Administrative law: Suspendability of budgetary recovery decisions based on rural investment funding non-compliance under the cumulative "well-justified case" and "imminent harm" requirements.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 03.02.2016 pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2016, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, suspendarea, până la soluţionarea definitivă a acţiunii în fond, a executării Deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 23962 din 02.07.2015 şi a Procesului Verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat în data de 24.04.2015.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 101 din data de 4 martie 2016 Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de suspendare formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale şi a dispus restituirea cauţiunii achitată prin chitanţa nr. x din data de 29.02.2016 şi consemnată conform recipisei de consemnare cu seria x şi nr. y din 29.02.2016 la B., Sucursala Craiova.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., criticând-o pentru nelegalitate şi, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii şi admiterea cererii astfel cum a fost formulată.

În motivarea recursului, s-a arătat, în esenţă, că instanţa de fond nu a analizat argumentele invocate şi a interpretat eronat dispoziţiile legale incidente şi probele administrate, care dovedeau îndoiala serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ şi paguba iminentă, condiţii impuse pentru suspendarea executării actului administrativ contestat.

Astfel, instanţa de fond a ignorat indiciile temeinice de nelegalitate a procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, constând în absenţa probei elementului subiectiv şi a elementului obiectiv, greşita indicare a prevederilor contractului de finanţare drept temei de drept al actului administrativ contestat sau neîndeplinirea de către autoritatea contractantă a obligaţiei menţionate la art. 8 alin. (3) din Anexa I - Prevederi generale la contractul de finanţare şi lipsirea recurentei de dreptul de remedia eventualele deficienţe constatate.

A mai apreciat recurenta că a fost îndeplinită şi condiţia referitoare la necesitatea prevenirii unei pagube iminente. În cazul său, organele fiscale au îndeput deja executarea silită pentru suma de 840.623,51 RON, această executare silită poate conduce la o declarare a scadenţei anticipate pentru creditul aflat în derulare şi, în final, poate determina intrarea în faliment, prejudiciul astfel produs fiind imposibil de reparat.

4. Apărările formulate de autoritatea intimată

Intimata-reclamantă Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale a depus întâmpinare şi, fără a invoca excepţii, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a sentinţei instanţei de fond, apreciind că solicitarea reclamantei de suspendare a executării actului administrativ contestat nu întrunea cerinţele cumulative impuse de dispoziţiile art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004.

5. Procedura derulată în recurs

Recursul fiind de competenţa Înaltei Curţi, a fost urmată procedura de filtrare prevăzută de dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., iar prin încheierea din 5 octombrie 2017, în temeiul art. 493 alin. (7) din acelaşi cod, completul de filtru a admis în principiu recursul şi a fixat termen pentru judecarea acestuia în şedinţă publică, în condiţii de contradictorialitate.

6. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Reclamanta S.C. A. S.R.L. a învestit instanţa de contencios administrativ cu solicitarea, întemeiată pe dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 554/2004, de suspendare a executării Deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 23962 din 02.07.2015 şi a Procesului Verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat în data de 24.04.2015.

Prin procesul-verbal menţionbat autoritatea pârâtă a stabilit în sarcina societăţii o creanţă bugetară rezultată din nereguli în cuantum de 840.623,54 RON

Potrivit art. 14 din legea contenciosului administrativ, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condiţiile art. 7 autorităţii publice care a emis actul sau a celei ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei pe fond, cerere ce poate fi promovată conform art. 15 din acelaşi act normativ şi prin acţiunea în anulare, în tot sau în parte, a actului atacat.

Astfel, admisibilitatea unei cereri de suspendare a executării unui act administrativ este condiţionată de întrunirea cumulativă a cerinţelor prevăzute de normele legale precizate mai sus, respectiv sesizarea autorităţii emitente sau celei ierarhic superioare, existenţa cazului bine justificat aşa cum este bine definit de art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004, respectiv împrejurările legate de starea de fapt şi de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ şi paguba iminentă definită de art. 2 lit. ş) din acelaşi act normativ, fiind reprezentată de prejudiciul material, viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţii publice sau a unui serviciu public.

Îndeplinirea condiţiilor referitoare la existenţa cazului bine justificat şi a pagubei iminente este supusă aprecierii judecătorului, care are de efectuat o analiză sumară a aparenţei dreptului, pe baza circumstanţelor de fapt şi de drept ale cauzei; pentru admiterea cererii, acestea trebuie să ofere indicii suficiente de răsturnare a prezumţiei de legalitate a actului administrativ şi să facă verosimilă iminenţa producerii unei pagube în cazul particular supus evaluării.

