Validity of agricultural fund recovery based on failure to justify expenditure, improper hive identification, and lack of effective farm management under PNDR Measure 112

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată adresată Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 11.05.2016, reclamanta PFA "A." a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la data de 01.09.2015 privind proiectul "Dezvoltarea fermei apicole A. din comuna Varbilau, judeţul Prahova", conform contractului de finanţare x/19.11.2014, încheiat prin P.N.D.R. depuse în cadrul B. Brebu, Aluniş, Varbilau pe Măsura 411.112; anularea Deciziei nr. 40843/4.11.2015 privind soluţionarea contestaţiei înregistrată la Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale sub nr. x/2015; suspendarea executării procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la data de 01.09.2015 privind proiectul "Dezvoltarea fermei apicole A. din comuna Varbilau, judeţul Prahova", până la soluţionarea definitivă a cererii ce are ca obiect anularea actului.

Ulterior, prin încheierea din 19.09.2016, instanţa Curţii de Apel Bucureşti a luat act că reclamanta înţelege să nu mai susţină cererea privind suspendarea actului administrativ contestat.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 3857 din 05.12.2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă acţiunea reclamantei PFA "A.".

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta PFA "A.", invocând critici de nelegalitate circumscrise cazurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

Sub un prim aspect, hotărârea primei instanţe a fost criticată din perspectiva greşitei reţineri a neregulii constând în nerespectarea Ordinului MADR nr. 119-2011.

S-a arătat că prima instanţă a interpretat şi aplicat în mod greşit dispoziţiile art. 7, alin. (3) din Ordinul MADR nr. 119/2011, potrivit cărora "în cazul deteriorării stupului, apicultorul procedează conform tehnologiei apicole, transferând familia de albine în alt stup şi păstrează acelaşi număr de identificare".

De asemenea, prima instanţă nu a ţinut seama nici de dispoziţiile art. 5 alin. (5) din Ordinul MADR nr. 119/2011, respectiv "Numărul de ordine al stupului aparţine familiei de albine existente în acesta". Regula amintită este întărită şi de dispoziţiile art. 7, alin. (1) din Ordinul nr. 119/2011 în temeiul cărora, în cazul vânzării sau dispariţiei familiei de albine, apicultorul anunţă în maxim 5 zile lucrătoare reprezentantul formei asociative, pentru a modifica în registrul de înregistrare numărul de ordine al familiei de albine care nu mai există în stupina acestuia.

Recurenta consideră că instanţa de fond a încălcat aceste dispoziţii legale, al căror conţinut confirmă că numărul de ordine al stupului aparţine familiei de albine existente în acesta.

Potrivit Ordinului mai sus invocat, plăcuţa de identificare a stupilor reprezintă mijlocul oficial de identificare a stupilor, aplicat pe aceştia şi pe care se înscrie codul unic de identificare a familiei de albine. La rândul sau, codul unic de identificare constă într-un cod alcătuit din maximum 13 caractere inclusiv spaţiile.

În ceea ce priveşte plăcuţa de identificare, acelaşi act normativ prevede câteva cerinţe necesar a fi îndeplinite în mod obligatoriu şi anume: trebuie să fie confecţionată dintr-un material inoxidabil; trebuie să nu fie reutilizabilă; codul unic de identificare trebuie să se aplice prin imprimare/ştanţare şi să nu se repete, acesta fiind un cod unic la nivel naţional; vopseaua folosită la imprimare trebuie să fie rezistentă la umiditate şi la temperaturi extreme ale mediului ambiant şi înscrisurile să nu poată fi îndepărtate prin spălare cu apă, detergenţi, substanţe pentru igienizarea stupilor sau substanţe dizolvante/solvante ori prin ştergere cu hârtie abrazivă.

Pe baza reglementării legale mai sus evocate, s-a solicitat să se constate că reutilizarea plăcuţelor de identificare nu se referă la ataşarea plăcuţelor pe alte cutii/stupi, ci la imposibilitatea reimprimării unui alt cod de identificare a familiei de albine pe aceste plăcuţe.

