Judicial review of CSM transfer rejection: abuse of power for failure to substantiate comparative assessment of personal hardships and regulatory criteria

Asupra contestaţiei de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Hotărârile contestate

1.1 Prin Hotărârea nr. 106 din 9 februarie 2017 a secţiei pentru Procurori a Consiliului Superior al Magistraturii s-a respins cererea de transfer formulată de doamna procuror A.

În motivarea acestei hotărâri, s-a avut în vedere că, potrivit evidenţelor direcţiei de resort, pentru Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, la care erau 2 posturi vacante susceptibile de ocupare prin transfer, la care s-a adăugat 1 post ca urmare a transferului domnului procuror B. la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, au fost formulate 26 de cereri de transfer; pentru Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, la care era 1 post vacant, au fost formulate 26 de cereri de transfer, iar pentru Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, la care era 1 post vacant, susceptibil de ocupare prin transfer, au fost formulate 27 de cereri de transfer, iar la celelalte unităţi de parchet menţionate în cererea de transfer nu erau vacante posturi susceptibile de ocupare prin transfer.

Reţinând concursul cererilor de transfer pentru Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti şi Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, în raport de motivele invocate, de punctele de vedere exprimate de parchetele implicate şi de criteriile prevăzute de art. 3 din Regulamentul de transfer, în urma analizei cumulative a tuturor cererilor de transfer concurente, secţia pentru procurori a apreciat ca fiind prioritare cererile formulate de domnul procuror C., de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Olteniţa (pentru Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, reţinându-se motivele de ordin familial invocate şi punctele de vedere favorabile exprimate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului I Bucureşti), doamna procuror D., de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea (pentru Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, reţinându-se motivele de ordin familial invocate, punctele de vedere favorabile şi vechimea la Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea), domnul procuror E., de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploieşti (pentru Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, reţinându-se punctele de vedere favorabile exprimate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova şi Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploieşti, motivele de ordin familial şi vechimea la parchet), domnul procuror F., de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Giurgiu (pentru Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, reţinându-se motivele familiale invocate şi faptul că pentru Parchetul de pe lângă Judecătoria Giurgiu au optat 2 procurori în urma examenului de capacitate), şi domnul procuror G., de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa (pentru Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, reţinându-se punctele de vedere favorabile, precum şi faptul că acesta era delegat la un parchet din municipiul Bucureşti, creându-se premisele ocupării postului pe care era titular).

Astfel, reţinându-se şi punctele de vedete nefavorabile exprimate de parchetele din municipiul Bucureşti, precum şi faptul că pentru Parchetul de pe lângă Judecătoria Răcari nu s-au formular cereri de transfer, secţia pentru procurori a respins cererea formulată de doamna procuror A.

1.2 Prin Hotărârea nr. 256 din 21 martie 2017 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii s-a respins contestaţia formulată de către contestatoarea A., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Răcari, împotriva Hotărârii secţiei pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 106/09.02.2017.

În motivarea hotărârii s-a reţinut că secţia pentru procurori analizase în mod corect cererile de transfer concursuale prin prisma tuturor criteriilor prevăzute de art. 3 din Regulamentul de transfer.

Astfel, din perspectiva volumului de activitate al parchetelor implicate, precum şi a numărului posturilor de procuror vacante, raportat la schema fiecărei unităţi de parchet, cererea de transfer a contestatoarei A. îndeplinea cu prioritare această cerinţă în detrimentul cererilor de transfer formulate de domnul procuror G., domnul procuror C., doamna procuror D., domnul procuror F. şi domnul procuror E.

S-a mai reţinut că vacantarea unui post de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Răcari, din cele 4 posturi prevăzute în schemă, ar fi condus la creşterea volumului de activitate cu mult peste media naţională, spre deosebire de parchetele de la care s-au transferat procurorii enumeraţi de contestatoare, în condiţiile în care la Parchetul de pe lângă Judecătoria Răcari nu se formulase vreo cerere de transfer, iar ultimul transfer pentru acest parchet avusese loc în naul 2010.

În ceea ce priveşte argumentul contestatoarei referitor la criteriul vechimii în funcţie şi la parchet, s-a reţinut că aceasta avea o vechime în magistratură de 4 ani şi 5 luni şi o vechime la Parchetul de pe lângă Judecătoria Răcari de 2 ani şi 7 luni (fără interdicţie privind transferul), faţă de domnul procuror C., care avea o vechime în funcţie de 3 ani şi 8 luni, fiindu-i admise două cereri de transfer (prima de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Babadag la Parchetul de pe lângă Judecătoria Olteniţa, prin Hotărârea secţiei pentru procurori nr. 313/24.05.2016, la numai 3 zile de la expirarea interdicţiei privind transferul, iar a doua, prin hotărârea atacată prin prezenta contestaţie, de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Olteniţa la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, în condiţiile în care avea o vechime de doar 7 luni la Parchetul de pe lângă Judecătoria Olteniţa).

A considerat că argumentul este neîntemeiat, având în vedere că nu se poate lua în considerare doar criteriul vechimii, ci şi celelalte criterii, în cazul domnului procuror C. reţinându-se ca determinante motivele de ordin familial şi punctele de vedere favorabile exprimare de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

De asemenea, sub aspectul criteriului privind distanţa dintre domiciliu şi sediul parchetului la care funcţiona şi posibilităţile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia, s-a reţinut că distanţa dintre Olteniţa, localitatea în care se află sediul parchetului la care funcţiona domnul procuror C., şi Bucureşti, localitatea în care se află sediile parchetelor la care s-a solicitat transferul, este de aproximativ 65 km, mai mare faţă de distanţa dintre Răcari, şi Bucureşti, de aproximativ 35 km.

Referitor la invocarea de către contestatoare a criteriului specializării procurorului şi al disponibilităţii de a activa în alte secţii decât cele corespunzătoare specializării parchetelor la care a solicitat transferul, s-a reţinut că din punctele de vedere exprimate de parchetele la care se solicitase transferul nu rezulta aspecte care să conducă la concluzia că respectivul criteriu era determinant pentru departajarea cererilor de transfer concurente.

