Financial correction suspension upheld; ministry appeal against interim measure rejected as unfounded.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 21.12.2015, sub nr. x/2015, reclamanta A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice - Direcţia Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Regional suspendarea executării Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/10.11.2015 emisă de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice - Direcţia Constatare şi Stabilire Nereguli - Serviciul Constatare şi Stabilire Nereguli POR, până la pronunţarea instanţei de fond asupra legalităţii şi temeiniciei acesteia.

Cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 441 din data de 11 februarie 2016 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale Şi Administraţiei Publice - Direcţia Autoritatea De Management Pentru Programul Operaţional Regional, a dispus suspendarea executării Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/10.11.2015 până la pronunţarea instanţei de fond asupra acţiunii în anulare a aceluiaşi act şi a luat act că reclamanta şi-a rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

3. Recursul exercitat în cauză şi apărările intimatei

Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâtul Ministerul Dezvltării Regionale şi Administraţiei Publice, criticând-o pentru nelegalitate şi, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii, rejudecarea cererii şi respingerea acesteia ca neîntemeiată.

În motivarea recursului, s-a arătat că instanţa de fond a argumentat îndeplinirea condiţiei existenţei cazului bine justificat prin aspecte ce ţin de legalitatea actului administrativ şi pot fi analizate numai în cadrul acţiunii în anulare.

Motivul de nelegalitate reţinut de prima instanţă vizează faptul că au fost nesocotite dispoziţiile art. 31 din O.U.G. nr. 66/2011, întrucât aceleaşi aspecte de fond au mai fost analizate şi reţinute prin nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/14.11.2013, apreciindu-se că "nu au apărut date suplimentare necunoscute la data efectuării verificărilor iniţiale sau erori de calcul, care să impună reluarea controlului".

Contrar acestor reţineri, recurentul susţine că la data controlului au apărut date noi, respectiv raportul de audit pentru operaţiuni POR nr. x/18.12.2014, act administrativ obligatoriu de implementat, în baza căruia a fost emisă nota ce face obiectul prezentei cauze.

Recurentul a apreciat că în cauză nu este îndeplinită nici cerinţa existenţei unei pagube iminente, întrucât nu s-a procedat la executarea silită a notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare, iar paguba trebuie să constea într-o împrejurare determinată de executare, iar nu în suma de bani ce constituie efectiv creanţa stabilită în sarcina reclamantei.

Intimata-reclamantă A. S.R.L. a depus întâmpinare şi, fără a invoca excepţii, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a sentinţei instanţei de fond, aceasta apreciind, în mod corect, că sunt întrunite cerinţele cumulative impuse de dispoziţiile art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea executării actului administrativ contestat.

4. Procedura derulată în recurs

Recursul fiind de competenţa Înaltei Curţi, a fost urmată procedura de filtrare prevăzută de dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., iar prin încheierea din 5 octombrie 2017, în temeiul art. 493 alin. (7) din acelaşi cod, completul de filtru a admis în principiu recursul şi a fixat termen pentru judecarea acestuia în şedinţă publică, în condiţii de contradictorialitate .

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Reclamanta A. S.R.L. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere de suspendare a executării Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/10.11.2015, emisă de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice - Direcţia Constatare şi Stabilire Nereguli - Serviciul Constatare şi Stabilire Nereguli POR, până la pronunţarea instanţei de fond asupra legalităţii şi temeiniciei acesteia.

Prin acest act administrativ autoritatea pârâtă a stabilit în sarcina societăţii o creanţă bugetară în cuantum de 1.100.355,67 RON, rezultată din aplicarea unei corecţii financiare în temeiul O.U.G. nr. 66/2011.

Potrivit art. 14 din legea contenciosului administrativ în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condiţiile art. 7 autorităţii publice care a emis actul sau a celei ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei pe fond, cerere ce poate fi promovată conform art. 15 din acelaşi act normativ şi prin acţiunea în anulare, în tot sau în parte, a actului atacat.

