Withdrawal of salary recalculation claim against Ministry of Justice under Article 406 Civil Procedure Code

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 15.01.2016 sub nr. x/2016 reclamanta A. a formulat plângere împotriva refuzului pârâtului Ministerul Justiţiei de a soluţiona cererea privind emiterea unui nou ordin de salarizare în vederea recalculării indemnizaţiei de încadrare, cu drepturile acordate prin sentinţa civilă nr. 872/CM/12.12.2007, irevocabilă prin decizia civilă nr. 198/R-CM/04.03.2008, prin care i-au fost acordate creşterile salariate de 2%, 5%, 11%, prevăzute de O.G. nr. 10/2007 şi a solicitat ca instanţa să dispună obligarea pârâtului - Ministerul Justiţiei, să emită un nou ordin de salarizare în vederea recalculării indemnizaţiei de încadrare, cu drepturile acordate prin hotărârea judecătorească irevocabilă privind creşterile salariale de 2%, 5%, 11%, prevăzute de O.G. nr. 10/2007, acordate începând cu datele expres menţionate în sentinţa civilă invocată.

A solicitat, totodată, obligarea pârâtului la acordarea diferenţelor de indemnizaţii rezultate din aplicarea creşterilor salariale de 2%, 5%, 11%, la care să se calculeze sporurile şi celelalte drepturi de care beneficiază, prin includerea sau adăugarea la indemnizaţia brută lunară, astfel cum ar fi trebuit calculate de la data pronunţării sentinţei civile invocate.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 2761 din 27 septembrie 2016 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins ca neîntemeiate excepţia inadmisibilităţii şi cererea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Piteşti şi Tribunalul Argeş.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta A., solicitând casarea hotărârii, rejudecarea şi admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată, apreciind drept eronate considerentele instanţei de fond referitoare la necontestarea în termenul legal a ordinelor de salarizare emise ulterior pronunţării sentinţei nr. 872/12.12.2007 a Tribunalului Argeş.

4. Apărările intimaţilor

Intimaţii-pârâţi Ministerul Justiţiei şi Curtea de Apel Piteşti au depus, fiecare, întâmpinare, iar intimatul Ministerul Justiţiei a invocat, în principal, excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare, solicitând aplicarea sancţiunii prevăzute de dispoziţiile 489 alin. (2) C. proc. civ.

Pe fondul recursului, ambii intimaţi au solicitat respingerea acestuia şi menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond.

5. Procedura în faţa instanţei de recurs

La data de 29 septembrie 2017, recurenta-reclamantă A. a depus cerere de renunţare la judecata cauzei, solicitând instanţei să ia act de manifestarea sa de voinţă. Cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 406 C. proc. civ. şi a fost însoţită de copia conformă cu originalul a cărţii de identitate a recurentei.

Cererea de renunţare a fost comunicată intimaţilor-pârâţi, însă aceştia nu au formulat punct de vedere.

6. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi

Înalta Curte, sesizată cu soluţionarea recursului promovat în cauză, constată că recurenta-reclamantă a depus cerere de renunţare la judecata cererii de chemare în judecată având ca obiect cele expuse la pct. 1 din prezenta decizie.

Manifestarea de voinţă, în sensul de a se renunţa la judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziţie al recurentei, care nu este supus cenzurii instanţei, conform principiului disponibilităţii procesului civil, astfel cum este prevăzut de art. 9 C. proc. civ.

Având în vedere dispoziţiile art. 406 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora se poate renunţa oricând la judecată, fie verbal în şedinţă de judecată, fie prin cerere scrisă, pe cele ale alin. (5) al aceluiaşi articol, conform cărora "când renunţarea la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac, instanţa va lua act de renunţare şi va dispune şi anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau, după caz, a hotărârilor pronunţate în cauză", dar şi pe cele ale art. 22 alin. (6) C. proc. civ., care impun judecătorului să se pronunţe asupra a tot ce s-a cerut, fără însă a depăşi limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel, Înalta Curte va lua act de cererea recurentei de renunţare la judecată şi va dispune anularea sentinţei atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunţarea recurentei A. la judecata cererii de chemare în judecată, în temeiul art. 406 alin. (5) C. proc. civ.

Dispune anularea sentinţei nr. 2761 din 27 septembrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 noiembrie 2017.