Public office incompatibility and legal effect of unregistered corporate administrator resignation

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I.1. Obiectul acţiunii.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal la data de 01.10.2014 sub număr de dosar x/2014 cererea de anulare a raportului de evaluare nr. x/11.09.2014 întocmit de Agenţia Naţională de Integritate, privind pe reclamantul A., viceprimarul comunei B., judeţul Satu-Mare.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 956 din data de 03.04.2015 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate -A.N.I., ca fiind neîntemeiată.

3. Recursul.

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond, reclamantul A., a formulat recurs, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinţei recurate şi pe cale de consecinţă admiterea acţiunii, astfel cum a fost formulată.

In drept au fost invocate dispoziţiile art. 488 alin. (1), pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

Recurentul a arătat că argumentarea instanţei de fond cu privire la pretinsa legalitate a Raportului de evaluare nr. x/l 01.09.2014, ignoră în întregime motivele invocate de către reclamant în cadrul acţiunii formulate precum şi practica din domeniu, instanţa omiţând sa cerceteze argumentaţia supusa analizei privind nelegalitatea Raportului de evaluare contestat, menţinând în mod nelegal Raportul de evaluare contestat, hotărârea fiind practic lipsită de o motivaţie reală şi dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

În opinia recurentului, sentinţa supusă căii de atac a recursului este lipsită de motivele pe care instanţa le-a avut în vedere în soluţionarea cauzei, rezumându-se doar la a prelua argumentaţia pârâtei, fără a face o analiză proprie a textelor legale pretins încălcate şi a susţinerilor reclamantului. Prin simpla constatare şi enunţare a situaţiei de fapt în cadrul motivării sentinţei atacate, instanţa de judecată nu conduce spre dezlegarea pricinii deduse judecăţii, decizia pronunţată fiind lipsită de motivare, astfel cum se impune în mod expres prin art. 425 din C. proc. civ., dar şi art. 6 din Convenţia Europeana a Drepturilor Omului.

A susţinut recurentul că în prezenta cauză, considerentele sentinţei au fost expuse numai formal, cu scopul de a îndeplini condiţiile de valabilitate ale hotărârii judecătoreşti, prevăzute de art. 425, alin. (1), C. proc. civ., însă aceste considerente nu sunt de natură să susţină soluţia adoptată prin dispozitiv. Singura argumentaţie oferită de către instanţa de fond este reprezentată de pretinsa incidenţă în cauză, cu citarea integrală, a dispoziţiilor art. 87, alin. (1), lit. d) din Legea nr. 161/2003, respectiv de temeiul de drept invocat de pârâtă pentru concluziile privind incompatibilitatea din in Raportul contestat(pretinsa cumulare a calităţii de viceprimar cu cea de administrator).

Argumentele invocate de ANI prin întâmpinarea depusă, au fost preluate astfel integral de către instanţa de fond în motivarea sentinţei recurate şi reiau întocmai argumentele din Raportul contestat. Cu toate că reţine şi unele dintre argumentele recurentului reclamant ca fiind menţionate în apărare, instanţa de fond ignoră nejustificat toate argumentele legale oferite de acesta precum şi practica invocată, nemenţionată de instanţa de fond, cu toate ca fusese invocată.

Pe cale de consecinţă, renunţarea la mandatul de administrator al S.C. D. S.R.L., încă din data de 30.06.2012, înlătură astfel pretinsa stare de incompatibilitate invocată de ANI în raportul contestat.

Instanţa de fond nu a procedat la verificarea efectiva a pretinsei cumulări a celor doua calităţi, ci s-a mulţumit sa constate că menţiunile ORC erau ulterioare datei de începere a mandatului de viceprimar. Ori, în cauză, există elemente concrete de natură să înlăture elementele invocate de Agenţia Naţionala de Integritate cu privire la pretinsa nerespectare a regimului juridic al incompatibilităţilor, deoarece, conform acestora, este dincolo de orice dubiu că la data de 30.06.2012, A. renunţase la calitatea de administrator al S.C. D. S.R.L., şi, ca urmare, s-a încadrat în termenul prevăzut de Legea nr. 161 art. 91 alin. (3), pentru înlăturarea situaţiilor de incompatibilitate.

În cauză Agenţia Naţionala de Integritate nu poate să justifice un drept propriu faţă de actul de renunţare, respectiv Decizia din 30.06.2012.

Mai mult, pe parcursul evaluării efectuate de către Agenţia Naţională de Integritate, aceasta nu a încercat şi în mod evident nici nu a reuşit să facă dovada unei situaţii contrare, care să probeze efectuarea de către reclamant, în perioada indicată în concluziile raportului contestat, a vreunui act juridic, de orice natură, în pretinsa calitate de administrator al S.C. D. S.R.L.

