Mayoral Incompatibility with School Administrative Council Membership Under Integrity Law

Şedinţa publică de la 17 noiembrie 2017

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată adresată Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. x/22.01.2016 emis de pârâtă, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 114/CA din 29 iunie 2016 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă, ca nefondată, contestaţia reclamantului A.

3. Calea de atac exercitată în cauză.

Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

S-a arătat că hotărârea primei instanţe nu reflectă corecta aplicare a normelor de drept material incidente cauzei, dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 fiind greşit reţinute în speţă corelativ stării de fapt menţionate în raportul de evaluare ce formează obiectul acţiunii judiciare.

Starea de incompatibilitate reţinută în cauză se referă la deţinerea de către persoana evaluată a calităţii de membru în consiliul de administraţie al unei scoli gimnaziale simultan cu îndeplinirea funcţiei de primar al localităţii pe a cărei rază teritorială se afla respectiva unitate şcolară, cumularea respectivelor calităţi fiind constatată pentru perioada 08.10.2012-04.02.2014.

S-a arătat că pe baza acestei situaţii de fapt nu se putea reţine însă încălcarea legislaţiei privind regimul juridic al incompatibilităţilor prevăzute pentru aleşii locali, fiind necesar ca dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 să fie analizate şi interpretate în corelaţie cu prevederile art. 96 alin. (1) şi (2) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, text de lege care impune în mod imperativ delegarea unui reprezentant al primarului în consiliile de administraţie ale unităţilor de învăţământ.

Ca urmare, s-a solicitat să se constate că numirea primarului în consiliul de administraţie a avut loc în temeiul legii şi cu respectarea acesteia, recurentul-reclamant participând la lucrările Consiliului de administraţie al Şcolii gimnaziale Maliuc în calitate de reprezentant al primarului comunei Maliuc.

Din analiza prevederilor art. 96 alin. (2) din Legea nr. 1/2011, referitoare la componenţa consiliului de administraţie al unităţilor de învăţământ de nivel gimnazial, rezultă că însuşi primarul poate face parte din consiliul de administraţie, un argument de interpretare constituindu-l modificarea adusă respectivei dispoziţii legale prin O.U.G. nr. 49/2014, care a introdus în mod expres în componenţa consiliului de administraţie al şcolii gimnaziale primarul sau un reprezentant al acestuia.

S-a arătat că problema în analiză relevă un conflict legislativ prin numirea în mod obligatoriu a unui consilier local sau reprezentant al primarului în consiliul de administraţie a unei unităţi de învăţământ şi sancţionarea acestui fapt prin prisma prevederilor art. 87 din Legea nr. 161/2003.

Având în vedere data adoptării celor două reglementări legale, s-a susţinut de către recurentul-reclamant că Legea educaţiei naţionale, intrată în vigoare în anul 2011, modifică tacit/creează o excepţie legală de la constatarea stării de incompatibilitate sub aspectul numirii în cadrul consiliului de administraţie a unui reprezentant al primarului sau al consiliului local.

Pe de altă parte, s-a arătat că starea de fapt reţinută în Raportul de evaluare nu se încadrează în niciuna din tezele descrise în norma incriminatorie prin prisma faptului că "şcoala gimnazială" nu face parte şi nu poate fi inclusă în cadrul autorităţilor, societăţilor sau instituţiilor publice, regimul ei fiind reglementat atât de art. 32 din Constituţie, cât şi de Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, unde se prevede expres că asemenea structuri sunt unităţi de învăţământ de stat sau particulare, sintagmă ce nu se regăseşte în textul de la art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003.

În raport de cele arătate, s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii formulate în cauză şi anularea Raportului de evaluare nr. x/22.01.2016 întocmit de Agenţia Naţională de Integritate, cu motivaea esenţială că, potrivit art. 96 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 1/2011, un reprezentant al primarului poate fi membru al Consiliului de administraţie în cadrul unităţilor de învăţământ de stat, calitate de reprezentant ce poate fi deţinută chiar de către primarul în cauză.

