Tax assessment enforcement suspension denied: Recourse allowed to annul and dismiss suspension request

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 16.11.2015 reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Cluj-Napoca, suspendarea executării deciziei de impunere x din 26.06.2015 până la soluţionarea pe fond a acţiunii în contencios administrativ.

Cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 6 din data de 14 ianuarie 2016 Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Cluj-Napoca şi a respins acţiunea faţă de această pârâtă, a admis cererea formulată de S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Cluj-Napoca şi a dispus suspendarea deciziei de impunere x din 26.06.2015 până la soluţionarea pe fond a acţiunii în contencios administrativ.

3. Recursul exercitat în cauză şi apărările intimatei

Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Cluj-Napoca, criticând-o pentru nelegalitate şi, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii, rejudecarea cererii şi respingerea acesteia ca neîntemeiată.

În motivarea recursului, s-a arătat, că instanţa de fond a făcut o interpretare eronată a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. t), art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004 şi a apreciat, în mod greşit, că motivele invocate în susţinerea existenţei cazului bine justificat sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.

Instanţa de fond s-a rezumat la a prelua susţinerile societăţii reclamante, potrivit cărora angajatorul german a achitat obligaţiile fiscale pe perioada pentru care s-a produs o modificare a raportului juridic de muncă, conform art. 45 din Codul muncii, ignorând faptul că echipa de control a respectat independenţa fiscală a filialei cu excepţia contribuţiei sociale datorate de reclamantă, aceasta datorând contribuţii sociale în România datorită faptului că societatea a solicitat şi primit pentru salariaţii care au desfăşurat activitate în Germania documentul portabil A1.

A apreciat recurenta că argumentele invocate de reclamantă pentru dovedirea existenţei cazului bine justificat ţin de fondul cauzei şi nu sunt apte să răstoarne prezumţia de legalitate a actului administrativ.

De asemenea, punerea în executare a deciziei de impunere şi eventuala generare a unei pagube în patrimoniul societăţii nu sunt suficiente pentru a demonstra existenţa pagubei iminente, pagubă care ar trebui să constea într-o împrejurare determinată şi dovedită efectiv şi nu doar presupusă.

Intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a depus întâmpinare şi, fără a invoca excepţii, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, menţinerea ca legală a sentinţei instanţei de fond, care a apreciat, în mod corect, că sunt întrunite cerinţele cumulative impuse de dispoziţiile art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea executării deciziei de impunere contestate.

4. Procedura derulată în recurs

Recursul fiind de competenţa Înaltei Curţi, a fost urmată procedura de filtrare prevăzută de dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., iar prin încheierea din 5 octombrie 2017, în temeiul art. 493 alin. (7) din acelaşi cod, completul de filtru a admis în principiu recursul şi a fixat termen pentru judecarea acestuia în şedinţă publică, în condiţii de contradictorialitate.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Reclamanta S.C. A. S.R.L. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere de suspendare a executării deciziei de impunere x din 26.06.2015 până la soluţionarea pe fond a acţiunii în contencios administrativ.

Prin acest act administrativ autoritatea pârâtă a stabilit în sarcina societăţii obligaţia de plată a sumei de 45.135.028 RON reprezentând contribuţii sociale şi creanţe fiscale accesorii calculate până la data de 22 iunie 2015.

Potrivit art. 14 din legea contenciosului administrativ în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condiţiile art. 7 autorităţii publice care a emis actul sau a celei ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei pe fond, cerere ce poate fi promovată conform art. 15 din acelaşi act normativ şi prin acţiunea în anulare, în tot sau în parte, a actului atacat.

Astfel, admisibilitatea unei cereri de suspendare a executării unui act administrativ este condiţionată de întrunirea cumulativă a cerinţelor prevăzute de normele legale precizate mai sus, respectiv sesizarea autorităţii emitente sau celei ierarhic superioare, existenţa cazului bine justificat aşa cum este bine definit de art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004, respectiv împrejurările legate de starea de fapt şi de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ şi paguba iminentă definită de art. 2 lit. ş) din acelaşi act normativ, fiind reprezentată de prejudiciul material, viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţii publice sau a unui serviciu public.

Îndeplinirea celor două condiţii este supusă aprecierii judecătorului, care are de efectuat o analiză sumară a aparenţei dreptului, pe baza circumstanţelor de fapt şi de drept ale cauzei; pentru admiterea cererii, acestea trebuie să ofere indicii suficiente de răsturnare a prezumţiei de legalitate a actului administrativ şi să facă verosimilă iminenţa producerii unei pagube în cazul particular supus evaluării.

Aparenţa de nelegalitate nu se limitează la verificarea regularităţii procedurii administrative sau a dimensiunii formale a actului administrativ, ci poate fi circumscrisă şi unor motive ce ţin de fondul raportului de drept administrativ, de legalitatea substanţială a actului supus evaluării. Îndoiala serioasă asupra legalităţii actului administrativ trebuie să fie, însă, evidentă, să poată fi decelată cu uşurinţă printr-o cercetare sumară a aparenţei dreptului, întrucât în cadrul procedurii suspendării executării, pe calea căreia pot fi dispuse numai măsuri provizorii, nu este permisă prejudecarea fondului litigiului.

Pronunţând sentinţa nr. 101 din data de 7 martie 2017, în dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel Cluj a respins acţiunile conexate formulate de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Cluj-Napoca, având ca obiect solicitările de anulare a deciziei de impunere nr. x/26.06.2015 şi de aplicare a amnistiei fiscale asupra obligaţiilor fiscale stabilite prin aceasta.

Soluţia instanţei învestite cu acţiunea în anularea actului administrativ a cărui suspendare se solicită conferă consistenţă concluziei că, în cauză, nu este îndeplinită condiţia existenţei cazului bine justificat în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, nemaiputând fi primite susţinerile reclamantei şi aspectele reţinute de prima instanţă în motivarea soluţiei de admitere a cererii de suspendare a executării.

Pe de altă parte, soluţia dată de prima instanţă cererii de suspendare a executării şi-a epuizat efectele juridice la data pronunţării sentinţei sus-menţionate, astfel cum prevăd expres dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În aceste condiţii, motivul de recurs vizând neîndeplinirea cumulativă a cerinţelor impuse de art. 14 din legea contenciosului administrativ apare ca fiind întemeiat şi se impune constatarea nelegalităţii sentinţei recurate, aceasta fiind pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi, rejudecând cauza, va respinge ca neîntemeiată cererea reclamantei de suspendare a executării deciziei de impunere x din 26.06.2015.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Cluj-Napoca împotriva sentinţei nr. 6 din 14 ianuarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi, rejudecând, respinge cererea de suspendare a executării actului administrativ formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 noiembrie 2017.