de nerambursare ridicat, indiferent de categoria de rating intern, nefiind limitat totodată accesul la creditare a debitorilor încadraţi in categoriile de rating inferioare aferente clienţilor senzitivi şi celor aflaţi în dificultate semnificativă;

- exercitarea necorespunzătoare a responsabilităţilor definite la art. 84 alin. (2) din Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 5/2013 privind cerinţe prudenţiale pentru instituţiile de credit, cu modificările şi completările ulterioare, ceea ce a condus laîncălcarea art. 87 lit. b) din regulamentul menţionat, având în vedere următoarele:

- o derulare a unor procese deficitare pe linia gestionarii activelor neperformante, care au condus la înregistrarea unor expuneri neperformante de valori mari care înregistrau un serviciu al datoriei semnificativ, mai mare de 90 de zile, şi care nu au făcut obiectul unor proceduri de executare silită: K. S.R.L. (231 zile), L. S.A. (334 zile), M. S.R.L. (213 zile), N. S.A. (334 zile);

- lipsa unor prevederi cu privire la gestionarea debitorilor beneficiari de credite încadraţi în categoria clienţilor senzitivi şi în stare de nerambursare a clienţilor care înregistrau debite restante, ca urmare a abrogării, în data de 27.10.2015, a celor din Manualul de restructurare şi recuperare credite şi din Norma de restructurare şi recuperare credite;

şi la încălcarea art. 86 lit. b) din Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 5/2013 privind cerinţe prudenţiale pentru instituţiile de credit, cu modificările şi completările ulterioare, având în vedere următoarele:

- constituirea unui nivel insuficient de ajustări pentru depreciere pentru expunerile neperformante înregistrate faţă de un număr de 97 de debitori, totalizând 186,35 mii RON, rata de acoperire cu ajustări pentru depreciere fiindsub 50%;

- banca nu a procedat la efectuarea de teste de depreciere şi, după caz, la acoperirea riscului de credit asociat pentru 15 expuneri în suma de 18,57 mii RON, cu serviciul datoriei cuprins între 92 şi 609 zile, aferente unor contracte ce aveau ca obiect vânzarea unor bunuri reintrate în posesie, cu plata în rate, deşi activele respective prezentau indicii de depreciere (O. S.R.L., P., Q. S.R.L., R. S.R.L., S. S.R.L., T., U., V. S.R.L., W., X. S.R.L., Y., Z. S.R.L., AA.);

- nu s-a asigurat un nivel corespunzător de acoperire cu ajustări pentru depreciere a portofoliului de credite acordate debitorilor care se aflau în cadrul procedurilor de insolvenţă, contrar recomandării Băncii Naţionale a României, transmisă prin scrisoarea nr. x/26,05.2014, de a constitui ajustări pentru depreciere la nivelul a cel puţin 90% din expunerile brute faţă de debitorii aflaţi în insolvenţă; nu s-a asigurat un nivel corespunzător de acoperire cu ajustări pentru depreciere a portofoliului de credite neperformante;

- nu s-au constituit ajustări pentru depreciere în cazul a 95 de expuneri neperformante înregistrate faţă de persoane fizice (totalizând 326.839 RON), acoperite cu poliţe de asigurare emise de BBNR, pentru care asigurătorul a refuzat acoperirea riscului de neplata.

- încălcarea art. 101 alin. (2) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, având în vedere amânarea nejustificată a procedurilor de executare silită, afectând astfel recuperarea creanţelor băncii şi reducerea impactului riscului de credit asupra capitalurilor instituţiei de credit;

- încălcarea art. 101 alin. (2) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare şi ale art. 87 lit. b) şi art. 89 din Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 5/2013 privind cerinţe prudentiale pentru instituţiile de credit, cu modificările şi completările ulterioare, având în vedere valorificarea prin vânzare cu plata în rate a bunurilor imobile preluate în contul creanţelor fără o analiză adecvată a capacităţii debitorilor de a-şi îndeplini obligaţiile asumate, banca expunându-se semnificativ la riscul de credit;

