Recusal request in prison-worker performance case rejected; appeal dismissed as unfounded.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată adresată Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale la data de 06.03.2014, sub nr. x/2014, reclamantul Sindicatul Naţional al Lucrătorilor din Penitenciare, în numele şi pentru A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Penitenciarul Gherla, anularea adresei nr. x emisă de Directorul Penitenciarului Gherla, obligarea pârâtului la soluţionarea contestaţiei formulate la data de 24.12.2012 împotriva rezultatelor evaluării performanţelor profesionale aferente perioadei 01.12.2012 - 01.12.2013 prin emiterea unei hotărâri/decizii de către comisia de soluţionare a contestaţiilor, în conformitate cu prevederile art. 17 alin. (4) din OMJ nr. 2792/C/2004 şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 4744 din 4 iulie 2014, Tribunalul Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis acţiunea formulată de reclamantul Sindicatul Naţional al Lucrătorilor din Penitenciare, în numele şi pentru A., în contradictoriu cu pârâtul Penitenciarul Gherla, a dispus anularea adresei nr. x emisă de Directorul Penitenciarului Gherla şi a obligat pârâtul să procedeze la soluţionarea contestaţiei formulate de reclamant la data de 24.12.2013 prin emiterea unei hotărâri/decizii pronunţate de comisia de soluţionare a contestaţiilor, consemnate într-un proces-verbal, în conformitate cu prevederile art. 17 alin. (4) din OMJ nr. 2792/C/2004. Totodată, a obligat pârâtul să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în cuantum de 1.500 RON.

Împotriva sentinţei civile menţionate, a declarat recurs pârâtul Penitenciarul Gherla, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 28.10.2014, sub acelaşi număr de dosar.

La data de 13 februarie 2015, în cadrul recursului declarat, intimatul-reclamant Sindicatul Naţional al Lucrătorilor din Penitenciare, în numele şi pentru A. a formulat cerere de recuzare a judecătorilor B., C. şi D., desemnaţi în componenţa completului de judecată 6R, învestit cu soluţionarea dosarului nr. x.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin încheierea din 16 februarie 2015, pronunţată în dosar nr. x, Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în temeiul art. 47 C. proc. civ., republicat, a respins cererea de recuzare a membrilor completului 6R, desemnat pentru soluţionarea dosarului nr. x.

Prin decizia civilă nr. 1708/16.02.2015, Curtea de Apel Cluj a admis recursul declarat de pârâtul Penitenciarul Gherla, a casat sentinţa nr. 4744/4.07.2014 a Tribunalului Cluj şi, rejudecând, a respins cererea reclamantului.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva încheierii din 16 februarie 2015 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Sindicatul Naţional al Lucrătorilor din Penitenciare în numele şi pentru A. a formulat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii recurate, în sensul admiterii cererii de recuzare astfel cum a fost formulată şi, pe cale de consecinţă, trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de recurs, prin raportare la dispoziţiile art. 53 alin. (3) coroborate cu dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., republicat.

Recurentul-reclamant susţine că instanţa învestită cu soluţionarea cererii de recuzare s-a mărginit să reţină doar faptul că în speţă nu se regăseşte identitatea de părţi, deşi în susţinerea cererii recuzare s-a arătat că membrii completului de judecată şi-au format convingerea cu privire la litigiul dedus judecăţii în prezentul dosar într-o speţă identică (dosarul nr. x), fapt ce determină în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparţialitatea judecătorilor în soluţionarea recursului formulat în dosarul nr. x.

Invocă soluţia pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Mancel şi Branquart contra Franţei, prin care s-a stabilit că pronunţarea asupra chestiunilor abordate în soluţionarea celui de-al doilea dosar, analoage celor cu privire la care judecătorul s-a pronunţat ulterior în cadrul unui alt dosar, aduce atingere imparţialităţii acestuia în soluţionarea dosarului ulterior.

De altfel, susţine recurentul, prin decizia civilă nr. 1708/16.02.2015 pronunţată în dosarul nr. x, instanţa de recurs a soluţionat litigiul exact în maniera pe care a prevăzut-o şi pe care a încercat să o împiedice prin formularea cererii de recuzare.

4. Apărările formulate de intimatul-pârât Penitenciarul Gherla

Intimatul-pârât Penitenciarul Gherla a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, arătând că dosarul invocat de către recurent, nr. X/2014 s-a referit la alte părţi decât cele din prezentul dosar, astfel că nu există identitate între cele două cauze şi nu se poate reţine că judecătorii şi-ar fi expus părerea.

Consideră că în cauză nu este aplicabilă soluţia pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Mancel şi Branquart contra Franţei, aceasta vizând o cu totul altă situaţie, respectiv situaţia în care la judecarea unui apel au participat în compunerea completului de judecată o parte din judecătorii ce au participat la judecarea recursului şi au dat o soluţie în casaţie, situaţie reglementată în legislaţia internă de C. proc. civ. în art. 41.