Mai mult, parchetele implicate în procedură au exprimat puncte de vedere nefavorabile soluţionării cererii de transfer a contestatoarei.

În speţă, s-a reţinut că distanţa dintre Răcari şi Bucureşti era mult mai mică decât distanţele dintre localităţile în care se află sediile parchetelor la care funcţionau 4 dintre procurorii cărora le-au fost aprobate cererile de transfer, cu excepţia localităţii Buftea (localitatea în care se află sediul parchetului la care funcţiona doamna procuror D., însă, în acest din urmă caz, s-au reţinut ca determinante, nu doar motivele de ordin familial invocate, ci şi vechimea de 6 ani şi 7 luni la Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea, astfel că nu exista vreo inechitate în acest sens).

În ceea ce priveşte afirmaţia contestatoarei, potrivit căreia la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a fost admisă cererea de transfer formulată de domnul procuror G. (de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa), deşi acesta nu ar fi formulat cerere de transfer pentru Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, Plenul a reţinut că Hotărârea nr. 87/09.02.2017 a secţiei pentru procurori, prin care a fost aprobat transferul magistratului menţionat, nu a fost contestată.

Pe de altă parte, s-a constatat că prin cererea înregistrată la Consiliul Superior al Magistraturii sub nr. x/2017, domnul procuror G. a solicitat transferul şi la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti.

S-a mai reţinut că, în cazul domnului procuror E., deşi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova şi Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploieşti au exprimat punere de vedere nefavorabile transferului, totuşi acestea nu au fost luate în considerare la analiza admisibilităţii acestei cereri de transfer, iar Hotărârea nr. 101/09.02.2017 a secţiei pentru procurori, prin care a fost aprobat transferul acestui magistrat, nu a fost contestată.

Totodată, s-a constatat că prin adresele nr. x, nr. y/02.02.2017 şi nr. z/2017 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova şi Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploieşti au fost exprimate puncte de vedere favorabile transferului domnului procuror E., însă, dintr-o eroare materială, în motivarea hotărârii de admitere a transferului, s-a reţinut contrariul.

Astfel, s-a apreciat că, la analizarea cererii de transfer a contestatoarei, secţia pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii îşi exercitase dreptul de apreciere cu respectarea criteriilor regulamentare, în mod obiectiv şi transparent, soluţia adoptată fiind rezultatul unei analize efectuate în condiţii de legalitate şi oportunitate, prin raportare la circumstanţele concrete ale fiecărei cereri de transfer concurente, cât şi la necesitatea menţinerii echilibrului între interesul legitim privat al solicitanţilor şi interesul public, cererea contestatoarei fiind respinsă cu majoritatea voturilor membrilor prezenţi.

2. Contestaţia adresată instanţei

Împotriva Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 256 din 21 martie 2017 şi a Hotărârii secţiei pentru Procurori a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 106 din 9 februarie 2017 s-a formulat contestaţie de către doamna procuror A., solicitându-se anularea hotărârilor atacate şi obligarea intimatului Consiliul Superior al Magistraturii la emiterea unei hotărâri prin care să se dispună transferul constestatoarei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti sau Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti.

S-a arătat de către contestatoare că prin cererea adresată Consiliului Superior al Magistraturii a solicitat transferul de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Răcari la una dintre unităţile de parchet aflate în municipiul Bucureşti (Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 4, Parchetul pe lângă Judecătoria Sectorului 5 sau Parchetul de pe lângă Judecătoria Sestorului 6 Bucureşti).

Potrivit anunţului din data de 19.01.2017, organizarea sesiunii de transferuri pentru procurori a avut în vedere lista de posturi vacante, după cum urmează: 1 post de execuţie la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti şi 1 post de execuţie la Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 5 Bucureşti - 1 post de execuţie.

Ulterior, la data de 27 ianuarie 2017 (la o zi de la expirarea termenului de depunere a cererilor de transfer), secţia pentru procurori a CSM a postat un anunţ pe site, prin care suplimenta cu 2 posturi vacante lista pentru unităţile de parchet din Bucureşti, astfel: Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti - 1 post vacant şi Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - 1 post vacant.

Cu toate acestea, deşi a fost suplimentat numărul posturilor vacante pentru unităţile de Parchet de la nivelul judecătoriilor, vacantându-se şi un post la o unitate de parchet ce nu fusese anterior menţionată (Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti), CSM nu a anunţat şi prelungirea termenului de depunere a cererilor de transfer prin raportate la noua situaţie apărută.

La data de 09.02.2017, a avut loc şedinţa secţiei pentru procurori a CSM, la care contestatoarea a participat personal, ocazie cu care a arătat că deţine calitatea de procuror definitiv cu grad de parchet de pe lângă judecătorie, având 4 ani şi 4 luni vechime în magistratură la acel moment şi o vechime la unitatea de parchet de la care solicita transferul de 2 ani şi 6 luni. A mai arătat că avea domiciliul în Bucureşti şi că este mama a trei copii cu vârste cuprinse între 3 şi 7 ani, toţi trei înscrişi la unităţi de învăţământ din Bucureşti, făcând zilnic naveta din Bucureşti până la sediul Parchetului de pe lângă Judecătoria Răcari, ceea ce presupune parcurgerea unei distanţe de 100 de km/zi, petrecând pe drum aproximativ 4 ore în fiecare zi. A mai arătat că soţul său, H., suferă de grave probleme de sănătate, fiind diagnosticat cu insuficienţă cardiacă severă, insuficienţă aortică severă, tahicardie ventriculară nesusţinută, fiind în atenţia medicilor specialişti pentru o operaţie pe cord, stare de sănătate precară ce nu îi permite să se ocupe în mod eficient de cei trei copii, contestatoarea fiind singura care îngrijeşte şi întreţine în mod concret şi efectiv familia. De asemenea, contestatoarea a declarat în faţa secţiei de procurori a C.S.M. că şi ea avea probleme de sănătate, fiind în imposibitatea de a face naveta cu autoturismul personal, având diagnosticul medical de hipermetropie forte cu anizometrie şi ambiopie forte, afecţiuni care au implicat recomandarea din partea medicului specialist oftalmolog de a nu conduce autoturisme. A mai arătat că era înregistrată în evidenţele medicului de familie cu probleme severe pulmonare, suferind de traheobronşită recurentă obstructivă, fiindu-i recomandat să evite umiditatea, mucegaiul şi intemperiile.