Hotărârea instanţei de fond a fost criticată şi în ceea ce priveşte greşita reţinere în sarcina recurentei-reclamante a neregulii constând în faptul că aceasta nu ar fi făcut dovada folosirii integrale a sprijinului financiar primit până în prezent, pentru procesul de producţie, modernizare şi dezvoltare a fermei apicole.

Astfel, neregula constatată nu se referă la faptul ca beneficiarul nu ar fi demonstrat că cel puţin 30% din sprijinul acordat a fost investit pentru realizarea conformităţii cu standardele comunitare, modernizarea şi dezvoltarea exploataţiei, ci la faptul că, pentru sumele cheltuite din sprijinul financiar primit până la acel moment de la A.F.I.R., acesta nu a putut face dovada că au fost utilizate în scopul proiectului, rezultat din planul de afaceri.

În ceea ce priveşte această neregulă, hotărârea instanţei de fond cuprinde motive contradictorii, fiind incident cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., deoarece, în mod concret, instanţa reţine faptul că neregula constatată nu se referă la faptul ca beneficiarul nu ar fi demonstrat că cel puţin 30% din sprijinul acordat a fost investit pentru realizarea conformităţii cu standardele comunitare, dar şi că, pentru sumele cheltuite din sprijinul financiar acordat, acesta nu a putut face dovada că au fost utilizate în scopul asumat prin proiectul finanţat.

Cu alte cuvinte, instanţa de judecată deşi confirmă obligaţia de a face dovada utilizării într-un procent de 30% a sprijinului financiar acordat până la acest moment, respectiv prima tranşă, îmbrăţişând apărarea pârâtei, cu toate acestea, reţine ca fiind legal întocmit procesul-verbal contestat prin care se reţine neregula că nu a făcut dovada utilizării sprijinului financiar acordat în întregime în scopul proiectului.

Distinct de aceasta, hotărârea recurată a fost criticată şi pentru greşita reţinere că, în speţă, subzista neregula săvârşită prin faptul că reprezentantul beneficiarei nu îşi desfăşurase activitatea şi nu coordonase activitatea în cadrul exploataţiei sale apicole.

S-a arătat că motivarea sentinţei este rezultatul interpretării şi aplicării greşite a dispoziţiilor relevante din Ghidul Solicitantului referitoare la definirea noţiunii de "conducător de exploataţie" ca fiind "acea persoana care administrează şi îşi asuma riscuri economice privind exploataţia agricolă (poate fi: persoană fizică sau acţionar şi administrator unic)."

Potrivit dispoziţiilor din Ghidul Solicitantului, cât şi cele ale art. 24 din O.U.G. nr. 44/2008, beneficiarul, în calitate de conducător de exploataţie, coordonează activitatea din ferma sa, având posibilitatea să delege îndeplinirea uneia sau mai multor activităţi şi servicii specifice unei sau mai multor persoane.

Rezultă astfel că şeful exploataţiei apicole poate să fie susţinut în activitatea sa de alte persoane şi este în drept să încheie contracte individuale de muncă cu acestea. Înţelesul pe care legiuitorul a dorit să îl atribuie conducătorului de exploataţie vizează acea persoană care administrează şi gestionează activitatea apicolă, care suportă şi îşi asumă consecinţele juridice, manageriale şi financiare ale modului în care activitatea apicolă se desfăşoară sub coordonarea sa.

Sub acest aspect, instanţa de judecată trebuie să aibă în vedere că toate actele administrative, financiare, contabile au fost întocmite de beneficiară sau au privit-o în mod direct.

În fine, sub un ultim aspect, hotărârea primei instanţe a fost criticată pentru interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 17 şi art. 6 alin. (4) din O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora.

Astfel, din perspectiva neregulii constând în aceea că beneficiarul nu a făcut dovada folosirii integrale a sprijinului financiar nerambursabil pentru producţia, modernizarea şi dezvoltarea fermei sale apicole, instanţa de fond a plecat de la o falsă premisă constând în aceea ca beneficiarul este ţinut să facă dovada folosirii întregului sprijin financiar primit în activitatea de modernizare şi dezvoltare a fermei sale apicole.

