Judicial suspension of enforcement of rural investment fund repayment order: exhaustion of well-justified case requirement following adverse judgment on merits

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 10.12.2015, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale suspendarea, până la pronunţarea instanţei de fond, a executării procesului-verbal nr. x/25.09.2015 emis de către pârâtă, prin care s-a stabilit în sarcina reclamantului o creanţă fiscală de 64.382 RON.

Cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 554 din data de 22 februarie 2016 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale şi a suspendat executarea Procesului-verbal nr. x/25.09.2015, până la pronunţarea instanţei de fond asupra acţiunii privind anularea acestuia.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, criticând-o pentru nelegalitate şi, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii, rejudecarea cererii şi respingerea acesteia ca neîntemeiată.

În motivarea recursului, s-a arătat că instanţa de fond nu a oferit o veritabilă motivare a soluţiei pronunţate, s-a limitat la a aprecia că argumentele reclamantului sunt de natură a arunca o îndoială serioasă asupra legalităţii actului administrativ, fără a indica elementele care, în opinia sa, induc aparenţa de nelegalitate şi nici temeiul juridic al acestei motivări.

Pe de altă parte, hotărârea este pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în ceea ce priveşte existenţa cazului bine justificat şi a pagubei iminente, precum şi a dispoziţiilor legale care reglementează acordarea fondurilor nerambursabile prin FEADR, în condiţiile în care argumentele reclamantului vizează fondul cauzei şi nu creează o puternică îndoială cu privire la legalitatea actului administrativ contestat.

Intimatul-reclamant A. nu a depus întâmpinare şi nu a formulat apărări în cauză.

4. Procedura derulată în recurs

Recursul fiind de competenţa Înaltei Curţi, a fost urmată procedura de filtrare prevăzută de dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., iar prin încheierea din 5 octombrie 2017, în temeiul art. 493 alin. (7) din acelaşi cod, completul de filtru a admis în principiu recursul şi a fixat termen pentru judecarea acestuia în şedinţă publică, în condiţii de contradictorialitate.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Reclamantul A. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere de suspendare a executării procesului-verbal nr. x/25.09.2015 prin care pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale a stabilit în sarcina sa o creanţă bugetară rezultată din nereguli în cuantum de 64.382 RON.

Potrivit art. 14 din legea contenciosului administrativ în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condiţiile art. 7 autorităţii publice care a emis actul sau a celei ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei pe fond, cerere ce poate fi promovată conform art. 15 din acelaşi act normativ şi prin acţiunea în anulare, în tot sau în parte, a actului atacat.

Astfel, admisibilitatea unei cereri de suspendare a executării unui act administrativ este condiţionată de întrunirea cumulativă a cerinţelor prevăzute de normele legale precizate mai sus, respectiv sesizarea autorităţii emitente sau celei ierarhic superioare, existenţa cazului bine justificat aşa cum este bine definit de art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004, respectiv împrejurările legate de starea de fapt şi de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ şi paguba iminentă definită de art. 2 lit. ş) din acelaşi act normativ, fiind reprezentată de prejudiciul material, viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţii publice sau a unui serviciu public.

Îndeplinirea celor două condiţii este supusă aprecierii judecătorului, care are de efectuat o analiză sumară a aparenţei dreptului, pe baza circumstanţelor de fapt şi de drept ale cauzei; pentru admiterea cererii, acestea trebuie să ofere indicii suficiente de răsturnare a prezumţiei de legalitate a actului administrativ şi să facă verosimilă iminenţa producerii unei pagube în cazul particular supus evaluării.

Aparenţa de nelegalitate nu se limitează la verificarea regularităţii procedurii administrative sau a dimensiunii formale a actului administrativ, ci poate fi circumscrisă şi unor motive ce ţin de fondul raportului de drept administrativ, de legalitatea substanţială a actului supus evaluării.

Îndoiala serioasă asupra legalităţii actului administrativ trebuie să fie, însă, evidentă, să poată fi decelată cu uşurinţă printr-o cercetare sumară a aparenţei dreptului, întrucât în cadrul procedurii suspendării executării, pe calea căreia pot fi dispuse numai măsuri provizorii, nu este permisă prejudecarea fondului litigiului.

Pronunţând sentinţa nr. 1304 din data de 11 aprilie 2017, în dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel Bucureşti a respins ca neîntemeiată acţiunea în anulare formulată de reclamantul A. în privinţa procesului-verbal nr. x/25.09.2015 şi a deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. x/23.12.2015, ambele emise de pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale.

Soluţia instanţei învestite cu acţiunea în anularea actului administrativ a căror suspendare se solicită conferă consistenţă concluziei că, în cauză, nu este îndeplinită condiţia existenţei cazului bine justificat în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, nemaiputând fi primite susţinerile reclamantului şi aspectele reţinute de prima instanţă în motivarea soluţiei de admitere a cererii de suspendare a executării.

Pe de altă parte, soluţia dată de prima instanţă cererii de suspendare a executării şi-a epuizat efectele juridice la data pronunţării sentinţei sus-menţionate, astfel cum prevăd expres dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În aceste condiţii, motivul de recurs vizând neîndeplinirea cumulativă a cerinţelor impuse de art. 14 din legea contenciosului administrativ apare ca fiind întemeiat şi se impune constatarea nelegalităţii sentinţei recurate, aceasta fiind pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material.

De asemenea, Înalta Curte reţine că recurenta a invocat şi cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., însă nu a prezentat o motivare circumstanţiată acestui motiv de recurs. Criticile expuse se raportează la aspecte ce ţin de aplicarea şi interpretarea dispoziţiilor legale şi sunt circumscrise motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Instanţa de control judiciar apreciază că recursul întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. este nefondat, atât ca urmare a neînfăţişării unor critici care să susţină acest motiv de casare, cât şi ca urmare a faptului că, în raport de considerentele hotărârii atacate, aceasta explică în mod convingător soluţia pronunţată în dispozitiv, prin argumente de fapt şi de drept care demonstrează că judecătorul fondului a analizat în mod adecvat probele dosarului, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri şi a explicat raţionamentul pe baza căruia a pronunţat soluţia în cauză.

Pentru considerentele expuse, reţinând incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi, în rejudecare, va respinge ca neîntemeiată cererea reclamantului de suspendare a executării procesului-verbal nr. x/25.09.2015.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale împotriva sentinţei nr. 554 din 22 februarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi rejudecând, respinge cererea de suspendare a executării actului administrativ formulată de reclamantul A. ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 noiembrie 2017.