În ceea ce priveşte gradul de încărcare cu cauze penale al Parchetului de pe lângă Judecătoria Răcari, s-a arătat de către contestatoare că acesta se situează sub media naţională, în condiţiile în care toate cele 4 posturi de procuror prevăzute în schemă erau ocupate, în timp ce Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 1 şi Parchetul de pe lângă judecătoriile sectoarelor 2 şi 5 au un grad de încărcare cu cauze penale cu mult peste media naţionala, şi în condiţiile în care Parchetul de pe lângă Judecătoria Răcari şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa, dar şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti au exprimat puncte de vedere favorabile transferului său.

S-a solicitat se se constate că cererea contestatoarei a fost respinsă nejustificat de către CSM în contextul în care erau criteriile prevăzute de art. 3 din Regulamentul privind transferul şi detaşarea judecătorilor şi procurorilor erau favorabile contestatoarei.

Refuzul de acordare a transferului contestatoarei a fost practic întemeiat pe existeţa unor puncte de vedere negative exprimate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 1, 2 şi 5, unităţi de parchet vizate prin cererea de transfer a contestatoarei, precum şi în considerarea inexistenţei unor cereri de transfer pentru Parchetul de pe lângă Judecătoria Răcari.

Însă aceste elemente nu erau suficiente pentru neacordarea transferului şi oricum erau contrabalansate de celelalte aspecte care trebuie analizate din perspectiva criteriilor prevăzute de art. 3 din Regulament.

Astfel, cât priveşte volumul de activitate al parchetelor implicate, nu putea fi omisă împrejurarea că la Parchetul de pe lângă Judecătoria Răcari, volumul de activitate/procuror se situează sub media naţională, comparativ cu Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 şi a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 unde volumul de activitate/procuror se situează cu mult peste media naţională. Conform Notei DRUO nr. 6/1924/2017, în anul 2006, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Răcari încărcătura dosarelor/procuror a fost de 1327 cauze, comparativ cu media naţională de 1480 cauze, iar încărcătura dosarelor/schemă a fost de 1327 cauze, comparativ cu media naţională de 1218 cauze.

Tot astfel, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, în anul 2016, încărcătura dosarelor/procuror a fost de 1954, comparativ cu media naţională de 1480 cauze, iar încărcătura dosarelor/schema a fost de 1628 cauze, comparativ cu media naţională de 1218 cauze.

La Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, în aceeaşi perioadă, încărcătura dosarelor/procuror a fost de 2644 cauze, comparativ cu media naţională de 1480, iar încărcătura dosarelor/schemă a fost de 2148, comparativ cu media naţională de 1218.

La Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, încărcătura dosarelor/procuror a fost de 1930, comparativ cu media naţională de 1480, iar încărcătura dosarelor/schemă a fost de 1853, comparativ cu media naţională de 1218.

Susţinerile contestatoarei în legătură cu volumul de activitate au vizat deopotrivă şi parchetele de la care proveneau procurorii cărora le-au fost admise cererile de transfer, şi anume Parchetul de pe lângă Judecătoria Giurgiu, Parchetul de pe lângă Judecătoria Olteniţa, Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanta, Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea şi Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploieşti, rezultând că şi în privinţa acestora încărcătura dosarelor/procuror era peste media naţională şi nici nu aveau ocupată întreaga de procurori, comparativ cu Parchetul de pe lângă Judecătoria Răcari.

De asemenea, s-a mai arătat că, la data de 19.01.2017, niciunul dintre procurorii cărora le-au fost admise cererile de transfer nu proveneau de la unităţi de parchet cu schema integral ocupată.

Astfel, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Giurgiu, gradul de ocupare era de 92%, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Olteniţa, gradul de ocupare era de 85%, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea, gradul de ocupare era de 94,4 %, în condiţiile în care foarte mulţi procurori de la aceste unităţi de Parchet erau delegaţi la alte unităţi de parchet, gradul de ocupare fiind în realitate mult inferior.

Pe de altă parte, s-a arătat că situaţia contestatoarei era cel puţin comparabilă cu cea a candidaţilor declaraţi admişi şi din perpectiva componentei referitoare la vechimea efectivă în funcţia de procuror, vechimea la parchetul de la care se solicită transferul şi vechimea în gradul aferent parchetului la care se solicită transferul.

Astfel, la data formulării cererii de transfer, contestatoarea avea o vechime în magistratură de 4 ani şi 4 luni şi o vechime de 2 ani şi 6 luni la Parchetul de pe lângă Judecătoria Răcari. Comparativ, domnul C., căruia i s-a admis cererea de transfer, avea o vechime de doar 3 ani şi 8 luni în magistratură şi o vechime de numai 7 luni la Parchetul de pe lângă Judecătoria Olteniţa şi, mai mult, îi fuseseră admise două cereri de transfer consecutive, prima de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Babadag la Parchetul de pe lângă Judecătoria Olteniţa, la doar 2 zile de momentul la care a împlinit 3 ani în magistratură, şi cea de-a doua de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Olteniţa la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, având o vechime de doar 7 luni la Parchetul de pe lângă Judecătoria Olteniţa.

De asemenea, şi domnul procuror E. avea o vechime mai mică decât a contestatoarei, respectiv de 3 ani şi 8 luni, iar domnul procuror I. avea o vechime în magistratură de 5 ani şi 4 luni, dar o vechime mai mică la unitatea de parchet de unde solicita transferul (2 ani).