Aşadar, arată recurentul, nu se poate reţine în persoana reclamantului existenţa unei stări de incompatibilitate deoarece în cauză există elemente concrete de natură să înlăture elementele invocate de Agenţia Naţionala de Integritate cu privire la pretinsa nerespectare a regimului juridic al incompatibilităţilor deoarece conform acestora, este dincolo de orice dubiu că la data de 30.06.2012 A. renunţase la calitatea de administrator al S.C. D. S.R.L. şi ca urmare, s-a încadrat în termenul prevăzut de Legea nr. 161 art. 91 alin. (3) pentru înlăturarea situaţiilor de incompatibilitate.

Recurentul a susţinut că argumentele pentru obligarea Agenţiei Naţionale de Integritate sa publice şi sa menţină pe pagina principala a site-ului internet dispozitivul instanţei de recurs, pentru o perioada de timp egala cu cea care se va scurge de la finalizarea raportului de evaluare şi pana la soluţionarea irevocabilă a cauzei se referă la faptul că imaginea publica a persoanei evaluate a fost deja extrem de grav prejudiciata prin modul abuziv in care inspectorul de integritate, a înţeles sa realizeze evaluarea şi raportul de evaluare dar in egala măsura şi de către decizionalii acestei instituţii prin modul in care au înţeles sa gestioneze comunicarea publica a concluziilor acestui raport, precum şi sesizarea celor doua instituţii mai sus precizate. Prin mediatizarea excesiva a concluziilor raportului de evaluare contestat inclusiv pe site-ul Agenţiei Naţionale de Integritate au fost produse prejudicii ireparabile reclamantului.

Aceasta obligaţie in sarcina Agenţiei Naţionale de Integritate are exclusiv caracter reparatoriu, fiind astfel atrasa atenţia persoanelor cu funcţie decizionala din cadrul acestei instituţii asupra modului in care înţelege sa respecte actele normative in vigoare in activitatea ce o desfăşoară şi in special modul in care sunt respectate principiile după care se desfăşoară activitatea de evaluare: legalitatea, confidenţialitatea, imparţialitatea,independenta operaţionala, celeritatea, buna administrare, dreptul la apărare, precum şi prezumţia dobândirii licite a averii.

4. Procedura în faţa instanţei de recurs

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 13 octombrie 2016, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din data de 18 mai 2017, completul de filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi pe cale de consecinţă, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., şi a fixat termen pentru judecarea în fond.

II.Considerentele şi soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, a apărărilor cuprinse în întâmpinarea formulată de intimată şi raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării, precum şi în conformitate cu art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că recursul este nefondat în considerarea celor în continuare arătate.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Criticile formulate de reclamant, subsumate motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., republicat, sunt neîntemeiate.

Hotărârea pronunţată de prima instanţă satisface cerinţele prevăzute de dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., republicat, în considerentele sentinţei regăsindu-se motivele de fapt şi de drept care au determinat formarea convingerii instanţei cu privire la soluţia pronunţată, fiind examinate, efectiv, problemele esenţiale ridicate de părţi.

Instanţa de fond a analizat motivele de nelegalitate invocate de reclamant prin cererea de chemare în judecată, reţinându-se că obligaţia instanţei de judecată este aceea de a analiza toate criticile formulate, iar nu de a răspunde fiecărui argument invocat în susţinerea acestor critici.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte apreciază că şi acesta este nefondat.

Din actele aflate la dosar, Înalta Curte constată că reclamantul a solicitat anularea raportului de evaluare nr. x/11.09.2014 întocmit de Agenţia Naţională de Integritate şi obligarea Agenţiei Naţionale de Integritate să publice şi să menţină pe pagina principala a site-ului internet dispozitivul soluţiei ce se va pronunţa în cauză, pentru o perioada de timp egală cu cea care se va scurge de la finalizarea raportului de evaluare şi până la soluţionarea irevocabilă a prezentei cauze.

Prin raportul de evaluare nr. x/11.09.2014 s-a reţinut că reclamantul A. s-a aflat în stare de incompatibilitate în perioada cuprinsă între data de 23 iunie 2012 şi data de 27 septembrie 2013, întrucât în această perioadă a deţinut, simultan cu exercitarea funcţiei de viceprimar, funcţia de administrator al societăţii comerciale amintite.

