Securitate collaborator status: information on religious gatherings and the requirement of targeting fundamental rights restrictions

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată adresată Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 25.07.2016, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul A., să se aprecieze asupra calităţii de colaborator al Securităţii în ceea ce-l priveşte pe pârât.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 3069 din 17.10.2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă cererea reclamantului Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii şi a fost constatată calitatea de colaborator al Securităţii în privinţa pârâtului A.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâtul A., invocând incidenţa cazului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea recursului se arată că judecătorul fondului nu a ţinut seama de argumentele prezentate şi dovedite în apărare, luând în considerare doar aprecierile formulate de intimat.

În opinia recurentului, instanţa de fond nu a exercitat un rol activ în aflarea adevărului, reţinând în considerentele sentinţei că ar fi fost instruit de organele de securitate, fapt care nu este adevărat şi nu este dovedit.

Recurentul susţine că paragrafele înserate în notele informative (informatorul a fost instruit ….) au fost scrise de altă/alte persoană/e după semnarea notei de acesta, el nu a fost instruit şi nu i s-a trasat ca sarcină divulgarea sau aflarea vreunei informaţii pe o anumită temă, iar notele date de acesta i-au fost dictate de miliţian.

Mai mult, informaţiile scrise, în urma dictării, le-a considerat că nu fac dovada îngrădirii drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanelor enumerate, fiind note cu privire la întruniri publice (nunţi, şezători, socializări).

Nicio persoană din cele menţionate în declaraţiile sale nu a avut de suportat consecinţe de natură administrativă, civilă, penală sau alte constrângeri cauzatoare de prejudicii şi nu a suferit vreun abuz din partea Securităţii.

Recurentul mai arată că la punctul 3 din Nota de Constatare nr. D.I.III. 216/29.01.2016 emisă de C.N.SA.S. - Direcţi investigaţii, reiese fără putinţă de tăgadă că nu a colaborat cu Securitatea.

Instanţa de fond a apreciat ca probe doar înscrisurile prezentate de intimat, neacceptând argumentele prezentate, deşi acestea pot fi dovedite cu martorii propuşi în apărare.

Recurentul mai susţine că nu se consideră şi nu a fost niciodată colaborator al securităţii ci din contra o persoană persecutată de aceştia.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Procedura derulată în recurs

În cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea de şedinţă din data de 5 octombrie 2017, recursul a fost admis în principiu.

6. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluţie, Înalta Curte a constatat că, în cauză, motivul de recurs invocat, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., nu este întemeiat şi că instanţa de fond a făcut, prin sentinţa pronunţată, prin raportare la circumstanţele de fapt ale litigiului, o corectă interpretare şi aplicare a normelor de drept material aplicabile.

Înalta Curte are în vedere dispoziţiile art. 2 din O.U.G. nr. 24/2008 lit. b), care definesc colaboratorul Securităţii ca fiind persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Persoana care a furnizat informaţii cuprinse în declaraţii, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei şi procesului, în stare de libertate, de reţinere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată şi condamnată, nu este considerată colaborator al Securităţii, potrivit prezentei definiţii, iar actele şi documentele care consemnau aceste informaţii sunt considerate parte a propriului dosar.

Trebuie precizat că O.U.G. nr. 24/2008 este actul normativ prin care s-a instituit o modalitate de condamnare a regimului totalitar comunist, prin deconspirarea lucrătorilor de securitate şi a colaboratorilor acesteia, apreciate ca fiind una dintre componentele majore ale perpetuării regimului comunist ca societate totalitară.

În realizarea obiectivului propus prin actul normativ, legiuitorul a definit în art. 2 lit. b) noţiunea de colaborator al Securităţii.

Astfel, prin colaborator al Securităţii se înţelege persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care au fost îngrădite drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.

Din semnificaţia dată de legiuitor termenului de "colaborator al Securităţii" rezultă elementele care trebuie îndeplinite pentru a atrage această calitate.

Astfel, persoana trebuia să furnizeze informaţii într-una dintre formele arătate în cuprinsul art. 2 lit. b), prin informaţiile respective să se denunţe activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, care să conducă la îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Îndeplinirea cumulativă a tuturor acestor condiţii poate să atragă stabilirea calităţii de colaborator al Securităţii.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că recurentul a semnat un «Angajament» prin care s-a angajat "să colaboreze cu organele de Miliţie în sensul de a le aduce la cunoştinţă unele nereguli pe care le va constata şi s-a obligat să păstreze secretul colaborării, iar neregulile pe care le va constata le va furniza sub formă scrisă şi semna cu numele de B."