Referitor la criteriul privind specializarea procurorului, specializările complementare, disponibilitatea de funcţionare în alte secţii decât cele corespunzătoare specializării parchetului la care se solicită transferul, s-a arătat de către contestatoare că şi-a desfăşurat activitatea atât ca procuror judiciar, cât şi ca procuror de anchetă, asigurând participarea în şedinţele de judecată, dar şi supravegherea organelor de cercetare penală.

S-a mai arătat că, în speţă, era îndeplinit şi criteriul privind domiciliul solicitantului şi locul de muncă al soţului, aceasta având domiciliul în municipiul Bucureşti, soţul şi toată familia, compusă din trei copii, mama în vârsta de 65 de ani şi un bunic de 90 de ani, locuind în municipiul Bucureşti.

Referitor la distanta dintre domiciliu şi sediul parchetului la care funcţionează şi posibilităţile reale de navetă, inclusiv timpul afectat, s-a arătat de către contestatoare că facea zilnic naveta pe o distanţă de 100 de km (50 km pe fiecare segment de drum), în condiţii improprii, cu trenul personal sau cu microbuzul întrucât starea de sănătate nu îi permite să conducă propriul autoturism. Resepctiva distanţă se parcurge în 4 ore, locuinţa sa situându-se în extremitatea opusă a Bucureştiului faţă de drumul de acces spre localitatea Răcari.

S-a subliniat că, chiar dacă distanţa Bucureşti-Ploieşti este mai mare, respectiv 60 km pe segment, domnul procuror E. avea mai multe posibilităţi pentru realizarea navetei, inclusiv autoturismul personal; contestatoarea nu avea la dispoziţie decât un tren CFR călători, numai acesta oprind în halta Ghergani şi parcurgând distanţa de 35 km într-o oră şi 5 minute.

De asemenea, în cazul d-nei procuror D., s-a menţionat că distanta dintre Bucureşti şi Buftea era de numai 24 de km pe segment, existând inclusiv posibilitatea transportului public preorăşenesc.

Tot astfel, s-a arătat că deşi distanţa dintre Bucureşti şi Olteniţa şi distanţa dintre Bucureşti şi Giurgiu o depăşeşte pe cea dintre Bucureşti şi Răcări, fiind de 63,8 km pe segment de drum şi, respectiv 62 km pe segment de drum, există alte posibilităţi de navetă, mai facile decât în cazul contestatoarei.

În ceea ce-l priveşte pe domnul procuror G. de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa, distanţa nu se putea acoperi prin navetă, acesta fiind, de altfel, procuror delegat la Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 4 Bucureşti.

Referitor la situaţia familială, s-a susţinut că aceasta era cu mult mai gravă decât a celorlalţi solicitanţi admisi la transfer.

Cu privire la avizele unităţilor de parchet de la care sau la care se solicită transferul, s-a arătat că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa, cât şi Parchetul de pe lângă Judecătoria Răcari au transmis puncte de vedere favorabile transferului, iar Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1, 2 şi 5 Bucureşti puncte de vedere nefavorabile.

S-a solicitat să se constate că avizele la transfer sunt consultative, iar relevanţă trebuie să aibă punctele de vedere ale unităţilor parchet de la care se cere transferul.

Consideră că, în ceea ce o priveşte, au fost comise reale inechităţi la analiza prin comparaţie a avizelor primite de candidaţii cărora le-au fost primite cererile de transfer, menţionându-se situaţia procurorului E., care a primit avize negative de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1-6 Bucureşti, fiindu-i luate în considerare numai avizele pozitive, dar şi a procurilor F. şi C., faţă de care unităţile de parchet unde îşi desfăşurau activitatea au exprimat puncte de vedere nefavorabile transferului, precum şi situaţia procurorului G., care iniţial a solicitat transferul la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti (unde era delegat), pentru ca ulterior să fie transferat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, unitate de parchet căreia nici nu i s-a solicitat să exprime vreun punct de vedere cu privire la oportunitatea acestui transfer.

S-a subliniat şi că Plenul CSM şi-a motivat soluţia dată în cererea contestatoarei sub aspectul volumului de activitate al unităţii de parchet de la care se solicta transferul prin raportare la o situaţie virtuală, ulterioară, existentă în cazul în care era admisă prezenta contestaţie, argumentul fiind unul neîntemeiat, în condiţiile în care şi celelalte unităţi de parchet de la care au fost transferaţi ceilalţi candidaţi aveau schema de personal incompletă, iar un nou transfer implica un grad de ocupare mai scăzut decât cel pe care l-ar fi înregistrat Parchetul de pe lângă Judecătoria Răcari în eventualitatea transferului contestatoarei.

Astfel, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Olteniţa, gradul de ocupare anterior transferului era de 85%, iar ca urmare a transferului procurorului C. la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti acest grad de ocupare a ajuns la 71%.

De acest argument nu s-a ţinut cont nici atunci când s-a admis cererea de transfer anterioară a domnului procuror C. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Babadag la Parchetul de pe lângă Judecătoria Olteniţa, în condiţiile în care Parchetul de pe lângă Judecătoria Babadag avea în schema prevăzute doar 2 posturi, iar prin transferul acestuia şi intrarea altei colege în concediu de maternitate, respectiva unitate de parchet se confruntă cu o situaţie dramatică.

A fost contestată şi argumentaţia circumscrisă dificultăţii ocupării postului ce s-ar fi vacantat prin admiterea cererii de transfer a contestatoarei, fiind eronate reţinerile Consiliului Superior al Magistraturii în sensul că nu au mai fost înregistrate cereri de transfer pentru Parchetul de pe lângă Judecătoria Răcari din anul 2010 şi că respectiva unitate de parchet ar fi funcţionat cu o schemă de personal subdimensionată din ianuarie 2014 şi până în ianuarie 2016, făcându-se referire la considerentele Hotărârii nr. 488/29.09.2015, cât şi la situaţia procurorilor J., K., L. şi M., transferaţi la Parchetul de pe lângă Judecătoria Răcari.