Pentru a aprecia în acest sens, instanţa de fond a ignorat prevederile cuprinse în art. 3 alin. (4) din C1.1L - M112 Anexa la contractul de finanţare - Prevederi Generale în conformitate cu care: "Beneficiarul trebuie să demonstreze că cel puţin 30% din valoarea sprijinului acordat de către Autoritatea Contractantă îi investeşte pentru realizarea conformităţii cu standardele comunitare, modernizării şi dezvoltării exploataţiei agricole."

Sub acest aspect, instanţa de fond a reţinut: "conform documentelor furnizate chiar de către beneficiar, au fost achiziţionate bunurile prevăzute în planul de afaceri: 55 familii de albine, 70 buc, lăzi stupi, 1 centrifugă, însă, din suma de 48.181,12 RON, ce a fost retrasă în numerar prin reţeaua ATM, o parte, mai exact un cuantum de 18.255,73 RON, nu a putut fi justificată de beneficiar pentru producţie, modernizarea şi dezvoltarea fermei apicole."

Din acest punct de vedere, recurenta consideră că instanţa de fond nu numai că a greşit constatând în sarcina recurentei beneficiare neregula referitoare la nedovedirea folosirii integrale a sprijinului financiar acordat, ci a şi respins critica referitoare la obligaţia pârâtei de a aplica principiul proporţionalităţii, încălcând prin aceasta prevederile art. 17 şi art. 6 alin. (4) din O.U.G. nr. 66/2011.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, răspunzând punctual la criticile din recursul reclamantei.

5. Procedura derulată în recurs

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 13 iulie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 05 octombrie 2017 completul de filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată pe fond a recursului pentru data de 17 noiembrie 2017.

6. Soluţia instanţei de recurs

Examinând hotărârea atacată în raport cu criticile formulate şi cadrul normativ aplicabil, cu luarea în considerare şi a observaţiilor prezentate prin întâmpinarea depusă în cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul declarat în cauză este nefondat, pentru considerentele ce urmează.

Pentru a ajunge la această soluţie, Înalta Curte a constatat că, în cauză, motivele de recurs invocate, prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., sunt neîntemeiate şi că instanţa de fond a făcut, prin sentinţa pronunţată, prin raportare la circumstanţele de fapt ale litigiului, o corectă interpretare şi aplicare a normelor de drept material aplicabile.

Rezultă din actele şi lucrările dosarului că, între Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, în calitate de autoritate contractantă, şi A. - Persoană Fizică Autorizată, în calitate de beneficiar, a fost încheiat Contractul de finanţare nr. x/19.11.2014, având ca obiect acordarea finanţării Proiectului intitulat:

"Dezvoltarea fermei apicole A. din comuna Varbilau, judeţul Prahova" pentru un cuantum de 178.840 RON (40.000 euro), Autoritatea efectuând plata tranşei I în sumă de 107.304 RON.

În baza scrisorii de misiune nr. 11.784/01.04.2015 s-a procedat la cercetarea proiectelor contractate, depuse pe măsura 411.112 (apicultura) B. Brebu - Aluniş - Varbilau finanţate prin program FEADR, verificându-se:

- respectarea normelor legale cu privire la proiectele finanţate prin PNDR depuse în cadrul B. Brebu, Alunis, Varbilau pe măsura 4.1 "Implementarea strategiilor de dezvoltare locală" şi pe măsura 112 "Instalarea tinerilor fermieri" care ulterior au fost declarate eligibile;

- dacă sumele de bani aferente acestor proiecte au fost cheltuite conform proiectului întocmit;

- dacă există documente justificative care să ateste în mod real cheltuirea sumelor de bani în aceste proiecte;

- existenţa fizică a stupilor în exploataţiile apicole pentru care s-au accesat fondurile PNDR

Concluziile activităţii de verificare au stabilit că:

- plăcutele de identificare a familiilor de albine nu erau fixate pe lăzile de stupi conform Ord. MADR nr. 119/25.05.2011, Anexa 1, art. 2, lit. b) şi c), acestea putând fi refolosite pentru alte familii de albine, fapt interzis de ordinul menţionat anterior şi sancţionat de Legea nr. 383/2013;