Printr-o notă informativă din data de 10.09.1981, recurentul, folosind numele conspirativ B. a relatat:

"în urma sarcinilor trasate vă aduc la cunoştinţă următoarele: din discuţiile avute cu C. din Străteni şi D. din Străteni cu privire la un preot ce a mai fost în Străteni, în care sens a participat la nişte adunări ale sectei «Oastea Domnului», vă informez căci a fost în cursul lui august în oraşul Dorohoi la numitul E., care este ostaş şi unde a fost adunare. Întrebându-i pe aceştia cum se numeşte şi de unde este, au spus că îl cheamă F., este din jud. Hunedoara şi face slujbe la o biserică, într-o comună, în preajma Bisericii Ghelari. Tot aceştia au spus că în Străteni nu mai vine datorită faptului că este urmărit de miliţie. Personal am făcut şi eu o fotografie în anul 1979, când a fost în Străteni la adunare. Este în vârstă de aproximativ 38 de ani şi nu poartă bărbi."

Pe baza informaţiei furnizate, ofiţerul de Securitate a trasat ca sarcină: informatorul a fost instruit de a stabili dacă membrii din cadrul sectei G. din Străteni poartă corespondenţă cu unii emisari din exterior, în ce constă aceasta, de unde şi prin ce mijloace se aprovizionează cu literatură cultică.

Printr-o altă notă informativă din data de 01.03.1981, recurentul folosind numele conspirativ B. a relatat:

"Sursa vă informează că în seara de 21.02.1981, întorcându-mă de la lucru, m-am dus pe la H., unde am găsit pe I., J. K. L. cu 2 fete. M. cu soţia şi N. cu soţia O. M. Când am intrat în casă, i-am găsit predicând, între timp a venit şi Q. din V. Dornei, care avea la el un casetofon pe care l-a pus şi predica predici prin casetofon. O parte din ei dormeau şi ceilalţi ascultau. Casetofonul adus de Q. avea următoarele conţinuturi: poezii compuse de unul, R. şi predici de la înmormântarea lui maică-sa".

Pe baza informaţiei furnizate, ofiţerul de Securitate a trasat ca sarcină: informatorul a fost instruit de a stabili unde, de cine şi când se mai organizează adunări clandestine, cine sunt participanţii. Dacă participă şi din alte localităţi şi dacă, prin predicile lor, nu propagă idei prin care să denigreze politica partidului, eventuale divergenţe, stări conflictuale între sectanţi.

Printr-o altă notă informativă din data de 21.06.1981, recurentul folosind numele conspirativ B. a relatat:

"În urma sarcinilor trasate, vă aduc la cunoştinţă următoarele: în ziua de 23-24 mai 1981, la locuinţa lui C. civ. care este membru în cadrul sectei «Oastea Domnului» a avut loc o nuntă a fiicei lui, pe nume C. R., cu I.in Dersca. Nunta a început sâmbătă seara şi a ţinut până Duminică, orele 17:00. Au participat circa 300 - 350 persoane, din care circa 200 ostaşi, mai bine de 50 penticostali şi ceilalţi ortodocşi. Din aceşti nuntaşi, circa 100 au fost străini de localitate, respectiv Suceava, Salcea, Scheia şi Botoşani. Cu acest prilej s-au ţinut predici, s-a cântat, s-au recitat poezii, ocazii cu care s-a înregistrat pe un număr de circa 25 casetofoane. Nu am văzut la nuntă să fi venit vreun autoturism. Nu s-a servit la nuntă nici un fel de băuturi alcoolice. Au ţinut predici: T., H., U. - în total au luat cuvântul circa 50 de sectanţi, discuţii purtate pe marginea scripturii. Ca muzică, au avut 2 acordeoane."

Pe baza informaţiei furnizate, ofiţerul de Securitate a trasat ca sarcină: informatorul a fost instruit de a stabili dacă la adunările clandestine ale sectei G. participă persoane străine, cine şi de unde sunt şi dacă prin predicile lor nu propagă idei contra politicii partidului, la nesupunere sau de altă natură.