- încălcarea art. 87 şi art. 149 alin. (1) din Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 5/2013 privind cerinţe prudenţiale pentru instituţiile de credit, cu modificările şi completările ulterioare, întrucât modelul intern de rating utilizat pentru evaluarea debitorilor persoane juridice nu a fost validat în perioada analizată, nu s-a efectuat un exerciţiu de back testing, pentru calibrarea şi îmbunătăţirea acurateţei acestuia, scala de rating nu are asociate PD-uri care să reflecte probabilitatea ca un debitor să intre în stare de nerambursare, acestea reprezentândelemente care afectează calitatea şi eficienţa instrumentului, atât în ceea ce priveşte activitatea de creditare, cât şi controlul riscului de credit, expunând banca la risc de model, componentă a riscului operaţional;

- neexercitarea responsabilităţilor definite la art. 12 alin. (2) din Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 5/2013 privind cerinţe prudenţiale pentru instituţiile de credit, cu modificările şi completările ulterioare, ceea ce a condus la încălcarea art. 158 din regulamentul menţionat, având in vedere ca in cadrul de administrare a riscurilor nu au fost cuprinse prevederi referitoare la riscul asociat folosirii excesive a efectului de levier;

- neexercitarea responsabilităţilor definite la art. 79 alin. (2) şi (3) din Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 5/2013 privind cerinţe prudenţiale pentru instituţiile de credit, cu modificările şi completările ulterioare, ceea ce a condus la încălcarea art. 78 din regulamentul menţionat, având in vedere ca Procedura nr. 229 privind derularea procesului de evaluare a adecvării capitalului intern la riscuri revizia nr. 4 aprobata in luna iunie 2014 nu a fost revizuită până la data efectuării acţiunii de inspecţie, nefiind corelată cu prevederile strategiei;

- neexercitarea responsabilităţilor definite la art. 12 alin. (1) lit. a) din Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 5/2013 privind cerinţe prudenţiale pentru instituţiile de credit, cu modificările şi completările ulterioare, ceea ce a condus la încălcarea art. 126 din O.U.G. nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 221/2001, cu modificările şi completările ulterioare, având în vedere că, la data de 31.12.2015, rata fondurilor proprii totale s-a situat sub limita reglementată;

- neîndeplinirea măsurii dispuse la art. 1 lit. b) din Ordinul Prim-viceguvernatorului Băncii Naţionale a României nr. 40/24.06.2015, prin efectuarea unei misiuni de audit intern necorespunzătoare, având ca obiectiv evaluarea oportunităţii încheierii contractelor de consultanţă în vigoare, având în vedere existenţa la nivelul băncii de structuri specializate/resurse umane care pot desfăşura activităţi similare serviciilor prestate de furnizorii externi.

Împotriva Ordinului Prim-viceguvernatorului Băncii Naţionale a României nr. 100/03.10.2012 contestatoarea a formulat contestaţie administrativă, care prin Hotărârea Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a României nr. 12/20 decembrie 2016, motivat, a fost respinsă ca neîntemeiată.

Potrivit art. 275 din O.U.G. nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare,"(1) Actele adoptate de BNR conform dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenţă, ale Regulamentului (UE) nr. 575/2013 şi ale reglementărilor emise în aplicarea acestora, cu privire la o instituţie de credit, inclusiv cele cu privire la persoanele prevăzute la art. 108 alin. (1) ori la persoanele desemnate să asigure conducerea sucursalelor instituţiei de credit şi actele cu privire la acţionarii acesteia, pot fi contestate, în termen de 15 zile de la comunicare, la Consiliul de administraţie al Băncii Naţionale a României, care se pronunţă prin hotărâre motivată în termen de 30 de zile de la data sesizării.

(2) Hotărârea consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a României poate fi atacată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în termen de 15 zile de la comunicare.

(3) BNR este singura autoritate în măsură să se pronunţe asupra considerentelor de oportunitate, a evaluărilor şi analizelor calitative care stau la baza emiterii actelor sale.