Prin notele de concluzii scrise ale recurentului-reclamant, făcându-se referire la unele soluţii jurisprudenţiale ale instanţei supreme, ataşate prezentului dosar, dar şi la faptul că judecătorul primei instanţe nu efectuase o analiză a cauzei în corelaţie cu prevederile art. 96 alin. (2) din Legea nr. 1/2011, astfel cum acestea au fost modificate prin O.U.G. nr. 49/26.06.2014, act normativ în vigoare atât la data întocmirii Raportului de evaluare, cât şi la data pronunţării sentinţei, s-a susţinut de către apărare că întâietate în aplicare trebuie recunoscută reglementării ulterioare, ca lege specială, întrucât aceasta se referă doar la "funcţia de primar" în timp ce Legea nr. 161/2003 vizează toate incompatibilităţile şi tipurile de funcţii deţinute.

În noua reglementare, prevederile art. 96 alin. (2) lit. a) menţionează expres că, în exercitarea atribuţiilor ce le revin, consiliile de administaţie şi directorii conclucrează cu autorităţile administraţiei publice locale, fiind prezent primarul sau un reprezentant al primarului.

Calitatea de "reprezentant al primarului" presupune existenţa unui mandat special dat unei persoane care acţionează în numele primarului, dar, pe de altă parte, nimic nu interzice chiar prezenţa primarului, scopul instituirii respectivei prevederi legale fiind asigurarea unui management eficient pentru buna gestionare a tuturor resurselor.

S-a mai arătat că noua reglementare era aplicabilă cauzei chiar dacă aceasta nu era în vigoare în perioada supusă evaluării, esenţială fiind concepţia Legii nr. 1/2011 în ceea ce priveşte rolul atribuit primarului pentru eficientizarea activităţii unităţilor de învăţământ şi luarea măsurilor ce se impun în acest scop.

Sub acest aspect, s-a arătat că activitatea de evaluare a incompatibilităţii privind pe recurentul-reclamant a fost efectuată după publicarea O.U.G. nr. 49/2014 în Monitorul Oficial, ceea ce înseamnă că fiind vorba de o cauză în curs de soluţionare, pe rolul unei instanţei de judecată, respectivul act normativ trebuie să îşi producă efectele în procedura pendinte.

S-a mai arătat că tot până la soluţionarea definitivă a prezentei cauze a intervenit şi modificarea art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, efectuată în baza Legii nr. 128/2017 privind modificarea şi completarea Legii nr. 161/2003, în sensul în care se prevede că primarul face parte din consiliul de administraţie al unităţii de învăţământ, motiv pentru care, raportat la scopul urmărit de legiuitor atât la momentul adoptării art. 96 din Legea nr. 1/2011, cât şi ulterior, prin modificările aduse, soluţia administrativă dispusă prin Raportul de evaluare, menţinută mai apoi prin hotărârea instanţei de fond, apare ca excesivă şi din perspectiva principiului proporţionalităţii.

4. Apărările intimatei

Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata Agenţia Naţională de Integritate a solicitat respingerea recursului şi menţinerea sentinţei atacate.

S-a arătat că hotărârea pronunţată în cauză este legală şi temeinică sub toate aspectele criticate, judecătorul primei instanţe interpretând şi aplicând corect prevederile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, reţinând justificat că pe perioada exercitării funcţiei publice de autoritate nu era permisă şi deţinerea calităţii de membru în Consiliul de administraţiei al Şcolii gimnaziale Maliuc, cumulul mandatului de primar cu calitatea de membru în consiliul de administraţie al unei instiuţii publice, constituind şi relevând o situaţie de incompatibilitate în accepţiunea legii.

Contrar susţinerilor şi criticilor formulate în recurs, s-a arătat că starea de incompatibilitate relevată prin Raportul de evaluare întocmit în cauză nu putea fi stabilită în baza unui act normativ intrat în vigoare la o dată ulterioară perioadei supuse inspecţiei de integritate, raportat la prevederile art. 96 alin. (2) din Legea nr. 1/2011, astfel cum au fost modificate prin O.U.G. nr. 49/26.06.2014, având în vedere dispoziţia de la art. 15 alin. (2) din Constituţia României, care stabileşte în mod clar că "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile".

S-a arătat că argumentaţia formulată în recurs ignoră principiul general de drept "tempus regit actum", conform căruia se aplică legea în vigoare la momentul desfăşurării situaţiei pe care aceasta o reglementează.