- cererea de finanţare nu îndeplinea din punct de vedere al verificării pe teren condiţiile pentru a fi declarată eligibilă - Cererea de finanţare este neeligibilă;

- beneficiarul A. PFA, nu a demonstrat că familiile de albine declarate în cererea de finanţare aparţin exploataţiei sale apicole;

- beneficiarul A. PFA nu a comunicat faptul că urmează să ducă stupina în pastoral, în raza administrativă a comunei Movila, judeţul Ialomiţa, încălcând astfel prevederile Legii nr. 383/2013 Legea Apiculturii;

- conform Ord. MADR nr. 119/25.05.2011, Anexa 1, art. 2, lit. c), plăcuţele de identificare nu sunt reutilizabile;

- reprezentantul legal în cadrul acestui proiect are un alt loc de muncă cu normă întreagă într-o alta societate şi a refuzat controalele desfăşurate în cadrul stupinei sale, a prezentat documente incomplete (carnet stupină, ordine deplasare, etc.);

- beneficiarul A. PFA, nu a făcut dovada folosirii integrale a sprijinului financiar primit până în prezent, pentru procesul de producţie, modernizarea şi dezvoltarea fermei sale apicole;

- A. nu îşi desfăşoară şi nu coordonează activitatea în cadrul exploataţiei apicole pentru care a primit sprijinul financiar, contrar angajamentelor asumate prin contractul de finanţare.

Toate aceste neregularităţi au fost consemnate în Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţei încheiat nr. x/02.09.2015, întocmit în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 66/2011 şi ale H.G. nr. 875/2011, prin care s-a constituit în sarcina recurentei-reclamante un debit în cuantum de 107.304 RON.

Împotriva Procesului Verbal de constatare mai sus menţionat, beneficiarul a formulat contestaţie, ce a fost respinsă prin Decizia nr. 40843/04.11.2015 emisă de AFIR.

În ceea ce priveşte critica recurentei privind reţinerea instanţei referitoare la reutilizarea plăcuţelor de identificare a stupilor, neregulă ce a constat în nerespectarea de către beneficiar a prevederilor Ordinului M.A.D.R. nr. 119/2011, Înalta Curte constată următoarele:

Din examinarea fotografiilor realizate în teren de experţii verificatori la data de 15.10.2014 a rezultat că plăcutele de identificare a familiilor de albine nu erau fixate pe lăzi, conform Ordinului MADR nr. 119/25.05.2011 pentru aprobarea Sistemului unitar de identificare a stupinelor şi stupilor, Anexa 1, art. 2 lit. b) şi c), acestea putând fi scoase cu uşurinţă şi refolosite pentru alte familii de albine.

Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod corect a apreciat că nu au fost respectate dispoziţiile Ordinului MADR nr. 119/25.05.2011 privind obligaţia de fixare pe lăzile de stupi a plăcuţelor de identificare, această cerinţă neputând fi considerată facultativă, fiind o condiţie intrinsecă de validitate a activităţii în domeniul apicol, obligatorie pentru toate persoanele/entităţile care îşi desfăşoară activitatea în acest domeniu.

Or, nerespectarea acesteia atrage neîndeplinirea condiţiilor pentru care a fost acordată finanţarea.

Aşadar, s-a constatat refolosirea plăcuţelor de identificare a familiilor de albine, acestea fiind montate pe lăzi de stupi diferite, fapt constatat ca urmare a controalelor efectuate de către Autoritatea Contractantă, care a stabilit că plăcuţele de identificare a stupilor sunt confecţionate din hârtie laminată, ce poate fi uşor distrusă sau refăcută şi reutilizată.

Astfel, s-a apreciat că plăcuţele de identificare a stupilor sunt reutilizate fiind încălcate prevederile legale, prin refolosirea plăcuţelor de identificare a familiilor de albine, ce au fost montate pe lăzi de stupi diferite.

Aşa cum, în mod corect, a reţinut şi instanţa de fond, dispoziţia de la art. 7 (3) din Ordinul nr. 119/2011 nu permite mutarea definitivă a familiilor de albine şi implicit a plăcuţelor de identificare în/pe alte cutii de stupi, chiar şi pentru cazul deteriorării stupului (cu atât mai mult în cazul efectuării unor lucrări de igienizare), fiind obligatorie păstrarea aceluiaşi număr de identificare alocat familiei de albine.