(4) În cazul contestării în instanţă a actelor Băncii Naţionale a României, instanţa judecătorească se pronunţă asupra legalităţii acestor acte."

Din dispoziţiile legale evocate în precedent rezultă că, obiectul principal al contestaţiei exercitate în instanţă împotriva actelor emise de BNR este reprezentat de anularea hotărârii Consiliului de administraţie al BNR, anularea ordinuluisancţionator al Prim-viceguvernatorului Băncii Naţionale a României putând avea doar caracterul unei cereri accesorii.

În această ordine de idei, instanţa de contencios administrativ este abilitată a se pronunţa asupra legalităţii hotărârii Consiliului de administraţie al BNR, respectiv a conformităţii acestui act administrativ cu actele normative în temeiul şi pentru organizarea căruia a fost emis, precum şi a veridicităţii stării de fapt ce a dus la declanşarea şi finalizarea procesului decizional contestat.

Reclamanta, deşi sub aspect formal, contestă şi hotărârea Consiliului de administraţie al BNR, criticile de nelegalitate vizează în exclusivitate constatările şi sancţiunea aplicată prin Ordinului Prim-viceguvernatorului Băncii Naţionale a României nr. 100/03.10.2012, prin reluarea integrală a criticilor din contestaţia administrativă adresată Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a României.

Or, acestea au făcut obiectul evaluării şi analizei Consiliului de administraţie al BNR care, prin hotărârea nr. 12/20 decembrie 2016, printr-o motivare clară, punctuală şi edificatoare, a respins contestaţia administrativă exercitată de contestator.

Aşa fiind, se poate concluziona că prin cererea de chemare în judecată cu care a fost învestită instanţa, contestatoarea nu a formulat nici o critică de nelegalitate a hotărârii atacate, a cărei prezumţie de nelegalitate s-a consolidat în urma acestui demers judiciar formal, aspect ce justifică respingere ca neîntemeiată a contestaţiei.

Soluţia se impune şi prin raportare la criticile concerete aduse de contestatoare pe marginea temeiniciei actelor atacate în prezenta cauză.

Astfel, privitor la prima neregulă constatată de intimată, apărările contestatoarei nu infirmă ci confirmă temeinicia ordinului atacat prin prezenta contestaţie.

Se arată că noul director al Direcţiei Conformitate şi Securitate Bancara a început un proces de reanalizare şi revizuire a politicilor şi procedurilor existente. Printre primele politici revizuite a fost Politica privind conflictul de interese, fiind stabilite noi criterii de definire a acestuia.

Ca urmare a procesului de reanalizare şi revizuire a politicilor şi procedurilor existente, au fost identificate cu aceasta ocazie aproximativ 35 de situaţii de conflict de interese existente în banca, cu mult înaintea începerii mandatului său.

În scurt timp, acestea au fost soluţionate, în ciuda dificultăţilor ridicate de necesitatea respectării prevederilor legislaţiei muncii sub incidenţa cărora se aflau relaţiile contractuale în care banca se află cu angajaţii în cauză, astfel încât la data efectuării controlului BNR mai existau doar 2 situaţii de potenţial conflict de interese (persoanele în cauza nefiind în relaţii directe de subordonare), situaţii bine cunoscute şi monitorizate de către Directorat şi pentru a căror soluţionare erau analizate posibile opţiuni care să nu afecteze buna funcţionare a băncii.

Or, însăşi existenţa conflictelor de interese semnalate în cuprinsul prezentei cereri este de natură a confirma nu numai legalitatea dar şi temeinicia constatărilor intimatei.

Aceeaşi concluzie este valabilă şi în privinţa celei de a doua încălcări sesizate prin ordinul criticat în cauză, respectiv cea referitoare la faptul că Directoratul a amânat implementarea măsurilor de remediere, propuse de Direcţia Conformitate cu privire la situaţiile de conflict de interese în care se aflau angajaţi în relaţii de rudenie.

Înalta Curte constată că prin prezenta cerere de chemare în judecată contestatoarea se mărgineşte să afirme caracterul neîntemeiat al ordinului, susţinând că nu au fost încălcate prevederile legale, nu au fost aduse niciun fel de prejudici materiale sau de altă natură, ceea ce atestă caracterul pur formal al criticii în discuţie.