În speţă, faţă de modul de aplicare a legilor în timp, urmând principiile generale de drept, rezultă fără echivoc că starea de incompatibilitate era prevăzută de lege, fiind pe deplin aplicabile prevederile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, în forma în vigoare în perioada de referinţă a evaluării, şi anume 08.10.2012-04.02.2014, coroborate cu cele ale art. 96 alin. (2) din Legea nr. 1/2011, în foma în vigoare în aceeaşi perioadă a evaluării.

Raportat la aceste dispoziţii legale, intimata ANI a solicitat să se constate că prin participarea recurentului-reclamant A. la sedinţele Consiliului de Administaţie al Şcolii gimnaziale Maliuc, acesta deţinând şi funcţia de primar al comunei Maliuc, judeţ Tulcea, au fost nesocotite prevederile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, fiind lipsită de relevanţă juridică împrejurarea că recurentul-reclamant se desemnase pe sine ca reprezentant al primarului în Consiliul de administraţie al unităţii de învăţământ în cauză.

În fine, s-a arătat că şcoala gimnazială se încadrează între instituţiile publice, existând în acest sens soluţii pronunţate de instanţa supremă.

5. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 13 iulie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 05 octombrie 2017, completul de filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

6. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra recursului

Examinând hotărârea atacată în raport cu criticile formulate şi cadrul normativ aplicabil, cu luarea în considerare şi a observaţiilor prezentate prin întâmpinare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul declarat în cauză este nefondat, pentru considerentele ce urmează.

Prin raportul de evaluare nr. 2579/G/II/22.01.2016 întocmit de intimata Agenţia Naţională de Integritate, s-a constatat starea de incompatibilitate a recurentului-reclamant A. pentru deţinerea simultană a calităţii de primar al comunei Maliuc, judeţ Tulcea, şi de cea membru în cadrul Consiliului de administraţie al Şcolii gimnaziale Maliuc, încălcând în acest fel prevederile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, în forma în vigoare în perioada de referinţă a evaluării, şi anume 08.10.2012-04.02.2014.

S-a reţinut că, prin Dispoziţia nr. 82/08.10.2012 emisă de primarul comunei Maliuc, s-a dispus ca primarul comunei Maliuc (recurentul-reclamant din cauză) să îndeplinească calitatea de reprezentant al primarului în cadrul Consiliului de administraţie al Şcolii gimnaziale Maliuc, judeţ Tulcea, pentru anul şcolar 2012-2013.

Tot astfel, pentru anul şcolar 2013-2014, prin Dispoziţia nr. 75/13.09.2013 a primarului comunei Maliuc s-a dispus desemnarea primarului (recurentul-reclamant din cauză) ca reprezentant al primarului în Consiliul de administraţie al Şcolii gimnaziale Maliuc, judeţ Tulcea.

Prin hotărârea primei instanţe s-a constatat legalitatea Raportului de evaluare întocmit în cauză, reţinându-se că funcţia de primar era imcompatibilă cu cea de reprezentant al primarului în Consiliul de administraţie al şcolii gimnaziale mai sus menţionate, având în vedere conţinutul prevederilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, neavând nicio relevanţă împrejurarea că persoana evaluată nu a fost retribuită pentru activitatea desfăşurată în cadrul respectivei unităţi şcolare.

S-a reţinut de către instanţă că Legea nr. 161/2003 constituie reglementare specială în materia incompatibilităţilor şi a conflictelor de interese de natură administrativă, prevederile art. 91 alin. (3) din lege stabilind în sarcina alesului local obligaţia de a lua măsurile necesare pentru evitarea/înlăturarea situaţiei care atrage incompatilitatea, înainte sau în cel mult 15 zile de la numirea sau alegerea în funcţie.

