Appeal annulled for failure to meet cassation grounds in challenge to refusal to declassify communist-era security files and pay inheritance compensation.

Asupra admisibilităţii în principiu a recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată adresată Tribunalului Mureş, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 09.10.2014, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Administraţia Prezidenţială - Consiliul Suprem de Apărare a Ţării, a solicitat:

- Obligarea pârâtei să reabiliteze, prin desecretizarea dosarelor întocmite de securitatea comunistă, pe numele bunicului său, A., tatălui său C. şi al său, A., ţinute la secret de stat în scopul deturnării moştenirii lăsate de bunicul său, stabilit în Spania, moştenire de circa 3 miliarde de Euro, în conformitate cu Legea nr. 51/1991, art. 4 din legea nr. 187/1999, art. 1 din Constituţia României, art. 46 şi Legea nr. 415/2002;

- Obligarea pârâtei la predarea documentaţiei privind deturnarea moştenirii D. făcută de un grup de ofiţeri de securitate, în frunte cu E., domiciliat în Constanţa;

- Obligarea pârâtei la plata de despăgubiri materiale şi morale în favoarea reclamantului A., în sumă de 25 miliarde Euro la data plăţii, în temeiul art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Prin sentinţa civilă nr. 302 din data de 23 februarie 2015, Tribunalul Mureş, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Târgu Mureş.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 64 din data de 18 iunie 2015 Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Administraţia Prezidenţială - Consiliul Suprem de Apărare a Ţării.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 64/18.06.2015 a formulat recurs reclamantul A..

În susţinerea recursului reclamantul susţine, în esenţă, că prima instanţă nu a analizat în profunzime fondul plângerii, ci s-a raportat doar la conţinutul întâmpinărilor, ignorând motivele reclamantului, deşi acestea au fost însoţite de dovezi scrise.

Mai arată că nu s-au parcurs toate fazele normale ale unei judecăţi de fond şi că Legea nr. 415/2002 creează un vid, o confuzie juridică, încălcând dispoziţiile art. 21, art. 24, art. 16 din Constituţie, în sensul în care Consiliul Suprem de Apărare a Ţării ar fi intangibil, iar Compartimentul Juridic şi Departamentul Managementului Resurselor Umane dau indicaţii fără susţinere legală, unitară, discreţionară, ducând în eroare şi derizoriu un act de judecată independent.

Consideră că, în cauză, Curtea de Apel Târgu Mureş a limitat accesul său la justiţie, garantat de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi de Constituţia României şi că, împreună cu membrii familiei sale, au fost discriminaţi, împiedicaţi de instituţii ale Statului Român să beneficieze de despăgubiri sau alte drepturi rezultate din aplicarea O.U.G. nr. 2/1999, Legii nr. 118/1990, Legii nr. 189/2000, Legii nr. 221/2009, prin refuzul desecretizării dosarului întocmit de securitatea comunistă bunicului, tatălui şi recurentului însuşi.

Recurentul-reclamant a precizat că va detalia motivele de recurs într-un memoriu separat, însoţit de dovezi scrise şi argumente de ordin juridic.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Administraţia Prezidenţială a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat şi menţinerea hotărârii recurate ca temeinică şi legală.

Arată că recurentul-reclamant a formulat o petiţie adresată instituţiei intimate, la care i s-a răspuns prin adresa nr. x în sensul că C.S.A.T. nu are abilitatea necesară clarificării şi deschiderii unor proceduri succesorale.

Ulterior, recurentul-reclamant a formulat contestaţie la răspunsul Administraţiei Prezidenţiale, căreia i s-a răspuns prin adresa nr. x, iar împotriva acestei din urmă adrese, recurentul-reclamant a formulat acţiunea în contencios administrativ.

Consideră că în cauză au fost respectate dispoziţiile legale şi că simpla nemulţumire a recurentului-reclamant cu privire la răspunsul ce i-a fost oferit, nu este suficientă pentru admiterea acţiunii, având în vedere că cererea reclamantului nu conţine elemente care să privească apărarea ţării ori siguranţa naţională.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 17 mai 2018, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

La data de 10 iulie 2017 intimata-pârâtă Administraţia Prezidenţială, în calitate de reprezentant al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, a depus la dosarul cauzei un punct de vedere cu privire la concluziile raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin care arată că este de acord cu opinia raportorului în ceea ce priveşte nulitatea recursului.

La data de 24 iulie 2017 recurentul-reclamant A. a depus la dosarul cauzei un punct de vedere faţă de concluziile raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului, prin care arată că nu este de acord cu concluziile acestui raport.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând cu prioritate condiţiile de admisibilitate ale recursului, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., republicat:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat:

"Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Prin Raportul asupra admisibilităţii recursului întocmit în cauză, s-a opinat pentru anularea recursului, magistratul raportor arătând că cererea de recurs nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., întrucât dezvoltarea motivelor de recurs nu se încadrează în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., invocate de către recurentul-reclamant ca temei de drept al cererii de recurs, prin răspunsul la întâmpinare depus.

Ca urmare a comunicării Raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, la data de 24 iulie 2017 recurentul-reclamant A. a depus la dosarul cauzei un punct de vedere cu privire la raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin care arată că nu este de acord cu concluziile raportului, detaliind o serie de aspecte ce ţin de fondul raporturilor juridice cu care a înţeles să învestească instanţa.

Înalta Curte, având în vedere dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) coroborat cu dispoziţiile art. 488 şi art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., analizând recursul formulat în cauză, precum şi punctul de vedere al recurentului-reclamant la raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, constată că, raportat la obiectul acţiunii şi soluţia dispusă de instanţa de fond prin sentinţa recurată, dezvoltarea argumentelor invocate de recurent nu permite încadrarea lor în motivele de casare menţionate.

Deşi recurentul-reclamant a indicat, în mod formal şi abia prin răspunsul la întâmpinare înregistrat în cauză, că recursul se încadrează în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., motivele de recurs nu se circumscriu acestor critici de nelegalitate, iar dezvoltarea motivelor de recurs nu permite analizarea hotărârii recurate în cadrul niciunui motiv de casare din cele prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., această nelegalitate a cererii de recurs fiind sancţionată cu nulitatea.

Nici punctul de vedere formulat de recurentul-pârât asupra raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului nu justifică, într-o maniera convingătoare, respectarea condiţiilor prevăzute de art. 486-489 C. proc. civ.

Argumentele privind încălcarea principiilor de drept intern şi european nu sunt întemeiate, procedura specială de întocmire a unui raport asupra admisibilităţii recursului şi analiza acestuia de completul de filtru fiind prevăzută de art. 493 C. proc. civ., justificarea ei fiind dată de caracterul extraordinar al căii de atac a recursului.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanţa de recurs fiind investită cu analiza conformităţii hotărârii recurate în raport de dispoziţiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 C. proc. civ.. De aceea, simpla indicare formală a încadrării recursului într-unul dintre motivele de casare prevăzute de acest text de lege nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiţia motivării recursului, atât timp cât criticile expuse nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege.

Deoarece recurentul-reclamant nu s-a conformat exigenţelor cerute de lege şi nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs în vreunul dintre cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., Înalta Curte va aplica sancţiunea nulităţii recursului, în conformitate cu dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Prin urmare, pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte urmează să anuleze recursul declarat de reclamantul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 64 din data de 18 iunie 2015 pronunţat de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 noiembrie 2017.