Ca urmare, nu poate fi primită susţinerea recurentei-reclamante în sensul că interdicţia reutilizării plăcuţelor de identificare vizează imposibilitatea reimprimării unui alt cod de identificare a familiei de albine, interpretarea corectă, astfel cum aceasta rezultă din cuprinsul reglementării legale relevante, fiind aceea că reutilizarea se referă la ataşarea plăcuţelor de identificare pe alte cutii/stupi de albine.

În ceea ce priveşte critica recurentei în sensul că instanţa de fond, în mod greşit, a apreciat că sumele acordate de AFIR cu titlu de finanţare comunitară nu au fost utilizate în totalitate în implementarea proiectului, Înalta Curte constată că, dincolo de obligaţia beneficiarului de a demonstra că cel puţin 30% din sprijinul acordat va fi investit pentru realizarea conformităţii cu standardele comunitare, modernizarea şi dezvoltarea exploataţiei, aşa cum se menţionează la art. 3 (4) din Anexa I la contractul de finanţare, acesta avea şi obligaţia utilizării întregului sprijin financiar primit strict în scopurile prevăzute prin proiect, fapt ce nu a fost demonstrat de beneficiar prin contestaţia formulată.

Neregula constatată nu se referă la faptul că beneficiarul nu ar fi demonstrat că cel puţin 30% din sprijinul acordat a fost investit pentru realizarea conformităţii cu standardele comunitare, modernizarea şi dezvoltarea exploataţiei, ci la faptul că, pentru sumele cheltuite din sprijinul financiar primit până la acel moment de la A.F.I.R., acesta nu a putut face dovada că au fost utilizate în scopul proiectului, rezultat din Planul de afaceri.

Planul de afaceri reprezintă un document elaborat şi prezentat de solicitant, care cuprinde activităţi pe care acesta şi le propune, angajându-se să le efectueze, activităţi ce devin condiţii obligatorii odată cu obţinerea sprijinului financiar nerambursabil, pe toată perioada contractului de finanţare.

De asemenea, conform prevederilor art. 1 alin. (1) din Anexa I la contractul de finanţare, "Beneficiarul se obligă să execute proiectul în conformitate cu descrierea acestuia cuprinsă în Cererea de Finanţare, astfel cum a fost aprobată împreună cu toate documentele anexate (...)".

Totodată, în Planul de afaceri, s-a menţionat că:

"Din cei 40.000 Euro pe care solicitantul îi primeşte, 12.606 euro vor fi folosiţi pentru investiţii, iar diferenţa de 27.394 euro vor fi folosiţi în procesul de producţie pentru modernizarea şi dezvoltarea fermei." - pag. 14.

Conform documentelor furnizate chiar de către beneficiar, au fost achiziţionate bunurile prevăzute în planul de afaceri: 55 familii de albine, 70 buc. lăzi stupi, 1 centrifugă însă din suma de 48.181,12 RON ce a fost retrasa în numerar prin reţeaua ATM, o parte, mai exact un cuantum de 18.255,73 RON, nu a putut fi justificată de beneficiar pentru producţie, modernizarea şi dezvoltarea fermei apicole.

Prin urmare, beneficiarul avea obligaţia de a demonstra utilizarea sumei în scopul realizării activităţilor prevăzute în cadrul proiectului (producţia, modernizarea şi dezvoltarea fermei apicole) şi de a oferi justificări legale cu privire la modalitatea de utilizare a respectivei sume.

În măsura în care recurenta ar fi îndeplinit în mod corect şi riguros obligaţiile legale asumate prin contractul de finanţare încheiat cu intimatul şi ar fi utilizat sumele acordate în strictă conformitate cu scopul Proiectului, numai în această situaţie ar fi putut invoca faptul că perioada de implementare a Proiectului nu a fost încheiată. Pentru a fi în această situaţie însă şi a putea demonstra buna credinţă, sumele de bani acordate cu titlu de finanţare beneficiarului, neutilizate până în prezent, ar fi trebuit să se regăsească în contul de proiect. Această condiţie însă nu a fost îndeplinită, iar recurenta nu a putut face dovada că a utilizat suma retrasă din contul de proiect în conformitate cu obiectivele proiectului.