Prin motivele de recurs formulate, se invocă greşita aplicare în cauză a prevederilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, sub mai multe aspecte:

(i) neefectuarea unei analize şi interpretări a acestei dispoziţii legale în corelaţie cu prevederile art. 96 alin. (1) şi (2) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, text de lege care impune în mod imperativ delegarea unui reprezentant al primarului în consiliile de administraţie ale unităţilor de învăţământ;

(ii) greşita stabilire a stării de incompatibilitate prin raportare la dispoziţiile Legii nr. 161/2003 ca lege specială, caracter ce se impune a fi recunoscut, având în vedere data adoptării reglementărilor legale, Legea nr. 1/2011 a educaţiei naţionale, intrată în vigoare în anul 2011, susţinându-se că modifică tacit/creează o excepţie legală de la constatarea stării de incompatibilitate sub aspectul numirii în cadrul consiliului de administraţie a unui reprezentant al primarului sau al consiliului local.

Ulterior, prin notele de concluzii scrise, s-a invocat aplicabilitatea în cauză a prevederilor O.U.G. nr. 49/26.04.2014, solicitându-se ca starea de fapt reţinută prin Raportul de evaluare să fie examinată în corelaţie cu prevederile art. 96 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 1/2011, astfel cum au fost modificate, fiind vorba de o cauză în curs de soluţionare, pe rolul unei instanţei de judecată.

În plus, s-a arătat că a intervenit şi modificarea art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, prin Legea nr. 128/2017 privind modificarea şi completarea Legii nr. 161/2003, în sensul în care se prevede că primarul face parte din consiliul de administraţie al unităţii de învăţământ, motiv pentru care, raportat la scopul urmărit de legiuitor atât la momentul adoptării art. 96 din Legea nr. 96/2011, cât şi ulterior, prin modificările aduse, rezultă că soluţia administrativă dispusă prin Raportul de evaluare apare ca fiind excesivă.

(iii) greşita apreciere că activitatea desfăşurată în cadrul Consiliului de administraţie al Şcolii gimnaziale realizează incidentul de integritate invocat în cauză, în condiile în care unităţile de învăţământ nu sunt menţionate ca atare în cuprinsul dispoziţiilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, nefiind incluse în cateogoria instituţiilor publice.

Înalta Curte constată că niciuna dintre criticile formulate nu este întemeiată, sentinţa fiind pronunţată cu interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor corespunzătoare din Legea nr. 161/2003 şi Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, forma în vigoare la data desfăşurării situaţiei pe baza căreia s-a reţinut starea de incompatibilitate în sarcina recurentului-reclamant A.

Astfel, potrivit art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, "Funcţia de primar, viceprimar, primar general şi viceprimar al municipiului Bucureşti, preşedinte şi vicepreşedinte al consiliului judeţean este incompatibilă cu: (...) d) funcţia de preşedinte, vicepreşedinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administraţie ori cenzor sau orice altă functie de conducere ori de execuţie la societăţile comerciale, inclusiv băncile sau alte instituţii de credit, societăţile de asigurare şi cele financiare, la regiile autonome de interes naţional sau local, la companiile şi societăţile naţionale, precum şi la instituţiile publice."

De asemenea, conform art. 96 alin. (2) lit. a) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, în forma în vigoare a dispoziţiilor până la data de 30.06.2014, "În unităţile de învăţământ de stat, consiliul de administraţie este organ de conducere şi este constituit din 7, 9 sau 13 membri, astfel: a) în cazul unităţilor de învăţământ de nivel gimnazial cu un singur rând de clase, consiliul de administraţie este format din 7 membri, cu următoarea componenţă: 3 cadre didactice, inclusiv directorul; 2 reprezentanţi ai părinţilor; un reprezentant al primarului; un reprezentant al consiliului local. Prevederile prezentului articol se aplică în mod corespunzător şi pentru învăţământul preşcolar şi primar."

În raport de conţinutul clar şi precis determinat al acestor dispoziţii legale, se constată că starea de incompatibilitate există în prezenţa îndeplinirii simultane a funcţiei de primar cu calitatea de membru în consiliului de administraţie al unei instituţii publice, fiind neîntemeiată susţinerea din recurs, referitoare la pretinsa necorelare a prevederilor incidente din cele două reglementări cu aplicabilitate în cauză ori cu privire la greşita identificare a normei aplicabile prioritar, ca normă specială, derogatorie de la reglementarea generală.

Astfel, trebuie avut în vedere domeniul diferit de reglementare al dispoziţiilor în examinare, art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 stabilind incompatibilităţile specifice aleşilor locali, iar art. 96 alin. (2) lit. a) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011 referindu-se la constituirea consiliilor de administraţie în cazul unităţilor de învăţământ de stat de nivel gimnazial, preşcolar şi primar.