În fine, s-a susţinut de către contestatoare că prin Hotărârea Plenului CSM nu au fost combătute criticile pe care le-a formulat, iar analiza unei cereri de transfer prin prisma criteriilor prevăzute în art. 3 din Regulament nu trebuie să fie una formală, ci trebuie să asigure luarea unei decizii obiective, în condiţii de transparenţă, legalitate şi oportunitate raportat la circumstanţele concrete ale fiecărui caz în parte, cu menţinerea unui echilibru între interesul public şi interesului legitim privat al candidatului, cu precizarea că niciun dintre criteriile regulamentare nu are caracter absolut.

3. Apărarea formulată de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare, solicitând respingerea, ca neîntemeiată, a contestaţiei, arătând că susţinerile contestatoarei nu pot fi reţinute, fiind nefondate, arătând că în speţă, criticile contestatoarei sunt nefondate, invocând în acest sens prevederile art. 60 din Legea nr. 303/2004 şi ale art. 1 din Regulamentul privind transferul şi detaşarea judecătorilor şi procurorilor, ce atribuie competenţa de soluţionare a cererilor de transfer secţiei de judecători/procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.

Intimatul arată că, în speţă, criteriile prevăzute de art. 3 din Regulament au fost în mod judicios analizate şi că normele care reglementează instituţia transferului au caracter supletiv, fără a crea în mod automat un drept solicitantului, gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar fiind atributul intimatului Consiliul Superior al Magistraturii. Arată că, în sesiunea de transferuri din februarie 2017, secţia pentru procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a analizat 27 de cereri de transfer formulate de procurori pentru unul sau mai multe dintre parchetele de pe lângă judecătoriile din Bucureşti.

Referitor la criteriul vizând asigurarea activităţii la unităţile de parchet implicate în această procedură, arată că nu se putea acorda prioritate criteriilor regulamentare privind motivele personale sau vechimea solicitantului, cu ignorarea celorlalte criterii subiective, deoarece acestea trebuie avute în vedere simultan.

În speţă, în ce priveşte situaţia posturilor vacante, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Răcari, cele 4 posturi de procuror prevăzute în schemă erau ocupate, în anul 2016, încărcătura dosarelor/procuror a fost de 1327, comparativ cu media naţională de 1480, iar încărcătura dosarelor/schemă a fost de 1327, comparativ cu media naţională de 1218.

Pe de altă parte, deşi volumul de activitate este mai mare la unităţile de parchet din Bucureşti, pentru care reclamanta a optat să fie transferată, secţia pentru procurori şi Plenul Consiliului Superior al Magistraturii au analizat şi dificultăţile de ocupare a posturilor la Parchetul de pe lângă Judecătoria Răcari, unitate de parchet mai puţin atractivă în acest sens.

Sub acest aspect, s-a arătat că vacantarea unui post de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Răcari, din cele 4 posturi de procuror prevăzute în schemă, ar conduce la un grad de ocupare al schemei de 75%, cu consecinţa creşterii volumului de activitate cu mult peste media naţională, spre deosebire de parchetele de la care s-au transferat procurorii enumeraţi de contestatoare.

În legătură cu dificultăţile de ocupare a posturilor, s-a arătat că pentru Parchetul de pe lângă Judecătoria Răcari nu s-au formulat cereri de transfer, ultimul transfer realizându-se prin Hotărârea nr. 466/25.11.2010 a secţiei pentru procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, respectiva unitate de parchet funcţionând cu un grad de ocupare al schemei de 25% în perioada ianuarie - iunie 2014, 50% în perioada septembrie - noiembrie 2014, şi 75% din decembrie 2014 până la data numirii în funcţie a doamnei procuror A.

În ce priveşte cererea de transfer formulată de domnul procuror G., arată că Hotărârea secţiei pentru procurori nr. 83/09.02.2017, prin care acesta a fost transferat de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti nu a fost contestată.

În ceea ce priveşte admiterea cererilor formulate de domnul procuror C. şi doamna procuror N., în altă sesiune de transfer decât cea din februarie 2017, învederează că fiecare solicitare de transfer a fost analizată în funcţie de circumstanţele şi datele concrete privind instanţele/parchetele implicate şi de motivele distincte de natură personală şi profesională invocate, iar adoptarea unor soluţii diferite, raportat la situaţii de fapt aparent asemănătoare, reprezintă o consecinţă atât a dinamicii resurselor umane, cât şi a unor împrejurări specifice fiecărei sesiuni de transferuri în parte.

De asemenea, criteriile privind vechimea contestatoarei în funcţie/la unitatea de Parchet/în grad au fost în mod judicios analizate, având în vedere că la momentul soluţionării cererii sale, contestatoarea avea o vechime de 2 ani şi 6 luni la Parchetul de pe lângă Judecătoria Răcari. În cazul domnului procuror C. s-au reţinut ca determinante atât motivele ordin familial invocate, cât şi punctele de vedere favorabile, exprimate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

De asemenea, sub aspectul criteriului privind distanţa dintre domiciliul şi sediul parchetului la care funcţionează solicitantul şi posibilităţile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia, s-a reţinut că distanţa dintre Olteniţa, localitatea în care se află sediul parchetului la care funcţiona domnul procuror C., şi Bucureşti, localitatea în care se află sediile parchetelor la care s-a solicitat transferul, este de aproximativ 65 km, deci aproape dublă faţă de distanţa dintre Răcari şi Bucureşti, de aproximativ 35 km.

În ce priveşte oportunitatea transferului contestatoarei, arată că avizele/punctele de vedere formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti au fost nefavorabile aprobării cererii de transfer pentru sesiunea din luna februarie 2017.