În egală măsură, trebuie subliniat faptul că pentru a exista un conflict de interese nu este necesar a fi dovedit un prejudiciu material în concret, existenţa acestui gen de conflicte, în materia vizată, fiind determinată de relaţiile dintre angajaţi.

Referitor la exercitarea necorepunzătoare a responsabilităţilor definitte la art. 6 alin. (1) din Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 5/2013 privind cerinţe prudenţiale pentru instituţiile de credit, cu completările şi modificările ulterioare, a reţinut intimata faptul că lipsa de diligenţă a conducerii Băncii a atras încălcarea dispoziţiilor art. 6 alin. (3) din Regulamentul menţionat, întrucât nua fost supravegheat corespunzător directoratul, în contextul menţinerii postului de Director Conformitate, ulterior desfiinţării acestuia, concomitent cu postul nou înfiinţat de Director al Direcţei Conformitate şi Securitate Bancară, posturi ocupate de persoane diferite.

Deşi afirmă netemeinicia constatării, petenta nu combate realitatea situaţiei de fapt reţinute de intimată ci încearcă să justifice, prin argumentele sale, necesitatea înfiinţării postului de director al Direcţiei Conformitate şi Securitate Bancară, fără a reuşi să arate că nu există ipoteza vizată de art. 6 alin. (3) din Regulamentul BNR nr. 5/2013, potrivit căruia liniile de raportare şi alocarea responsabilităţilor şi competenţelor în cadrul unei instituţii de credit trebuie să fie clare, bine definite, coerente şi implementate efectiv.

La punctul 4 din Ordinul 101/2016 se impută Băncii faptul că a încălcat dispoziţiile art. 89 din Regulamentul BNR nr. 5/2013, întrucât a aprobat, în data de 01.07.2015, Fişa de produs -Credit pe documente comerciale, deşi condiţiile de creditare definite în aceasta conduceau la o expunere ridicată la risc.

Constată Înalta Curte că dispoziţiile art. 89 din Regulamentul BNR nr. 5/2013 obligă iInstituţiile de credit trebuie să dispună de criterii, politici şi procese solide şi bine definite, privind aprobarea noilor expuneri - inclusiv standarde prudente de asumare a expunerilor, operaţiunile de modificare, reînnoire şi refinanţare a expunerilor existente şi identificarea competenţei de aprobare corespunzătoare dimensiunii şi complexităţii expunerilor.

Or, în contextul în care analiza BNR a condus la concluzia că produsul " Credit pe documente comerciale" este susceptibil de a angaja un risc ridicat, date fiind condiţiile de creditare ce însoţeau acest produs, afirmaţiile contestatoarei, în sensul netemeiniciei constatărilor intimate, sunt lipsite de suport, urmând a fi înlăturate ca atare.

În egală măsură, s-a reţinut în sarcina petentei şi a celorlalţi membri ai conducerii superioare a Băncii nerespectarea dispoziţiilor art. 154 din Regulamentul BNR nr. 5/2013, dispoziţii ce obligă conducerea superioară trebuie să implementeze în mod eficace strategia aprobată şi, sub controlul organului de conducere în funcţia sa de supraveghere, politicile şi procesele la care se face referire la art. 151.

Potrivit dispoziţiilor art. 151 din Regulamentul anterior menţionat, instituţiile de credit trebuie să dispună de strategii, politici şi procese adecvate de administrare a riscului operaţional pentru identificarea, evaluarea, monitorizarea, raportarea şi controlul/diminuarea riscului operaţional.

În concret, s-a reţinut în sarcina Băncii faptul că a întârziat elaborarea planului de diminuare a riscului operaţional şi a întocmit necorespunzător acest plan(nu cuprindea măsuri pe linia diminuării riscului operaţional), plan solicitat, de altfel, de Consiliul de Supravghere.