Printr-o altă notă informativă din data de 31.07.1981, recurentul folosind numele conspirativ B. a relatat "În urma sarcinilor trasate, vă aduc la cunoştinţă următoarele: Din discuţiile purtate cu V. a rezultat că, în ziua de sâmbătă şi duminică, adică pe data de 1 şi 2 august 1981, în localitatea Poiana-Negri de lângă oraşul Vatra Dornei urmează să fie o căsătorie a doi tineri ce fac parte din secta «Oastea Domnului» şi că pe mireasă reţin că o cheamă C. Ştiu că despre această nuntă s-a luat la cunoştinţă printr-o scrisoare trimisă unui sectant din Străteni, nu am aflat cui anume, care, la rândul său, i-a anunţat pe ceilalţi din sat cu ocazia unor adunări clandestine, care au avut loc în această săptămână, la locuinţa lui W. şi la O. Urmează ca, din dimineaţa zilei de 01.08.1981 să se deplaseze la această nuntă următorii sectanţi: X., H. şi E., Y. şi A. din Dorohoi, C. A., Z., AA. şi A., cât şi alţi sectanţi. Odată cu ei vor lua casetofoane, cât şi copii.

Pe baza informaţiei furnizate, ofiţerul de Securitate a trasat ca sarcină: informatorul a fost instruit de a stabili ce persoane sectanţi vor mai merge la nuntă şi ce activităţi mai deosebite vor efectua.

În raport de cele arătate, Înalta Curte constată că, în mod corect, prima instanţă a observat îndeplinirea ambelor condiţii necesare pentru reţinerea calităţii de colaborator al Securităţii, prin furnizare de informaţii.

În mod corect, judecătorul fondului a reţinut că, prin informaţiile furnizate, pârâtul a denunţat atitudini ce puteau fi considerate în mod rezonabil a fi potrivnice regimului totalitar comunist. Notele informative depuse la dosar cuprind referiri la activitatea religioasă a membrilor formaţiunii religioase G., întâlniri ale acestora, acţiuni şi opinii ale acestora, aderări la această formaţiune.

Or, în acest context, denunţarea apartenenţei la grupări religioase neagreate de regimul comunist reprezenta o atitudine potrivnică regimului totalitar comunist.

Astfel, aplicând în mod corect norma de drept material, instanţa fondului a analizat îndeplinirea cumulativă a condiţiilor impuse de aceasta prin raportate la probatoriul depus, anume note informative olografe furnizate de recurent.

Este evident că recurentul conştientiza faptul că persoanele denunţate erau expuse unor posibile sancţiuni, determinate de primirea, de către reprezentaţii Securităţii, a unor astfel de informaţii.

Legiuitorul nu cere, pentru reţinerea calităţii de colaborator al Securităţii, încălcarea efectivă a unor drepturi, ci numai vizarea îngrădirii acestor drepturi, în sensul că denunţătorul conştientiza că îl expune pe cel denunţat unor sancţiuni venite din partea reprezentanţilor regimului sau cel puţin unor noi investigaţii întreprinse de Securitate (investigaţii ce presupuneau imixtiuni în viaţa personală a celui urmărit), cu consecinţa încălcării dreptului la viaţă privată.

Şi în aprecierea Înaltei Curţi, activitatea concretă a pârâtului, astfel cum aceasta apare susţinută de materialul probator administrat, a determinat intenţia de supraveghere îndeaproape şi verificare a persoanelor despre care dăduse informaţii, după cum rezultă din rezoluţiile ofiţerului Securităţii aplicate pe notele informative. Informaţiile furnizate erau apte a genera îngrădirea dreptului la viaţă privată, a dreptului la libertatea gândirii, la libertatea de exprimare şi a dreptului la libertatea conştiinţei şi a religiei, drepturi aparţinând persoanelor vizate în notele informative, şi chiar dacă nu s-a adus efectiv atingere acestor drepturi, activitatea desfăşurată a fost îndreptată împotriva acestora.

Argumentele recurentului prin care încearcă să motiveze delaţiunile furnizate, afirmând că "a fost şantajat, respectiv "i-au fost dictate de miliţian", nu se susţin, întrucât chiar instanţa de fond a precizat "că aceste apărări au fost formulate doar la nivel de susţinere, fără fundament probator, sub aspectul constrângerii la furnizarea de informaţii."

Astfel fiind, Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod corect a apreciat că sunt îndeplinite în cauză cerinţele art. 2 lit. b) teza finală din O.U.G. nr. 24/2008, constatând calitatea recurentului de colaborator al Securităţii.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentului sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. fiind nefondat.

7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinţei civile nr. 3069 din 17.10.2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 noiembrie 2017.