Apoi, dispoziţiile art. 96 alin. (2) lit. a) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011 nu obligă primarul să fie membru în consiliul de administraţie al şcolii, ci prevede numai că, în cazul unităţilor de învăţământ de nivel gimnazial, consiliul de administraţie include şi un reprezentant al primarului, dispoziţia normei fiind precis determinată sub aspectul obligaţiei prevăzute în sarcina primarului, aceea privind desemnarea unui astfel de reprezentant în consiliul de administraţie.

Nu există, aşadar, niciun conflict/necorelare între dispoziţiile de lege incidente cauzei, intenţia legiuitorului fiind clară şi neechivoc exprimată, în sensul stabilirii unei incompatibilităţi între funcţia de primar şi cea de membru în consiliul de administraţie al unei instituţii publice.

Dispoziţiile art. 96 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 1/2011 nu intră în conflict cu prevederea de la art. 87 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003, dimpotrivă, face posibilă evitarea/înlăturarea situaţiei de incompatibilitate, prin obligaţia de numire a unui reprezentant al primarului în consiliul de administraţiei al unităţii de învăţământ.

Această obligaţie nu se consideră îndeplinită şi nu produce efecte sub aspectul inexistenţei incompatibilităţii, în cazul în care calitatea de reprezentant al primarului în consiliul de administraţie al unităţii şcolare este transferată tot în persoana primarului, acesta fiind cel care participă la şedinţele consiliului de administraţie, deţinând astfel calitatea de membru în consiliul de administraţie al unei instituţii publice, adică tocmai ceea ce se interzice primarului în exercitarea mandatului său de ales local.

Aşa fiind, Înalta Curte constată că numirea primarului în consiliul de administraţie nu a avut loc în temeiul şi cu respectarea legii, persoana desemnată/numită în calitate de reprezentant al primarului în consiliul de administraţie al unităţii de învăţământ având obligaţia de a nu încălca ea însăşi regimul juridic al incompatibilităţilor.

Faptul că prin O.U.G. nr. 49/2014 au fost modificate dispoziţiile art. 96 alin. (2) din Legea nr. 1/2011, prevăzându-se că însuşi primarul poate face parte din consiliul de administraţie al unităţii de învăţământ nu înseamnă că în reglementarea anterioară primarul putea deţine valabil calitatea de reprezentant al primarului.

Dimpotrivă, tocmai pentru că, în perioada de referinţă, participarea primarului în consiliul de administraţie al unei instituţii publice era sancţionată pe temeiul art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, a fost prevăzută obligaţia de desemnare a unui reprezentant al primarului în consiliul de administraţie al unităţii de învăţământ de nivel gimnazial, învăţământ preşcolar şi primar.

Din acest motiv, nu poate fi primită nici susţinerea recurentului-reclamant, în sensul că Legea educaţiei naţionale, intrată în vigoare în anul 2011, modifică tacit/creează o excepţie legală de la constatarea stării de incompatibilitate sub aspectul numirii în cadrul consiliului de administraţie a unui reprezentant al primarului sau al consiliului local, observându-se că prevederea de la art. 96 alin. (2) lit. a) se integrează/serveşte scopului legii - art. 87 alin. (1) lit. d), şi anume asigurarea integrităţii şi transparenţei în exercitarea funcţiei publice.

În consecinţă, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant, în calitate de primar, avea obligaţia, conform textelor de lege menţionate, să desemneze un reprezentant al primarului în Consiliului de administraţie al Şcolii gimnaziale Maliuc, şi nu să se desemneze pe sine.

Procedându-se astfel au fost încălcate prevederile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003.

Nici celalalte critici invocate în recurs nu justifica reformarea sentinţei pronunţate în cauză, aspectele invocate neproducând consecinţe legale asupra incompatibilităţii corect reţinute în sarcina persoanei evaluate.

