Incompatibility of public officeholder with status of physical person entrepreneur and non-retroactivity of integrity verification procedures

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 30 septembrie 2014, reclamantul A. a solicitat anularea Raportului de evaluare nr. x/17.09.2014 întocmit de pârâta Agenţia Naţională de Integritate.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 17 din data de 13 februarie 2015, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate şi, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii, rejudecarea acţiunii şi admiterea acesteia.

În motivarea căii de atac, în ceea ce priveşte motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul-reclamant a arătat că hotărârea pronunţată de instanţa de fond cuprinde motive contradictorii, întrucât, deşi perioada vizată era 19.12.2008-13.05.2010, anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 176/2010, totuşi prima instanţă nu face referire la aplicarea retroactivă a acestei legi şi nu clarifică legea aplicabilă în cauză.

Cu privire la motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a susţinut că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material.

Astfel, în mod greşit instanţa de fond a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 82 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003, text legal care nu cuprinde noţiunea de "deţinere", iar autorizaţia care i s-a eliberat în 2 mai 2007 era pentru creşterea animalelor, iar nu pentru desfăşurarea unei activităţi comerciale.

În opinia recurentului, instanţa de a aplicat greşit şi prevederile art. 34 din Legea nr. 176/2010, asimilând procedura de verificare reglementată de textul legal cu procedura aplicată recurentului, finalizată în anul 2014, deşi în speţă nu erau supuse analizei acte întocmite de Agenţia Naţională de Integritate rămase definitive până la 20.06.2010, aşa încât aplicabilitatea Legii nr. 176/2010 era exclusă.

A mai învederat că a depus la dosar adresa nr. x/2.06.2010 emisă de Parlamentul României, Comisia juridică de disciplină şi imunitate prin care s-a statuat că nu există o stare de incompatibilitate între calitatea de titular al unei întreprinderi individuale şi calitatea de deputat, înscris care nu a fost analizat de judecătorul fondului.

4. Apărările formulate în cauză de intimata Agenţia Naţională de Integritate

Prin întâmpinarea depusă la dosar la 16.10.2015, intimata a răspuns punctual motivelor de nelegalitate invocate de recurent şi a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susţinând, în esenţă, că soluţia a fost pronunţată cu respectarea legii.

Referitor la aplicarea retroactivă a Legii nr. 176/2010 a arătat că dispoziţiile art. 34 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 reprezintă o normă de procedură, regimul incompatibilităţilor fiind reglementat de Legea nr. 161/2003, act normativ aflat în vigoare la momentul apariţiei incompatibilităţii recurentului (19.12.2008).

În ceea ce priveşte aplicarea art. 82 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 161/2003, nicidecum lit. c) cum în mod greşit susţine recurentului, instanţa de fond a reţinut în mod corect că textul legal nu distinge între situaţia în care persoana în cauză desfăşoară sau nu efectiv activitatea de comerciant, starea de incompatibilitate existând şi în cazul simplei deţineri a calităţii de comerciant persoană fizică simultan cu cea de deputat.

5. Procedura derulată în recurs

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 4936alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea de şedinţă din data de 18.05.2017 completul de filtru a constatat că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ. şi a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

6. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând legalitatea sentinţei atacate prin prisma motivelor de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., a apărărilor din întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Recurentul-reclamant a supus controlului de legalitate, pe calea prevăzută de art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, Raportul de evaluare nr. x/17.09.2014, prin care Agenţia Naţională de Integritate a identificat elemente de încălcare a regimului juridic al incompatibilităţilor pentru perioada 19.12.2008-13.05.2010, întrucât simultan cu funcţia de deputat a deţinut şi calitatea de comerciant persoană fizică - titular al PF B., încălcând astfel dispoziţiile art. 82 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 161/2003.

Soluţionând cauza, curtea de apel a găsit neîntemeiate toate motivele de nelegalitate invocate de recurentul-reclamant, reţinând, în esenţă, că situaţia de incompatibilitate constatată în raport este prevăzută într-un act normativ care era în vigoare la momentul apariţiei stării de incompatibilitate, iar potrivit dispoziţiilor art. 82 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 161/2003, care nu disting între situaţia în care persoana în cauză desfăşoară sau nu desfăşoară efectiv activitatea de comerciant, a concluzionat că situaţia de incompatibilitate există şi în cazul simplei deţineri a calităţii de comerciant persoană fizică.