Contrar celor afirmate de petentă, neregula constatată de BNR nu are caracter vag şi nefundamentat iar aserţiunile expuse în contestaţie nu lipsesc de temeinicie actul administrativ atacat în cauză.

În ceea ce priveşte încălcarea art. 108 alin. (3) din O.U.G. nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, a reţinut intimata faptul că a fost menţinut în funcţia de director al Direcţiei Audit Intern a unei persoane fără aprobarea prealabilă a Băncii Naţionale a României, care a exercitat efectiv atribuţiile de director până la data de 17.06.2014.

În acelaşi sens, s-a reţinut faptul că a fost înfiinţată poziţia de director adjunct al Direcţiei Audit şi numirea d-lui F. pe aceasta poziţie, în fapt fiindu-i atribuite aceleaşi responsabilităţi pe care le deţinea în calitate de director, respectiv de coordonare a activităţii de audit intern, eludând în acest fel prevederile reglementarilor în vigoare cu privire la aprobarea prealabilă a persoanelor cheie cu funcţie de execuţie.

Cu privire la această abatere, contestatoarea susţine lipsa de temeinicie a ordinului atacat, întrucât pretinsele încălcări nu ar fi produs niciun fel de daune materiale sau de altă natură şi totodată arată dificultatea identificării şi angajării în poziţia de director audit intern a unui candidat care să îndeplinească criteriile necesare conform prevederilor legale şi care să accepte condiţiile modeste pe care banca le putea oferi.

Aceste argumente nu atestă netemeinicia constatării încălcării dispoziţiilor art. 108 alin. (3) din O.U.G. nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, întrucât neregula reţinută de BNR nu este condiţionată de consecinţele materiale ale nerespectării dispoziţiilor citate şi nici nu este înlăturată de circumstanţele dificile de recrutare, chiar reale dacă ar fi.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 108 alin. (3) din O.U.G. nr. 99/2006 membrii consiliului de administraţie şi directorii sau, după caz, membrii consiliului de supraveghere şi ai directoratului unei instituţii de credit, precum şi persoanele desemnate să asigure conducerea structurilor care privesc activităţile de administrare şi control al riscurilor, audit intern, conformitate, trezorerie, creditare, precum şi orice alte activităţi care pot expune instituţia de credit unor riscuri semnificative trebuie să dispună de o bună reputaţie şi experienţă adecvată naturii, extinderii şi complexităţii activităţii instituţiei de credit şi responsabilităţilor încredinţate şi trebuie să îşi desfăşoare activitatea în conformitate cu regulile unei practici bancare prudente şi sănătoase.

Fiecare dintre persoanele prevăzute la alin. (1) trebuie să fie aprobată de BNR înainte de începerea exercitării responsabilităţilor, potrivit reglementărilor emise în acest sens, prevede alin. (3) al art. 108 din O.U.G. nr. 99/2006, context în care neregula sesizată de BNR este pe deplin întemeiată.

Ca atare, în contextul în care petenta recunoaşte faptul exercitării, în cadrul Băncii, a unora dintre funcţiile menţionate la art. 108 alin. (1) din O.U.G. nr. 99/2006, fără a exista aprobarea prealabilă a BNR, abaterea reţinută de intimată este pe deplin întemeiată.

În ceea ce priveşte încălcarea art. 35 alin. (5) teza finală din Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 5/2013 privind cerinţe prudenţiale pentru instituţiile de credit, cu modificările şi completările ulterioare, intimata a avut în vedere că, prin Hotărârea Directoratului nr. 1014/10.12.2014, a fost aprobată o măsură de reglementare a unor operaţiuni efectuate cu încălcarea prevederilor legale, respectiv au fost stabilite competenţe de aprobare pentru decontarea instrumentelor de plată cu nerespectarea circuitului de decontare reglementat in procedurile emise de I.".

A arătat petenta că şi această abatere este apreciată ca neîntemeiată, întrucât nu se reţine că această practică neconformă exista înainte de începerea mandatului său, or, subliniază Înalta Curte că preexistenţa unei practici nelegale nu exonerează contestatoarea de luarea măsurilor necesare în vederea întreruperii acesteia şi restabilirii legalităţii.