Soluţia primei instanţe, de respingere a acţiunii, ca nefondată, este legală, reflectând interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente în raport cu situaţia de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

Conform dispoziţiilor art. 87 alin. (1), lit. d) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, în forma în vigoare la momentul întocmirii raportului de evaluare contestat, funcţia de primar este incompatibilă cu "funcţia de preşedinte, vicepreşedinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administraţie ori cenzor sau orice funcţie de conducere ori de execuţie la societăţile reglementate de Legea societăţilor nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, inclusiv băncile sau alte instituţii de credit, societăţile de asigurare şi cele financiare, la regiile autonome de interes naţional, la companiile şi societăţile naţionale, precum şi la instituţiile publice, cu excepţia reprezentanţilor în adunarea generală a acţionarilor la societăţile reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, a membrilor în consiliile de administraţie ale unităţilor şi instituţiilor de învăţământ de stat sau confesionale şi ale spitalelor publice din reţeaua autorităţilor administraţiei publice locale sau a altor reprezentanţi ai instituţiilor publice din subordinea unităţilor administrativ-teritoriale sau la care unitatea administrativ-teritorială pe care o conduce deţine participaţie."

Reclamantul în urma alegerilor locale din iunie 2012 a fost ales viceprimar al comunei B., jud. Satu Mare, fiind numit în această calitate în data de 23.06.2012, ca urmare a Hotărârii Consiliului Local B.

Potrivit adresei de furnizare informaţii nr. x/20.12.2013 comunicată de Oficiul Registrului Comerţului, reclamantul are calitatea de administrator la S.C. D. S.R.L. S.R.L. în perioada 27.04.2006-27.09.2013.

Din cele ce preced, rezultă că în mod corect a apreciat instanţa de fond că reclamantul s-a aflat în stare de incompatibilitate în perioada 23.06.2012 şi până la data de 27.09.2013.

Susţinerile reclamantului recurent referitoare la nedeţinerea sau încetarea calităţii de administrator în cadrul acestei societăţi începând cu data de 30.06.2012 sunt neîntemeiate, întrucât Hotărârea nr. 1/30.06.2012, este hotărârea prin care el însuşi, în calitate de asociat unic al S.C. D. S.R.L. a hotărât eliberarea sa din funcţia de administrator al societăţii comerciale şi numirea în această calitate a doamnei C.

Este adevărat, aşa cum susţine recurentul, că această hotărâre este obligatorie şi executorie, însă numai între părţile acestui act. Acest înscris este opozabil altor persoane potrivit art. 278 C. proc. civ., inclusiv inspectorilor pârâtei intimate sau instanţei de judecată, de la data certă pe care o are, dobândită prin vreuna din modalităţile prevăzute de lege.

La pronunţarea acestei hotărâri, instanţa de control judiciar are în vedere şi jurisprudenţa constantă a Înaltei Curţi, secţia contencios administrativ şi fiscal referitoare la faptul că starea de incompatibilitate prevăzută de Legea nr. 161/2003 încetează de la data când s-a făcut dovada înregistrării demisiei la organul competent să ia act de manifestarea unilaterală de voinţă exprimată prin cererea de demisie.

Această interpretare a fost dată, cu majoritate, de Plenul judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, jurisprudenţa secţiei devenind unitară în mod constant după data respectivă - 07.11.2013.

Astfel fiind, se reţine că starea de incompatibilitate reglementată de Legea nr. 161/2003 se poate considera încetată de la momentul în privinţa căruia s-a dovedit existenţa unei manifestări unilaterale de voinţă în sensul renunţării la calitatea de administrator al unei societăţi comerciale, actul care încorporează această manifestare de voinţă fiind înregistrat la organul competent să ia act de emiterea sa.

Contrar susţinerilor reclamantului, o atare dovadă nu s-a făcut în cauză pentru un moment anterior celui reţinut în cuprinsul Raportului de evaluare, Hotărârea nr. x/30.06.2012, depusă la dosarul neputând fi considerată o modalitate valabilă de dobândire a datei certe.

Astfel, nu există o dovadă a înregistrării Hotărârii nr. 1/30.06.2012 în evidenţele societăţii comerciale. Cum în mod corect a constatat prima instanţă, renunţarea efectivă la calitatea de administrator a dobândit dată certă la 27.09.2013, când s-a procedat la actualizarea actului constitutiv al S.C. D. S.R.L. prin documentul redactat la Compartimentul de Asistenţă al Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Satu Mare.

Având în vedere toate considerentele expuse mai sus, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată şi ale art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentului sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., fiind nefondat.

7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinţei nr. 956 din 03 aprilie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 noiembrie 2017.