De asemenea, contestatoarea a susţinut că intimatul nu a analizat în mod efectiv motivele personale ale cererii sale de transfer, prin prisma criteriilor subiective prevăzute de art. 3 din Regulament, critică considerată de către intimat ca fiind nefondată, în condiţiile în care procurorii cărora li s-au admis cererile de transfer în sesiunea din februarie 2017, au invocat la rândul lor motive familiale personale.

Mai arată că în urma absolvirii examenului de capacitate, doamna procuror A. a optat pentru Parchetul de pe lângă Judecătoria Răcari şi şi-a asumat faptul că îşi va desfăşura activitatea în altă localitate decât cea de domiciliu, iar motivele personale, prin ele însele, nu au putut conduce implicit la admiterea cererii sale de transfer, cu ignorarea celorlalte criterii regulamentare sau a situaţiei celorlalţi procurori ce au formulat cereri de transfer pentru aceleaşi unităţi de parchet din Bucureşti.

Consideră că s-a apreciat în mod judicios că desfăşurarea în condiţii optime a activităţii Parchetului de pe lângă Judecătoria Răcari ar avea de suferit în situaţia în care s-ar admite cererea de transfer a contestatoarei.

Totodată, arată că hotărârile contestate sunt motivate, pentru a garanta legalitatea, oportunitatea şi previzibilitatea măsurilor dispuse de Consiliul Superior al Magistraturii, argumentele prezentate în hotărârile contestate fiind coerente, clare şi lipsite de ambiguităţi şi de contradicţii, în măsură să permită urmărirea raţionamentului care a condus la adoptarea acestora.

În cauză nu se poate reţine că hotărârile contestate au fost adoptate cu exces de putere.

Consideră că nu se poate vorbi de o practică neunitară a Consiliului Superior al Magistraturii în materia cererilor de transfer, atât timp cât fiecare solicitare este analizată în funcţie de circumstanţele concrete ale fiecărei cauze în parte.

4. Procedura derulată

În temeiul art. 13 din Legea nr. 554/2004, la dosarul cauzei s-au ataşat actele administrative atacate şi documentaţia aferentă.

5. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra contestaţiei

Examinând legalitatea hotărârilor contestate, în raport cu criticile şi apărările formulate şi dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată întemeiată prezenta contestaţie, având în vedere considerentele ce urmează:

Prin Hotărârea nr. 106/09.02.2017 a secţiei pentru procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, s-a dispus respingerea cererii contestatoarei A., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Răcari, privind aprobarea transferului la unul dintre Parchetele de pe lângă Judecătoriile sectoarelor 1-6 Bucureşti.

În considerentele Hotărârii secţiei pentru Judecători au fost arătate motivele care au determinat adoptarea soluţiei, motivaţia prezentată cuprinzând situaţia posturilor vacante existente la Parchetele de pe lângă Judecătoriile Sectoarelor 1, 2 şi 5 Bucureşti, pentru care se solicitase acordarea transferului (la celalalte unităţi de parchet nefiind posturi susceptibile de a fi ocupate prin transfer), volumul de activitate înregistrat de parchetele de pe lângă instanţele menţionate pe parcursul anului 2006, în componenta ce vizează încărcătura medie/procuror şi încărcătura medie/schemă, comparativ cu media naţională înregistrată în aceeaşi perioadă, avizele comunicate de unităţile de parchet implicate în procedură, precum şi referiri la aspectele ce interesează examinarea celorlalte criterii prevăzute de art. 3 din Regulament, elemente în raport de care se stabileşte ordinea de preferinţă a candidaţilor înscrişi în aceeaşi sesiune de transferuri.

S-a reţinut astfel că la Parchetul de pe lângă Judecătoria Răcari, ca unitate de parchet la care îşi desfăşoară activitatea contestatoarea, toate cele 4 posturi de procuror prevăzute în schema de personal erau ocupate la data formulării cererii de transfer.

La aceeaşi unitate de parchet, în anul 2016, încărcătura medie/procuror a fost de 1327 cauze, sub media naţională de 1480 cauze/procuror, iar încărcătura medie/schemă a fost de 1327 cauze, spre deosebire de media naţională de 1218 cauze/schemă.

La Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, ca unitate de parchet la care se solicita aprobarea transferului, erau ocupate toate cele 36 posturi de procuror prevăzute în schema de personal, fiind susceptibile de a fi ocupate prin transfer 2 posturi de procuror din cele 3 posturi vacante de procuror existenţe pe schemă, în condiţiile art. 1341 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară. La acest parchet, s-a adăugat încă 1 post vacant ca urmare a transferului acordat procurorului B. la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, în aceeaşi sesiune de transferuri.

La aceeaşi unitate de parchet, pentru anul 2016, încărcătura medie/procuror a fost de 1954 cauze, peste media naţională de 1480 cauze/procuror, iar încărcătura medie/schemă a fost de 1628 cauze, peste media naţională de 1218 cauze/schemă.

La Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, ca unitate de parchet la care se solicita alternativ transferul, erau ocupate toate cele 32 posturi de procuror prevăzute în schema de personal, fiind susceptibil de a fi ocupat prin transfer 1 post vacant de procuror, în condiţiile art. 1341 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară.

La aceeaşi unitate de parchet, pentru anul 2016, încărcătura medie/procuror a fost de 2644 cauze, peste media naţională de 1480 cauze/procuror, iar încărcătura medie/schemă a fost de 2148 cauze, peste media naţională de 1218 cauze/schemă.

La Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, cealaltă unitate de parchet la care se solicita şi era posibilă aprobarea transferului, erau ocupate toate cele 25 posturi de procuror prevăzute în schema de personal, fiind susceptibil de a fi ocupat prin transfer 1 post vacant de procuror, în condiţiile art. 1341 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară.

La această unitate de parchet, pentru anul 2016, încărcătura medie/procuror a fost de 1930 cauze, peste media naţională de 1480 cauze/procuror, iar încărcătura medie/schemă a fost de 1853 cauze, peste media naţională de 1218 cauze/schemă.

