Jurisdictional conflict: Compensation for silvicultural protection restrictions classified as administrative payment rather than fiscal contribution

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Harghita, secţia civilă, sub nr. x/2017 la data de 25.01.2017, reclamanta Asociaţia Composesorală A. a chemat în judecată pârâţii Garda Forestieră Braşov şi Ministerul Apelor şi Pădurilor, solicitând instanţei să constate nesoluţionarea în termenul legal de 30 de zile a cererii nr. 399/21.11.2016, având în vedere că pârâta Garda Forestieră Braşov nu a comunicat reclamantei răspunsul la solicitările acesteia privind verificarea documentaţiei, întocmirea decontului justificativ şi acordarea compensaţiilor aferente anului 2008, şi, în consecinţă, să dispună următoarele:

a) obligarea, în solidar, a pârâţilor la plata sumei de 42.820,07 RON, reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă pe care reclamanta nu le-a putut recolta, în calitate de proprietar, pentru suprafaţa de pădure de 227,70 ha, situate în tipul funcţional x, pe întreaga perioadă a anului 2008, cu titlul de compensaţii/ajutoare de stat, datorită funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamentele silvice, care au determinat restricţii în recoltarea de masă, aferente anului 2008;

b) obligarea, în solidar, a pârâţilor la plata dobânzilor fiscale calculate asupra debitului principal în cuantum de 42 820,07 RON, începând cu data de 14.09.2012, dată de la care creanţa a devenit exigibilă, respectiv data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene a Deciziei Comisiei Europene nr. C (2012) 5166 final/19.07.2012;

c) obligarea, în solidar, a pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Tribunalul Harghita, secţia civilă

Prin sentinţa nr. 1285, pronunţată la data de 28.06.2017 în dosarul nr. x/2017, Tribunalul Harghita a admis excepţia de necompetenţă materială a tribunalului, invocată de pârâtul Ministerul Apelor şi Pădurilor, şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de reclamanta Asociaţia Composesorală A. împotriva pârâţilor Garda Forestieră Braşov şi Ministerul Apelor şi Pădurilor în favoarea Curţii de Apel Târgu-Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

În considerentele acestei sentinţe, tribunalul a reţinut că, nici art. 1 alin. (3) şi art. 30 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 şi nici art. 97 alin. (1) din Codul silvic nu conferă compensaţiilor la plata cărora reclamanta se consideră îndreptăţită caracterul de contribuţii în sensul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Astfel, faptul că din perspectiva autorităţilor publice implicate în litigiu sumele pretinse de reclamantă sunt venituri publice în sensul art. 30 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 nu înseamnă că ele sunt contribuţii - elemente de drept fiscal, pentru că art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 are în vedere, la stabilirea criteriului valoric, raporturi juridice de drept fiscal după cum rezultă din enumerarea obiectului lor, respectiv "taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora". Deci, compensaţiile pretinse sunt venituri publice în sensul legii, care reglementează taxele judiciare de timbru, fără ca orice venit public să se încadreze în vreuna din categoriile enumerate la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În aceste condiţii, s-a apreciat că, în speţă, criteriul care operează la stabilirea competenţei materiale este cel al autorităţii publice chemate în judecată şi, din moment ce într-unul din capetele de cerere se pretinde obligarea unei autorităţi publice centrale (Ministerul Apelor şi Pădurilor) să efectueze o operaţiune administrativă de plată a unor sume de bani, Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, este competentă material şi teritorial să soluţioneze integral prezenta acţiune.

2.2. Hotărârea Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa nr. 102 din 29 septembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2017 s-a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată de reclamanta Asociaţia Composesorală A. şi s-a dispus declinarea competenţei materiale de soluţionare a acţiunii formulate de reclamanta Asociaţia Composesorală A. în contradictoriu cu pârâţii Garda Forestieră Braşov şi Ministerul Apelor şi Pădurilor, în favoarea Tribunalului Harghita.

Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, s-a suspendat judecarea cauzei, dosarul fiind înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului.

Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a reţinut că obiectul principal al acţiunii îl constituie acordarea compensaţiilor băneşti sub forma ajutoarelor de stat faţă de măsurile restrictive din planul de management al ariei naturale protejate ori pentru măsurile de conservare, potrivit H.G. nr. 861/2009, şi că deşi rangul autorităţii implicate în proces este de nivel central, reclamantul urmăreşte, de fapt, plata unor sume de bani, caz în care criteriul determinant în stabilirea competenţei materiale de soluţionare a cauzei este valoarea obiectului pricinii şi nu rangul autorităţii, potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004.

De asemenea, a fost invocată jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care prin Decizia nr. 1424 din 19 martie 2014 a secţiei de contencios administrativ şi fiscal, a stabilit că, fiind vorba de o subvenţie ce reprezintă un ajutor bănesc nerambursabil acordat de stat, aceasta reprezintă o contribuţie în sensul Legii contenciosului administrativ, motiv pentru care competenţa materială a cauzei este stabilită întotdeauna în raport de criteriul valoric. A mai fost invocată, în acelaşi sens, şi Decizia nr. 3538/09.12.2016 pronunţată în dosarul nr. x/2015.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Se constată că, în cauza de faţă, ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, reglementat de dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, care dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe îl constituie problema instanţei competente material să soluţioneze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte constată că prin acţiunea introductivă de instanţă, reclamanta a solicitat, în esenţă, în contradictoriu cu pârâţii Garda Forestieră Braşov şi Ministerul Apelor şi Pădurilor, constatarea nesoluţionării în termenul legal de 30 de zile a cererii nr. 399/21.11.2016, respectiv acordarea contravalorii produselor de masă lemnoasă pe care nu le-a putut recolta în calitate de proprietar pentru suprafaţa de pădure de 227,70 ha, încadrată în tipul funcţional x, pe întreaga perioadă a anului 2008, datorită funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamentele silvice, care au determinat restricţii la recoltarea de masă, precum şi obligarea pârâţilor la plata dobânzilor fiscale calculate asupra debitului principal în cuantum de 42.820,07 RON, începând cu data de 14.09.2012, de la care creanţa a devenit exigibilă prin publicarea în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene a Deciziei Comisiei Europene nr. C (2012) 5166 final/19.07.2012.

Astfel, obiectul cererii cu care reclamanta a înţeles să învestească instanţa de contencios administrativ îl reprezintă obligarea pârâţilor la plata unor sume, reprezentând compensaţiile prevăzute de art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008.

Potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată:

"Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".

În raport de dispoziţiile legale citate, competenţa materială de soluţionare a cauzelor de către instanţele de contencios administrativ se stabileşte în raport de două criterii, şi anume: al rangului organului emitent/autorităţii publice, respectiv criteriul valoric care priveşte taxele şi impozitele, contribuţiile, datoriile vamale, precum şi accesorii ale acestora.

În cauză, după cum se constată, sumele solicitate cu titlul de compensaţii pentru produsele de masă lemnoasă pe care nu le-a putut recolta pentru suprafaţa de pădure de 227,70 ha, deţinută în proprietate, datorită funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamentele silvice, nu se încadrează în categoria taxelor, impozitelor, contribuţiilor, datoriilor vamale, precum şi accesorii ale acestora.

Acţiunea formulată vizează refuzul autorităţilor publice pârâte de acordare a compensaţiilor solicitate de reclamantă, astfel că se va stabili competenţa materială de soluţionare a cauzei în raport de criteriul rangului autorităţii publice pârâte implicată în raportul juridic administrativ.

În cauză, potrivit dispoziţiilor H.G. nr. 861/2009, Ministerului Mediului şi Pădurilor îi revin, în principal, atribuţii în ceea ce priveşte problema acordării compensaţiilor reprezentând contravaloarea masei lemnoase pe care proprietarii nu o recoltează datorită funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamente silvice, astfel încât competenţa materială de soluţionare a prezentei cauze urmează a se stabili în raport de rangul acestei autorităţi publice.

Întrucât Ministerul Apelor şi Pădurilor se încadrează în categoria autorităţilor publice centrale, în raport de dispoziţiile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, competenţa de soluţionare a cauzei de faţă revine Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele anterior expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta Asociaţia Composesorală A. şi pârâţii Garda Forestieră Braşov şi Ministerul Apelor şi Pădurilor, în favoarea Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta Asociaţia Composesorală A. şi pârâţii Garda Forestieră Braşov şi Ministerul Apelor şi Pădurilor, în favoarea Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 noiembrie 2017.