Ca urmare, Înalta Curte constată că judecătorul primei instanţe a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor de lege aplicabile cauzei, iar argumentaţia oferită în sprijinul soluţiei adoptate nu cuprinde motive contradictorii, cum fără temei s-a susţinut de către recurentă.

În ceea ce priveşte critica referitoare la greşita interpretare a instanţei efectuată în legătură cu activitatea desfăşurată de reprezentantul legal al beneficiarului proiectului, Înalta Curte arată că punctul de plecare în analiza impusă de conţinutul neregulii reţinute în sarcina recurentei îl constituie scopul Măsurii 112, urmărit prin finanţarea acordată beneficiarului proiectului.

În acest sens, se reţine că obiectivele operaţionale urmărite prin Măsura 112 se referă la creşterea numărului de tineri agricultori care încep pentru prima oară o activitate agricolă ca şefi de exploataţii şi încurajarea tinerilor fermieri de a realiza investiţii.

Potrivit Ghidului Solicitantului, conducătorul exploataţiei este "acea persoană care administrează şi îşi asumă riscuri economice privind exploataţia agricolă (poate fi: persoană fizică sau acţionar şi administrator unic)", persoană care se va ocupa de realizarea planului de afaceri propus prin proiect.

Trebuie avut în vedere faptul că în baza memoriului justificativ şi a planului de afaceri pe care beneficiarul l-a depus la dosarul cererii de finanţare, acestuia i s-a acordat un punctaj prin care a fost declarat eligibil şi selectat în detrimentul altor solicitanţi, iar neîndeplinirea unuia dintre criteriile de eligibilitate şi selecţie pe toată durata de valabilitate a contractului de finanţare, respectiv nefolosirea obiectivelor finanţate conform scopului destinat reprezintă nereguli - încălcări ale clauzelor contractului de finanţare şi ale legii speciale în domeniu, pentru acestea fiind stipulată sancţiunea de declarare ca neeligibilă a cheltuielilor aferente şi declanşarea procedurii de constituire şi recuperare de debit potrivit legislaţiei aplicabile creanţelor bugetare.

Beneficiarul finanţării este obligat să demonstreze faptul că acesta coordonează efectiv activitatea în cadrul exploataţiei apicole.

Or, tocmai această obligaţie esenţială, beneficiarul nu a fost în măsură să o demonstreze şi nici să prezinte argumente pertinente echipei de control în sensul demonstrării respectării acestei condiţii.

În conformitate cu prevederile din contractul de finanţare, beneficiarului îi revine obligaţia să răspundă la solicitările Autorităţii Contractante şi să pună la dispoziţia acesteia orice informaţie sau document solicitat cu privire la proiectul pe care îl gestionează, obligaţie pe care în mod indubitabil recurenta nu a înţeles să o respecte.

Dimpotrivă, s-a stabilit că reprezentantul legal al recurentei îşi desfăşura activitatea cu normă întreagă la o altă societate, fiind evident că nu se putea implica corespunzător şi în activitatea de administrare şi coordonare a exploataţiei apicole, derularea unei asemenea activităţi necesitând alocarea de timp şi resurse,preocupare şi asumare de riscuri, chestiuni imposibil de realizat prin intermediari, fără un contact nemijlocit şi suficient cu munca în sine, cel puţin până la crearea unor condiţii care să asigure bunul mers al afacerii.

În acest sens, este relevantă şi observaţia intimatei A.F.I.R., conform căreia prin Măsura 112 din PNDR se finanţează şi se încurajează instalarea tinerilor fermieri în calitate de conducători de exploataţii, tineri fermieri care administrează şi îşi asumă riscuri economice privind exploataţia agricolă, iar nu desfăşurarea unei activităţi în domeniul agricol ca hobby sau de la distanţă, prin intermediari.