Contrar susţinerilor recurentului, considerentele fondului sunt corecte, fiind însuşite şi de instanţa de control judiciar, întrucât reflectă o abordare corectă a cauzei pe baza situaţiei de fapt care nu a fost contestată de părţi.

Răspunzând punctual la motivele de casare, Înalta Curte reţine că soluţia atacată este corespunzător motivată, cu respectarea dispoziţiilor art. 425 C. proc. civ., instanţa de fond a examinat în concret toate susţinerile recurentului-reclamant şi şi-a expus argumentele într-o manieră logică şi coerentă, aşa încât motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. nu poate fi incident.

În analiza motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., critica privitoare la aplicarea retroactivă a Legii nr. 176/2010 nu poate fi primită întrucât, situaţia juridică generatoare a stării de incompatibilitate este reglementată de norme de drept substanţial cuprinse în art. 82 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 161/2003, în vigoare în perioada avută în vedere de inspectorul de integritate, potrivit cu care "calitatea de deputat şi senator este, de asemenea, incompatibilă cu: (…) calitatea de comerciant persoană fizică".

Faptul că dispoziţiile art. 34 din Legea nr. 176/2010 se referă la verificările aflate în curs de desfăşurare nu înlătură ipoteza ca verificările să se iniţieze şi după apariţia Legii nr. 176/2010, cum în mod greşit susţine recurentul.

Înalta Curte constată că este respectat principiul neretroactivităţii legii civile în ipoteza în care Agenţia Naţională de Integritate efectuează în baza şi ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 176/2010 procedura de evaluare cu privire la raporturi juridice născute anterior intrării în vigoare a acestei legi, dar în raport cu dispoziţiile de drept substanţial cuprinse în Legea nr. 161/2003, aplicabile raporturilor juridice analizate, această interpretare fiind conformă jurisprudenţei Înaltei Curţi (soluţia de principiu adoptată în şedinţa judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal din 30.06.2014).

Nici în ceea ce priveşte distincţiile cu care operează recurentul între categoriile de comerciant şi persoană fizică autorizată, Înalta Curte nu împărtăşeşte opiniile acestuia, întrucât, potrivit dispoziţiilor art. 23 din O.U.G. nr. 44/2008 privind desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale "întreprinzătorul persoană fizică titular al întreprinderii individuale este comerciant persoană fizică de la data înregistrării sale în registrul comerţului".

De asemenea împrejurarea că PFA a fost constituită pentru creşterea animalelor, iar nu pentru desfăşurarea unei activităţi comerciale nu prezintă nicio relevanţă din perspectiva reglementării aplicabile care sancţionează simpla deţinere simultană a celor două calităţi.

Înalta Curte constată că nu poate constitui cauză de exonerare de răspundere punctul de vedere al Comisiei juridice de disciplină şi imunităţi din cadrul Parlamentului României, emis la solicitarea deputatului C., potrivit cu care nu există o stare de incompatibilitate între calitatea de titular al unei întreprinderi individuale şi calitatea de deputat întrucât acesta nu are valoare de reglementare legală.

Incompatibilităţile privind funcţiile publice sunt cele reglementate de Constituţie, de legea aplicabilă autorităţii/instituţiei în cadrul căreia persoana verificată îşi desfăşoară activitatea, precum şi de dispoziţiile Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, iar Agenţia Naţională de Integritate este singura instituţie competentă să exercite şi să verifice respectarea regimului juridic al incompatibilităţilor, conform dispoziţiilor Legii nr. 144/2007.

Or, în speţă, dincolo de diferenţele de terminologie, este de reţinut că recurentul-reclamant, având calitatea de persoană fizică autorizată, titular al unei întreprinderi individuale ce funcţionează potrivit O.U.G. nr. 44/2008 şi care a desfăşurat activitate, conform declaraţiei 221 privind veniturile din activităţi agricole impuse pe bază de norme de venit, nu putea să exercite această calitate simultan cu funcţia de deputat, decât încălcând regimul juridic al incompatibilităţilor conform art. 82 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 161/2003.

7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 17 din data de 13 februarie 2015 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 noiembrie 2017.