A rezultat astfel că volumul de activitate la oricare din cele 3 unităţi de parchet vizate de procedura transferului era mai mare decât cel înregistrat la unitatea de parchet de la care se solicita acordarea transferului de către contestatoare.

Cu referire la avizele comunicate de unităţile de parchet implicate în procedura transferului, s-a reţinut că niciunul dintre parchetele de pe lângă judecătoriile implicate, dar nici Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti nu şi-au exprimat acordul la transferul contestatoarei.

În schimb, unitatea de parchet la care îşi desfăşura activitatea contestatoarea şi cele ierarhic superioare, anume Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti au transmis avize favorabile pentru transferul contestatoarei.

Pe baza acestor elemente, cât şi a celorlalte criterii regulamentare, secţia pentru procurori a considerat că, în analiza comparativă efectuată asupra celor 26 cereri de transfer formulate pentru cele 3 posturi vacante de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, erau prioritare cererile procurorului C., de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Olteniţa, având în vedere în special motivele de ordin familial şi avizele favorabile comunicate de unităţile de parchet la care se solicitase acordarea transferului, a procurorului D., de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea, având în vedere motivele de ordin familial invocate, punctele de vedere favorabile şi vechimea la parchetul de la care se solicitase acordarea transferului, şi a procurorului E., de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploieşti, reţinându-se în special avizele favorabile comunicate de unităţile de parchet de la care se solicitase acordarea transferului, motivele de ordin familial şi vechimea în unitatea de parchet.

În ceea ce priveşte cele 26 cereri de transfer formulate pentru singurul post vacant existent la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, secţia pentru procurori a considerat că era preferabilă cererea procurorului F., de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Giurgiu, reţinându-se în special motivele familiale invocate, precum şi faptul că pentru unitatea de parchet de la care se solicitase acordarea transferului optaseră 2 procurori în urma examenului de capacitate.

Cât priveşte Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, pentru care au fost formulate 27 cereri de transfer pentru singurul post vacant existent, secţia pentru procurori a încuviinţat cererea procurorului G., de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa, având în vedere punctele de vedere favorabile, precum şi faptul că respectivul procuror era delegat la un parchet din municipiul Bucureşti, creându-se premisele ocupării postului pe care era titular în condiţiile legii.

Ca urmare, în considerarea acestor criterii, au fost respinse celelalte cereri formulate în cauză, incluzând şi cererea de transfer a constestatoarei.

Rezultă astfel că motivele de ordin familial invocate şi punctele de vedere comunicate de instituţiile implicare în transfer au constituit criteriile de departajare între candidaţi.

Contestaţia formulată împotriva acestei hotărâri a fost respinsă prin Hotărârea nr. 256/21.03.2017 emisă de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii.

S-a reţinut de către Plenul CSM că soluţia adoptată în cauză se întemeiază pe o analiză efectivă a criteriilor subiective prevăzute de art. 3 din Regulament, analiză efectuată în coroborare cu datele obiective privind situaţia parchetelor implicate în procedura transferului, fiind justificată concluzia secţiei pentru procurori formulată în sensul neacordării transferului la niciuna dintre unităţile de parchet menţionate, refuzul exprimat în caz urmărind să asigure un echilibru între interesul public privind buna desfăşurare a activităţii Parchetului de pe lângă Judecătoria Răcari şi interesul legitim privat al magistratului.

Nemulţumită de soluţia adoptată în cauză, contestatoarea a formulat prezenta acţiune în justiţie.

Prin intermediul contestaţiei formulate, s-a solicitat instanţei de contencios administrativ cenzurarea refuzului Consiliului Superior al Magistraturii privind acordarea transferului contestatoarei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti sau Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, invocându-se în esenţă inexistenţa unei analize corespunzătoare şi obiective asupra tuturor criteriilor prevăzute de art. 3 din Regulament.

A fost invocată astfel necordarea semnificaţiei cuvenite aspectelor rezultate din evaluarea comparativă a criteriilor vizând volumul de activitate al parchetelor implicate în procedura transferului, respectiv unitatea de parchet la care îşi desfăşura activitatea contestatoarea şi parchetele la care se solicitase acordarea alternativă a transferului, numărul posturilor vacante la parchetele implicate şi dificultăţile de ocupare a acestora, vechimea efectivă în funcţia de procuror, vechimea şi vechimea în gradul aferent parchetului de la care se solicita transferul, specializarea procurorului, specializările complementare şi disponibilitatea de desfăşurare a activităţii în alte secţii decât cele corespunzătoare specializării parchetului la care se solicita transferul, domiciliul solicitantului şi locul de muncă al soţului/soţiei, distanţa dintre localitatea de domiciliu şi sediul parchetului la care funcţionează procurorul şi posibilităţile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia, precum şi situaţia personală a magistratului, cu referire la familie, copii, stare de sănătate, loc de muncă al soţului şi alte împrejurări relevante.

Apreciind asupra motivelor invocate, Înalta Curte constată că acestea sunt întemeiate, în sensul în care, examinate în contextul circumstanţelor particulare ale cauzei, justifică admiterea cererii contestatoarei privind acordarea transferului la una dintre unităţile de parchet alternativ nominalizate în cuprinsul contestaţiei sale.

Rezultă din hotărârile atacate că situaţia contestatoarei a fost analizată în comparaţie cu situaţia celorlalţi participanţi la sesiunea de transferuri, precum şi faptul că în cuprinsul acestora au fost arătate motivele care au justificat opţiunea autorităţii.

Argumentaţia prezentată nu cuprinde însă o detaliere a apectelor pe baza cărora s-a realizat departajarea între candidaţi, fiind doar evocate principalele criterii de diferenţiere avute în vedere în analiza comparativă a cererilor.

Situaţia familială şi punctele de vedere ale parchetelor implicate au constituit elementele obiective de diferenţiere între participanţii aflaţi într-o situaţie comparabilă egală.