În ceea ce priveşte susţinerile recurentei privind aplicarea principiului proporţionalităţii, Înalta Curte reţine că art. 2 lit. n) din O.U.G. nr. 66/2011 stabileşte că "orice măsură administrativă adoptată trebuie să fie adecvată, necesară şi corespunzătoare scopului urmărit, atât în ceea ce priveşte resursele angajate în constatarea neregulilor, cât şi în ceea ce priveşte stabilirea creanţelor bugetare rezultate din nereguli, ţinând seama de natura şi frecvenţa neregulilor constatate şi de impactul financiar al acestora asupra proiectului/programului respectiv".

Potrivit art. 17 din acelaşi act normativ: "Orice acţiune întreprinsă în sensul constatării unei nereguli şi stabilirii creanţelor bugetare rezultate din nereguli se realizează cu aplicarea principiului proporţionalităţii."

Art. 6 alin. (4) din O.U.G. nr. 66/2011 dispune:

"6(4) În aplicarea prevederilor alin. (1) şi având în vedere principiul proporţionalităţii, autorităţile cu competenţe în gestionarea fondurilor europene au obligaţia de a face reduceri procentuale din sumele solicitate la rambursarea/plata finală, reprezentând cheltuieli efectuate şi declarate de beneficiari, în situaţia în care constată neîndeplinirea sau îndeplinirea parţială a indicatorilor/obiectivelor proiectelor finanţate din fonduri europene şi/sau fonduri publice naţionale aferente acestora, pentru care beneficiarii şi-au angajat răspunderea realizării, în perioada de implementare a contractelor/acordurilor/deciziilor/ordinelor de finanţare nerambursabilă ori a altor tipuri de contracte multianuale, cu excepţia cazurilor în care regulile stabilite de donatorul public internaţional prevăd altfel;

6 (5) Reducerile prevăzute la alin. (4) se efectuează în funcţie de gradul de realizare a indicatorilor/obiectivelor, în conformitate cu procedurile specifice stabilite de fiecare autoritate cu competenţe în gestionarea fondurilor europene."

În acest sens sunt prevederile art. 11 alin. (3) "încetarea contractului" din Anexa I la Contractul de finanţare care dispune: "în cazul constatării unei nereguli cu privire la încheierea ori executarea Contractului, (...) precum şi în situaţia în care Autoritatea Contractantă constată că cele declarate pe proprie răspundere de beneficiar, prin reprezentanţii săi, nu corespund realităţii sau documentele/autorizaţiile/avizele depuse în vederea obţinerii finanţării nerambursabile sunt constatate ca fiind neadevărate/false/incomplete/expirate/inexacte nu corespund realităţii.

Autoritatea contractantă poate înceta valabilitatea Contractului, de plin drept, printr-o notificare scrisă adresată beneficiarului, fără punere în întârziere, fără nicio altă formalitate şi fără intervenţia instanţei judecătoreşti.

În aceste cazuri, beneficiarul va restitui integral sumele primite ca finanţare nerambursabilă, împreună cu dobânzi şi penalităţi în procentul stabilit conform dispoziţiilor legale în vigoare, în conformitate cu prevederile art. 16 din prezenta Anexă."

Principiul proporţionalităţii presupune că orice măsură adoptată trebuie să fie adecvată, necesară şi corespunzătoare scopului urmărit, atât în ceea ce priveşte stabilirea creanţelor bugetare rezultate din nereguli, ţinând seama de natura şi frecvenţa neregulilor constatate şi de impactul financiar al acestora asupra proiectului/programului.

Este adevărat că valoarea creanţelor bugetare rezultate din nereguli care nu afectează întreaga eligibilitate a proiectului se stabileşte prin aplicarea principiului proporţionalităţii, însă, în speţă, neregula constată afectează întreg proiectul asumat, elementele identificate şi menţionate anterior indicând nerespectarea, pe toată durata de valabilitate a contractului, a criteriilor de eligibilitate şi selecţie.

Înalta Curte constată că, în cauză, cuantumul debitului stabilit a fost calculat conform prevederilor legale, cu aplicarea principiului proporţionalităţii.

Prin urmare, susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. fiind nefondat.

7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de PFA "A." împotriva sentinţei civile nr. 3857 din 05.12.2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 noiembrie 2017.