Aparenţa de nelegalitate nu se limitează la verificarea regularităţii procedurii administrative sau a dimensiunii formale a actului administrativ, ci poate fi circumscrisă şi unor motive ce ţin de fondul raportului de drept administrativ, de legalitatea substanţială a actului supus evaluării.

Îndoiala serioasă asupra legalităţii actului administrativ trebuie să fie, însă, evidentă, să poată fi decelată cu uşurinţă printr-o cercetare sumară a aparenţei dreptului, întrucât în cadrul procedurii suspendării executării, pe calea căreia pot fi dispuse numai măsuri provizorii, nu este permisă prejudecarea fondului litigiului.

Prima instanţă a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare a executării, iar reclamanta a criticat această soluţie, invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Primul motiv de recurs formulat împotriva soluţiei instanţei de fond vizează lipsa motivelor pe care se întemeiază hotărârea atacată şi nepronunţarea asupra argumentelor de nelegalitate invocate în susţinerea existenţei cazului bine justificat, caz de casare reglementat de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Argumentele recurentei sub acest aspect nu se circumscriu ipotezelor prevăzute de norma procedurală menţionată. Sentinţa atacată îndeplineşte exigenţele prevăzute de dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., iar judecătorul fondului a expus în mod corespunzător argumentele care au condus la formarea convingerii sale.

Instanţa de control judiciar constată că sentinţa recurată conţine o analiză detaliată a dispoziţiilor legale aplicabile, a situaţiei de fapt şi a argumentelor reclamantei.

În privinţa celui de al doilea motiv de recurs formulat de recurentă, Înalta Curte constată că hotărârea atacată nu este rezultatul unei aplicări şi interpretări greşite a normelor de drept material şi nu poate fi reformată prin prisma cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Astfel, interpretând corect dispoziţiile art. 14, art. 2 lit. t) şi ş) din Legea nr. 554/2004, instanţa de fond a reţinut şi a argumentat neîndeplinirea condiţiei existenţei cazului bine justificat, întrucât, din examinarea sumară a deciziei contestate, nu s-a conturat o situaţie de fapt de natură a genera suspiciuni rezonabile cu privire la emiterea respectivului act.

Din analiza cererii de suspendare formulate de recurenta-reclamantă şi a susţinerilor acesteia reiterate în recurs, în acord cu cele reţinute de instanţa de fond, Înalta Curte constată că motivele de nelegalitate a actului contestat (concretizate în solicitarea reclamantei de analizare a aplicabilităţii O.U.G. nr. 66/2011, a temeiului aplicării sancţiunii, a nerespectării condiţiilor şi obligaţiilor contractuale sau inexistenţei condiţiilor artificiale) vizează fondul cauzei şi nu creează o puternică îndoială cu privire la legalitatea actului administrativ contestat.

Cu toate acestea, instanţa de fond a realizat o analiză sumară a aspectelor invocate şi a apreciat că nu există împrejurări legate de starea de fapt şi de drept din care să rezulte aparenţe de nelegalitate care creeze o puternică îndoilaă asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură actul administrativ.

Pe de altă parte, se constată că prin sentinţa nr. 412 din data de 3 octombrie 2016, Curtea de Apel Craiova a respins acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii Şi Dezvoltării Rurale - Agenţia Pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, având ca obiect anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat în data de 24.04.2015, precum şi a deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 23962 din 02.07.2015.

Soluţia instanţei învestite cu acţiunea în anularea actului administrativ a cărui suspendare se solicită conferă consistenţă concluziei că, în cauză, nu este îndeplinită condiţia existenţei cazului bine justificat în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004.

Cele două condiţii impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru intervenţia de excepţie a măsurii suspendării executării actului administrativ sunt prevăzute de legiuitor în mod cumulativ, astfel încât constatarea neîndeplinirii uneia dintre condiţii era suficientă pentru respingerea cererii de luare a unei asemenea măsuri.

Instanţa de fond a analizat însă şi condiţia iminenţei pagubei şi a reţinut, în mod corect, că executarea unei obligaţii bugetare nu poate constitui, prin ea însăşi, o pagubă, pentru dovedirea acestei condiţii nefiind suficientă invocarea cuantumului ridicat al sumei impuse.

Pentru considerentele expuse, constatând că sentinţa recurată nu este afectată de nelegalitate, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 101 din 4 martie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 noiembrie 2017.