O altă neregulă reţinută prin actele administrative atacate priveşte exercitarea în mod necorespunzător a responsabilităţilor definite la art. 12 alin. (1) lit. f) din Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 5/2013 privind cerinţe prudenţiale pentru instituţiile de credit, cu modificările şi completările ulterioare, ceea ce a condus la încălcarea art. 34 alin. (1) din regulamentul menţionat şi art. 35 alin. (3) lit. a), având în vedere că, prin Hotărârea nr. 705/15.09.2015, Directoratul a afectat independenţa funcţiei de conformitate, întrucât a alocat personalului din cadrul Direcţiei Conformitate şi Securitate Bancară (Departamentul Anti-Fraudă), responsabilităţi de coordonare a activităţii Direcţiei Suport Clienţi şi Soluţii Active, în condiţiile în care aceasta desfăşura activităţi pe care funcţia de control o monitorizează şi controlează."

Şi sub acest aspect contestatoarea susţine că lipsa oricăror prejudici materiale sau de altă natură relevă netemeinicia abaterii, afirmaţie ce nu poate fi primită, din moment ce afectarea independenţei funcţiei de conformitate a fost realizată structural, prin alocarea personalului din cadrul Direcţiei Conformitate şi Securitate Bancară (Departamentul Anti-Fraudă) a unor responsabilităţi de coordonare a activităţii Direcţiei Suport Clienţi şi Soluţii Active, în condiţiile în care aceasta desfăşura activităţi pe care funcţia de control o monitorizează şi controlează.

Astfel cum s-a arătat anterior, existenţa abaterii reţinute în temeiul încălcarea art. 34 alin. (1) din regulamentul BNR nr. 5/2013 şi art. 35 alin. (3) lit. a) din acelaşi regulament nu este condiţionată de dovedirea unui raport de cauzalitate faţă de un prejudiciu material, context în care criticile contestatoarei vor fi înlăturate.

Referitor la încălcarea art. 89 din Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 5/2013 privind cerinţe prudenţiale pentru instituţiile de credit, cu modificările şi completările ulterioare, s-a reţinut de către intimată faptul că a fost aprobată Norma privind creditarea agenţilor economici în data de 29.01.2014, în condiţiile în care aceasta cuprinde elemente de risc de credit ridicat, prin acceptarea majorării expunerilor fata de debitori cu risc de nerambursare ridicat, indiferent de categoria de rating intern, nefiind limitat totodată accesul la creditare a debitorilor încadraţi in categoriile de rating inferioare aferente clienţilor senzitivi şi celor aflaţi în dificultate semnificativă".

Raportat la cele avute în vedere de intimată, sunt lipsite de relevanţă argumentele petentei, nefiind dovedit faptul că politica sa corespunde standardelor prudente de asumare a expunerilor.

În acelaşi sens, pe marginea administrării riscului de credit, s-a reţinut şi încălcarea prevederilor art. 87 lit. b) din Regulamentul BNR nr. 5/2013, toate constatările concrete, menţionate de intimată în cuprinsul Ordinului 101/2016 atestând faptul că banca s-a expus semnificativ riscului de credit.

Un alt exemplu de practică contrară principiului desfăşurării activităţii în conformitate cu regulile unei practici bancare prudente şi sănătoase, cu cerinţele legii şi ale reglementărilor emise în aplicarea acesteia, prevăzut de art. 101 alin. (2) din O.U.G. nr. 99/2006, este menţionat în legătură cu insuficienţa cadrului de reglementare, care permite valorificarea unui bun imobil preluat la o valoare inferioară maximului dintre valoarea contabilă şi valoarea de preluare, vânzarea bunului preluat în patrimoniu putând fi efectuată chiar de către debitorul însuşi sau de persoane interpuse şi aflate în relaţie cu acesta.