Chiar dacă la data întocmirii raportului de evaluare - 22.01.2016, cât şi la data pronunţării instanţei de fond - 29.06.2016, dispoziţiile art. 96 alin. (2) din Legea nr. 1/2011 erau modificate prin O.U.G. nr. 49/26.04.2016, în sensul menţionării primarului ca membru în consiliul de administraţie al unei şcoli, Înalta Curte constată că noua reglementare nu este aplicabilă cauzei, situaţia de incompatibilitate fiind reţinută pentru o perioadă anterioară modificării legislative invocate.

Împrejurarea că modificarea legislativă invocată a intervenit până la soluţionarea definitivă a procesului nu determină şi aplicabilitatea ei în cauza pendinte, având în vedere prevederile art. 15 alin. (2) din Constituţie, conform cărora "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile."

Cu alte cuvinte, o situaţie juridică produce acele efecte care sunt prevăzute de legea civilă în vigoare la data producerii ei.

Aceeaşi concluzie este valabilă şi în legătură cu modificarea corespunzătoare adusă prevederilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 prin Legea nr. 128/2017 privind modificarea şi completarea Legii nr. 161/2003, în condiţiile în care respectiva reglementare nu se subsumează noţiunii de "lege penală sau contravenţională", pentru a avea astfel incidenţă în cauză, ca excepţie de la aplicarea principiului neretroactivităţii prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituţie.

Prin umare, Înalta Curte constată că starea de incompatibilitate reţinută în sarcina recurentului-reclamant a fost constatată pentru perioada 08.10.2012-04.02.2014, când, potrivit dispoziţiilor art. 96 alin. (2) - în forma în vigoare la acea dată, primarul avea obligaţia să îşi desemneze un reprezentant în consiliile de administraţie ale instituţiilor de învăţământ, neîndeplinirea acestei obligaţii atrăgând incidenţa prevederilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, în forma în vigoare intervalului temporal pentru care se constatase incidentul de integritate.

Raportul juridic este supus reglementărilor legale în vigoare la data naşterii sale, schimbarea ulterioară a condiţiilor legale neavând nicio influenţă asupra legalităţii acestuia.

Faptul că în unele decizii de speţă ale instanţei supreme s-a făcut aplicarea dispoziţiilor legii noi, cu motivarea că sancţionarea situaţiei juridice în baza reglementării în vigoare la momentul desfăşurării acţiunii interzise reprezintă o măsură excesivă în sine, cât şi din perspectiva principiului proporţionalităţii, nu constituie un argument suficient pentru reformarea prezentei sentinţe, instanţa de control judiciar fiind suverană să decidă în fiecare caz în parte potrivit cu circumstanţele şi elementele proprii/specifice relevante.

În fine, Înalta Curte constată neîntemeiată şi susţinerea din recurs referitoare la inexistenţa incompatibilităţii prevăzute de art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 din perspectiva neîndeplinirii tuturor condiţiilor cerute de lege.

S-a susţinut de către recurentul-reclamant că scoala gimnazială nu face parte şi nu poate fi inclusă în cadrul autorităţilor, societăţilor sau instituţiilor publice, regimul ei fiind reglementat de art. 32 din Constituţie, cât şi de Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, unde se prevede expres că asemenea structuri sunt unităţi de învăţământ de stat sau particulare, sintagmă ce nu se regăseşte în textul de la art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003.

Răspunzând criticii formulate, Înalta Curte arată că, raportat la dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 1/2011 şi ale art. 136 pct. 5 din Constituţie, prin instituţie publică se înţelege orice persoană juridică înfiinţată fie prin acte de putere publică, fie prin acte de dispoziţie ale autorităţilor publice centrale sau locale în scopul realizării unor activităţi fără caracter comercial sau în scopul îndeplinirii unui serviciu public şi care sunt finanţate în tot sau în parte de la bugetul de stat sau bugetele locale.

Or, Şcola gimnazială Maliuc, unde recurentul-reclamant a deţinut calitatea de reprezentant al primarului, membru în Consiliul de administraţie în perioada supusă evaluării, deţine personalitate juridică, fiind parte a reţelei şcolare de stat şi care realizează un serviciu public finanţat, se încadrează în categoria instituţiilor publice în sensul art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003.

Pentru toate considerentele mai sus expuse, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză, ca nefondat, constatând legalitatea sentinţei atacate sub toate aspectele invocate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinţei civile nr. 114/CA din 29 iunie 2016 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 noiembrie 2017.