Astfel, admisibilitatea unei cereri de suspendare a executării unui act administrativ este condiţionată de întrunirea cumulativă a cerinţelor prevăzute de normele legale precizate mai sus, respectiv sesizarea autorităţii emitente sau celei ierarhic superioare, existenţa cazului bine justificat aşa cum este bine definit de art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004, respectiv împrejurările legate de starea de fapt şi de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ şi paguba iminentă definită de art. 2 lit. ş) din acelaşi act normativ, fiind reprezentată de prejudiciul material, viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţii publice sau a unui serviciu public.

Îndeplinirea celor două condiţii este supusă aprecierii judecătorului, care are de efectuat o analiză sumară a aparenţei dreptului, pe baza circumstanţelor de fapt şi de drept ale cauzei; pentru admiterea cererii, acestea trebuie să ofere indicii suficiente de răsturnare a prezumţiei de legalitate a actului administrativ şi să facă verosimilă iminenţa producerii unei pagube în cazul particular supus evaluării.

Aparenţa de nelegalitate nu se limitează la verificarea regularităţii procedurii administrative sau a dimensiunii formale a actului administrativ, ci poate fi circumscrisă şi unor motive ce ţin de fondul raportului de drept administrativ, de legalitatea substanţială a actului supus evaluării. Îndoiala serioasă asupra legalităţii actului administrativ trebuie să fie, însă, evidentă, să poată fi decelată cu uşurinţă printr-o cercetare sumară a aparenţei dreptului, întrucât în cadrul procedurii suspendării executării, pe calea căreia pot fi dispuse numai măsuri provizorii, nu este permisă prejudecarea fondului litigiului.

Din această perspectivă, instanţa de control judiciar constată ca fiind fundamentată aprecierea primei instanţe, în sensul identificării împrejurărilor calificate de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 drept cazuri bine justificate.

În speţă, s-a reţinut, în mod corect, o aparenţă de nelegalitate a actului administrativ a cărui suspendare se solicită, respectiv reverificarea procedurii de atribuire a contractului de achiziţii publice efectuate de reclamantă în anul 2012 -2013, din care decurge sancţionarea reclamantei de două ori pentru aceeaşi faptă, prin încălcarea principiului non bis in idem.

Se constată, totodată, că prin sentinţa nr. 3060 din data de 14 octombrie 2016 Curtea de Apel Bucureşti a admis cererea formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Reginale şi Administraţiei Publice, a anulat decizia MDRAP-AM POR nr. 24/18.01.2016 şi nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/10.11.2015, exonerând reclamanta de la sancţiunea corecţiilor financiare aplicate prin nota de constatare.

Această soluţie întăreşte ideea existenţei unor indicii de nelegalitate a actului a cărei suspendare a executării se solicită şi constituie un argument în sensul existenţei cazului bine justificat.

Contrar susţinerilor recurentului, în cauză este îndeplinită şi condiţia referitoare la paguba iminentă, instanţa de fond apreciind, în mod corect, că reţinerea sumei aplicate drept corecţie financiară poate perturba grav activitatea reclamantei, situaţia angajaţilor acesteia, dar şi a celorlalte locuri de muncă create în cadrul Proiectului.

Actul administrativ aduce, în mod evident, un prejudiciu reclamantei. Întrucât această consecinţă este cauzată de un act în privinţa căruia a fost răsturnată prezumţia de legalitate, prin anularea sa de către instanţa învestită cu acţiunea în anulare, prejudiciul nu mai are caracter prezumat, iar condiţia referitoare la prevenirea unei pagube iminente este îndeplinită.

În aceste condiţii, motivul de recurs ce vizează interpretarea eronată a dispoziţiilor O.U.G. nr. 66/2011 şi neîndeplinirea condiţiilor impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea executării actului administrativ este nefondat, în cauză nefiind incident cazul de casare reglementat de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, constatând că sentinţa instanţei de fond nu este afectată de nelegalitate, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat .

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene împotriva sentinţei nr. 441 din 11 februarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 noiembrie 2017.