De asemenea, se reţine faptul că a fost creat cadrul necesar pentru răscumpărarea garanţiilor de către debitori care au capacitate de rambursare dar care nu au avut un comportament de plată corespunzător, respectiv de către garanţi, în condiţiile obţinerii unei aprobări şi a fost facilitată răscumpărarea, de către unii debitori sau garanţi ipotecari cu un comportament de plată neadecvat, la valori inferioare obligaţiilor ce au decurs din creditele contractate.

Deşi petenta susţine că aceste constatări sunt neîntemeiate şi nu relevă realitatea faptelor, arată, totuşi, că s-a procedat la revizuirea proceselor de colectare, recuperare, executare silită şi preluare în contul creanţei iar afirmaţia că banca nu a fost prejudiciată este cel puţin discutabilă, în contextul în care s-a permis valorificarea creanţelor la valori inferioare obligaţiilor decurse din creditele în analiză.

Neexercitarea responsabilităţilor definite la art. 79 alin. (2) şi (3) din Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 5/2013 privind cerinţe prudenţiale pentru instituţiile de credit, cu modificările şi completările ulterioare a condus şi la încălcarea art. 78 din regulamentul menţionat, având in vedere ca Procedura nr. 229 privind derularea procesului de evaluare a adecvării capitalului intern la riscuri revizia nr. 4 aprobată in luna iunie 2014 nu a fost revizuită până la data efectuării acţiunii de inspecţie, nefiind corelată cu prevederile strategiei.

Se susţine că această procedură, care a fost aprobată în 2014, nu a fost revizuită până la data efectuării acţiunii de inspecţie (1 an şi 4 luni), dar procesul de testare a capitalului a fost un proces continuu, cu foarte multe simulări, inclusiv cu întocmirea de planuri de redresare, transmise către BNR, ceea ce nu înlătură neregula constatată de intimată ci, dimpotrivă, o confirmă.

De asemenea, intimata a constatat şi neexercitarea responsabilităţilor definite la art. 12 alin. (1) lit. a) din Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 5/2013 privind cerinţe prudenţiale pentru instituţiile de credit, cu modificările şi completările ulterioare, ceea ce a condus la încălcarea art. 126 din O.U.G. nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 221 12001, cu modificările şi completările ulterioare, având în vedere că, la data de 31.12.2015, rata fondurilor proprii totale s-a situat sub limita reglementată."

Petenta arată că intimata se referă la o dată care este în afara perioadei de control acoperită de Raportul de Supraveghere nr. x/26.04.2016 şi menţionează notorietatea capitalizării băncii cu 99 milioane RON în luna ianuarie 2016, care a permis reîncadrarea în limitele minime ale tuturor indicatorilor privind fondurile proprii, or, capitalizarea ulterioară, excedând analizei instanţei, nu poate constitui un argument de natură a înlătura neregula ce constă în faptul că organul de conducere nu a dat curs, anterior, responsabilităţii pentru stabilirea sumelor, tipurilor şi distribuţiei atât ale capitalului intern, cât şi ale fondurilor proprii adecvate pentru a acoperi riscurile instituţiei de credit, prevăzută de art. 12 alin. (1) lit. a) din Regulamentul BNR nr. 5/2013.

Neîntemeiate sunt şi ciriticile petentei referitoare la modalitatea de individualizare a sancţiunii aplicate, rezultând faptul că intimata a dat curs criteriilor prevăzute de art. 225 din O.U.G. nr. 99/2006 şi a aplicat sancţiunea cu observarea limitelor legale, stabilind un nivel de 0,11% din maximul legal prevăzut de art. 229 alin. (1) lit. d) din O.U.G. nr. 99/2006.

Faţă de toate aceste considerente instanţa va respinge ca nefondată contestaţia de faţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite, în parte, cererea formulată de contestatoarea A. de sesizare a Curţii Constituţionale.

Dispune sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 275 alin. (3) şi (4) din O.U.G. nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, republicată.

Respinge cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 277 din O.U.G. nr. 99/2006.

Cu recurs în termen de 48 de ore de la pronunţare, în ceea ce priveşte respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.

Respinge contestaţia formulată de A., ca nefondată.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 23 noiembrie 2017.