Suspended execution of fiscal acts: mandatory security deposit as admissibility condition and procedural cost liability

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la data de 7.07.2015, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Grădina - prin primar: - suspendarea executării Deciziei de impunere nr. x/05.03.2015 emisă de Primăria Comunei Grădina, prin care s-a stabilit impozitul pe clădiri pentru construcţiile aferente turbinelor eoliene în sumă de 1.314.155 RON, pentru perioada 25.03.2013 - 31.12.2015; - suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 1/13.03.2015 emisă de Primăria Comunei Grădina, prin care s-a stabilit impozitul pe clădiri pentru construcţiile aferente turbinelor eoliene în sumă de 1.314.155 RON, pentru perioada 25.03.2013 - 31.12.2015.

Cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 43 din data de 2 martie 2016 Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins ca nefondată acţiunea în contencios administrativ şi fiscal formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Grădina - prin primar şi a obligat reclamanta la plata sumei de 1.860 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea pârâtei U.A.T. Comuna Grădina (onorariu avocat).

3. Recursul exercitat în cauză şi apărările intimatei

Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., criticând-o pentru nelegalitate şi, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea în parte a hotărârii, în sensul obligării pârâtei la plata în totalitate a cheltuielilor ocazionate de judecarea cauzei în fond.

În motivarea recursului, s-a arătat, că instanţa de fond a respins cererea de suspendare a executării actului administrativ, ca urmare a neconsemnării cauţiunii în cuantumul stabilit, a reţinut culpa procesuală a reclamantei şi obligat-o la plata cheltuielilor de judecată către pârâtă.

Această soluţie este nelegală şi a fost pronunţată cu interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 453 C. proc. civ., având în vedere stabilirea cuantumului cauţiunii şi soluţionarea cu întârziere a cererii de suspendare executare, după pronunţarea instanţei învestite cu acţiunea în anulare a deciziilor de impunere, astfel încât, neplata cauţiunii apare pe deplin justificată în condiţiile speţei.

Intimata-pârâtă U.A.T. Comuna Grădina a depus întâmpinare, în cuprinsul căreia a invocat excepţia nulităţii recursului, apreciind că nu este incident motivul de nelegalitate invocat, recursul vizând o situaţie de fapt şi nu aplicarea sau interpretarea vreunei norme de drept.

În subsidiar a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a sentinţei instanţei de fond.

4. Procedura derulată în recurs

Recursul fiind de competenţa Înaltei Curţi, a fost urmată procedura de filtrare prevăzută de dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., iar prin încheierea din 5 octombrie 2017 completul de filtru a respins excepţia nulităţii recursului invocată de intimata-pârâtă şi în temeiul art. 493 alin. (7) din acelaşi cod a admis în principiu recursul şi a fixat termen pentru judecarea acestuia în şedinţă publică, în condiţii de contradictorialitate.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Reclamanta S.C. A. S.R.L. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere de suspendare a executării Deciziilor de impunere nr. x/05.03.2015 şi nr. 1/13.03.2015, prin care pârâta Primăria Comunei Grădina a stabilit impozitul pe clădiri pentru construcţiile aferente turbinelor eoliene pentru perioada 25.03.2013 - 31.12.2015.

În conformitate cu dispoziţiile art. 215 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003, prin încheierea din data de 27.06.2015 instanţa de fond a stabilit în sarcina reclamantei obligaţia de a consemna o cauţiune în cuantum de 10% din valorea sumei indicate prin decizia de impunere.

Prin sentinţa recurată prima instanţă a constatat neîndeplinirea condiţiei de admisibilitate a cererii de suspendare a executării referitoare la consemnarea cauţiunii în cuantumul sus-precizat, a respins cererea reclamantei de suspendare a executării deciziilor de impunere şi, reţinând culpa procesuală a acesteia, a obligat-o să plătească autorităţii pârâte cheltuieli de judecată în cuantum de 1860 RON (onorariu avocat).

Reclamanta S.C. A. S.R.L. a criticat această soluţie, invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unei hotărâri poate fi solicitată atunci când aceasta a fost pronunţată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, în sensul că instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În esenţă, criticile formulate de recurenta-reclamantă au vizat lipsa culpei procesuale şi greşita sa obligare la plata cheltuielilor de judecată.

În acord cu cele reţinute de instanţa de fond, Înalta Curte constată că potrivit art. 215 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003, introducerea contestaţiei pe calea administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal, iar conform art. 215 alin. (2) din acelaşi act normativ, "dispoziţiile prezentului articol nu aduce atingere dreptului contribuabilului de a cere suspendarea executării actului administrativ-fiscal, în temeiul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare. Instanţa competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauţiune de până la 20% din cuantumul sumei contestate, iar în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani, o cauţiune de până la 2.000 RON".

Consemnarea cauţiunii este, aşadar, o condiţie de admisibilitate a cererii de suspendare a executării unui act administrativ-fiscal, neîndeplinirea acesteia împiedică instanţa de fond să analizeze şi să se pronunţe asupra fondului cererii formulate, iar Înalta Curte reţine legalitatea soluţiei de respingere a cererii reclamantei.

În privinţa cererii autorităţii pârâte de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, se constată, de asemenea, faptul că, în mod judicios, prima instanţă a reţinut culpa procesuală a S.C. A. S.R.L., societate care "a pierdut procesul" în sensul art. 453 alin. (1) C. proc. civ.

Argumentele recurentei, referitoare la durata excesivă a procesului sau la inutilitatea consemnării cauţiunii în cuantumul stabilit de instanţă după momentul soluţionării acţiunii în anulare a actului administrativ fiscal, nu pot fi primite de instanţa de control judiciar drept exoneratoare de răspundere, în condiţiile în care reclamanta a fost cea care a iniţiat demersul judiciar (cererea de suspendare a executării), iar conform art. 10 alin. (1) C. proc. civ. avea obligaţia de a îndeplini actele de procedură în ordinea, condiţiile şi termenele stabilite de lege sau de judecător şi, implicit, de a urmări finalizarea procesului.

Aspectele invocate puteau fi aduse la cunoştinţa instanţei de fond, iar recurenta avea posibilitatea, în virtutea dreptului de dispoziţie al părţilor reglementat de art. 9 C. proc. civ., să precizeze că nu mai are interes în a-şi susţine cererea sau să depună o cerere de renunţare la judecarea acesteia.

Din această perspectivă, instanţa de control judiciar constată că dispoziţiile art. 453 C. proc. civ. au fost aplicate în mod corect, în cauză nefiind incident cazul de casare reglementat de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, constatând că sentinţa instanţei de fond nu este afectată de nelegalitate, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 43 din 2 martie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 noiembrie 2017.