Însă, având în vedere doza de subiectivism pe care o implică, de regulă, orice evaluare făcută asupra unei situaţii personale, Înalta Curte constată că intimatul Consiliul Superior al Magistraturii avea obligaţia ca, în cuprinsul hotărârilor sale, să indice care anume motive de ordin personal, fapte sau alte împrejurări reţinute în favoarea candidaţilor cu cereri de transfer admise erau prioritare în examinare, având prevalenţă asupra motivelor invocate de contestatoare.

Cu alte cuvinte, care anume motive de ordin familial au configurat pentru candidaţii admişi o situaţie personală în mod obiectiv mai gravă decât situaţia contestatoarei.

Or, în absenţa unei analize specifice asupra motivelor de ordin familial invocate de contestatoare comparativ cu ale celorlalţi candidaţi admişi în respectiva sesiune de transferuri, Înalta Curte constată întemeiată critica contestatoarei, privind excesul de putere săvârşit de autoritate prin respingerea cererii sale, în sensul în care hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii nu furnizează elementele pe baza cărora să se poată concluziona că aprecierea făcută se înscrie în limitele marjei conferite de lege.

Or, aşa cum s-a arătat deja, motivaţia prezentată se limitează la evocarea situaţiei personale a candidaţilor declaraţi admişi, fără nicio altă circumstanţiere, şi la punctele de vedere comunicate de parchetele implicate, în condiţiile în care pentru unii dintre candidaţii declaraţi admişi nu a existat un accept concurent al parchetelor de la care se solicita transferul şi al parchetelor la care urma să se realizeze acesta.

O analiză specifică şi în substanţă asupra situaţiei personale a contestatoarei era însă relevantă şi de natură să încline balanţa deciziei în favoarea ei.

Înalta Curte constată că există motive serioase şi suficiente care justificau acordarea transferului contestatoarei la una dintre unităţile de parchet incluse în procedura transferului.

Contestatoarea îndeplineşte funcţia de procuror de mai mulţi ani, având o vechime în magistratură de 4 ani şi 4 luni, din care 2 ani şi 6 luni la Parchetul de pe lângă Judecătoria Răcari, ca unitate de parchet de la care se solicitase acordarea transferului.

Pentru desfăşurarea activităţii la parchet, contestatoarea parcurgea zilnic o distanţă considerabilă, de circa 100 Km/zi dus-întors, de la locuinţa acesteia, din Bucureşti, până în satul Ghergani, unde îşi are sediul Parchetul de pe lângă Judecătoria Răcari. Respectiva distanţă o parcurgea în principal cu mijloace de transport în comun, în condiţii deosebit de grele, făcând naveta cu trenul, singurul mijloc de transport cu oprire în halta Ghergani.

De asemenea, pe lângă efortul suplimentar al navetei zilnice între localitatea de domiciliu şi parchet, care necesita un timp de circa 4 ore/zi, se impune a se reţine şi situaţia personală a contestatoarei, căsătorită, cu 3 copii minori în îngrijire, cu vârste cuprinse între 3 şi 7 ani, înscrişi la unităţi de învăţământ din Bucureşti, vârsa fragedă a acestora necesitând mai mult timp şi atenţie sporită.

Din actele medicale depuse la dosar rezultă că atât contestatoarea, cât şi soţul acesteia au probleme medicale serioase.

Contestatoarea este diagnosticată cu hipermetropie forte cu anizometrie şi ambiopie forte, ceea ce îi creează probleme în efectuarea navetei cu autoturismul personal, având recomandare medicală de a nu conduce autoturisme.

Soţul H. prezintă diagnosticul de insuficienţă cardiacă severă, insuficienţă aortică severă, tahicardie ventriculară nesusţinută, probleme de sanătate care îl pun în imposibilitate de a se ocupa în mod real şi eficient de cei 3 copii minori.

Ca urmare, este de necontestat că situaţia familială a contestatoarei este una deosebită, reclamând prioritate în soluţionare.

Totodată, trebuie luată în considerare şi disponibilitatea manifestată de contestatoare în legătură cu posibilitatea de a-şi desfăşura activitatea atât ca procuror judiciar, cât şi ca procuror de anchetă, asigurând fie participarea în şedinţele de judecată, fie supravegherea organelor de cercetare penală.

Pe de altă parte, nu poate fi omis nici faptul că, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Răcari, volumul de activitate/procuror se situează sub media naţională, comparativ cu oricare dintre unităţile de parchet la care se solicitase acordarea transferului, dar şi împrejurarea că niciunul dintre candidaţii cărora le-au fost admise cererile de transfer nu proveneau de la unităţi de parchet cu schema integral ocupată.

De asemenea, se reţine că situaţia contestatoarei era cel puţin comparabilă cu cea a candidaţilor declaraţi admişi la transfer şi din perpectiva componentei referitoare la vechimea efectivă în funcţia de procuror şi vechimea la parchetul de la care se solicita transferul şi vechimea în gradul aferent parchetului la care se solicita transferul.

Toate aceste elemente, la care se adaugă şi faptul că, parchetele de la se solicita transferul către una din unităţile de parchet alternativ menţionate, au exprimat puncte de vedere favorabile, determină concluzia că era necesară şi se impunea acordarea transferului contestatoarei.

Aşa fiind, în temeiul art. 29 din Legea nr. 317/2004 coroborat cu art. 1 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte urmează să dispună admiterea contestaţiei formulată în cauză, anularea hotărârilor atacate şi obligarea intimatului Consiliul Superior al Magistraturii la emiterea unei noi hotărâri prin care să dispună transferul constestatoarei A. la una din următoarele unităţi de Parchet: Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti sau Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite contestaţia formulată de A. împotriva Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 256 din 21 martie 2017 şi a Hotărârii secţiei pentru Procurori a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 106 din 9 februarie 2017.

Anulează Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 256 din 21 martie 2017 şi Hotărârea secţiei pentru Procurori a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 106 din 9 februarie 2017.

Obligă Consiliul Superior al Magistraturii să aprobe transferul contestatoarei A. la una din următoarele unităţi de Parchet: Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti sau Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 noiembrie 2017.