5. Procedura de soluţionare a recursului. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 25 ianuarie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Părţile nu au înregistrat la dosarul cauzei puncte de vedere referitoare la concluziile raportului întocmit asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea din data de 31 mai 2017, completul de filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi pe cale de consecinţă, a declarat recursul formulat de reclamantul Sindicatul Naţional al Lucrătorilor din Penitenciare ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., republicat, fixând termen pentru judecarea lui pe fond.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, încheierea recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este nefondat.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Cu titlu preliminar, se constată că deşi recurentul-reclamant a invocat ca temei de drept pentru cererea de recurs dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., republicat, Înalta Curte, în raport de criticile formulate, a constatat că temeiul juridic al cererii de recurs este cel reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., dat fiind că normele de drept ce reglementează cazurile de incompatibilitate absolută şi/sau relativă a judecătorilor sunt edictate în vederea respectării garanţiilor procesuale ale unei bune administrări a justiţiei.

Verificând încheierea atacată prin prisma art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., republicat, instanţa de control judiciar reţine că nu a fost încălcată nicio normă de procedură a cărei nerespectare să atragă sancţiunea nulităţii.

În opinia recurentului-reclamant, a fost afectată imparţialitatea judecătorilor, în condiţiile în care completul faţă de care a fost formulată cererea de recuzare, a soluţionat o speţă identică, ce a făcut obiectul dosarului nr. x al Curţii de Apel Cluj, astfel că avea formată convingerea cu privire la litigiul dedus judecăţii în prezentul dosar.

Recurentul-reclamant a invocat incidenţa în speţă a motivelor de recuzare prevăzute de art. 42 alin. (1) pct. 1 şi pct. 13 C. proc. civ., republicat, respectiv situaţiile în care judecătorul devine incompatibil de a judeca când şi-a exprimat anterior părerea cu privire la soluţie în cauza pe care a fost desemnat să o judece sau când există alte elemente care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparţialitatea sa.

Analizând susţinerile recurentului-reclamant, Înalta Curte constată că acesta nu a făcut dovada unor elemente de natură să nască, în mod întemeiat, îndoieli cu privire la imparţialitatea judecătorilor, în accepţiunea art. 42 alin. (1) pct. 1 şi 13 din C. proc. civ.

Astfel, judecătorii împotriva cărora a fost formulată cererea de recuzare nu şi-au exprimat anterior părerea cu privire la soluţia ce urma a fi dată în cauza de faţă şi nici nu au fost identificate elemente apte să nască, în mod întemeiat, îndoieli cu privire la imparţialitatea acestora, în condiţiile în care dosarul în raport de care a fost formulată cererea de recuzare priveşte alte părţi, fără a avea legătură cu cauza de faţă.

În ceea ce priveşte invocarea de către reclamantul-recurent a hotărârii pronunţate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Mancel şi Branquart contra Franţei, Înalta Curte reţine că în cauza menţionată a fost constatată o altă situaţie de incompatibilitate, respectiv cea care, prin C. proc. civ., este reglementată la art. 41 - judecătorul care a pronunţat o încheiere interlocutorie sau o hotărâre prin care s-a soluţionat cauza nu poate judeca aceeaşi pricină în apel, recurs, contestaţie în anulare sau revizuire şi nici după trimiterea spre rejudecare.

Înalta Curte constată că formularea unei cereri de recuzare de o asemenea manieră, prin invocarea pronunţării unei soluţii pe care partea urmăreşte să o evite, nu reprezintă o situaţie de natură a demonstra lipsa de imparţialitate a membrilor completului de judecată, deoarece într-o atare situaţie, odată ce s-a pronunţat într-un dosar, judecătorul respectiv ar deveni incompatibil să judece orice altă cauză similară, legiuitorul neurmărind un asemenea efect prin instituirea prevederilor art. 41 şi 42 C. proc. civ.

Elementele de incompatibilitate trebuie să fie legate de cauză şi nu pot fi extinse la alte speţe.

De altfel, recurentul-reclamant prin cererea de recurs recunoaşte că, prin formularea cererii de recuzare, a încercat să împiedice soluţionarea cauzei în maniera în care a fost soluţionat dosarul nr. x al Curţii de Apel Cluj.

Mai mult, crearea unei practici unitare în speţe similare reprezintă un deziderat al oricărui sistem judiciar, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene pronunţându-se de nenumărate ori în acest sens, având în vedere că aceeaşi situaţie de fapt trebuie să atragă aplicarea aceloraşi reglementări legislative şi implicit, soluţii similare date de către instanţele judecătoreşti.

Prin urmare, Înalta Curte reţine că, în speţă, au fost respectate garanţiile de imparţialitate pe care Convenţia europeană urmăreşte să le protejeze, recurentul-reclamant beneficiind de o instanţă constituită cu respectarea normelor de procedură civilă privind imparţialitatea judecătorilor desemnaţi în cauză, ce nu s-au aflat în nicio situaţie de incompatibilitate în soluţionarea cauzei cu care au fost legal învestiţi.

În consecinţă, în mod corect instanţa învestită cu soluţionarea cererii de recuzare a reţinut că cererea recurentului este nefondată, argumentele invocate de către acesta neputând fi subsumate motivelor de recuzare prevăzute de dispoziţiile art. 42 alin. (1) pct. 1 şi pct. 13 din C. proc. civ., republicat.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind incident motivul de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat de reclamantul Sindicatul Naţional al Lucrătorilor din Penitenciare, în numele şi pentru A. împotriva încheierii din 16 februarie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de reclamantul Sindicatul Naţional al Lucrătorilor din Penitenciare, în numele şi pentru A. împotriva încheierii din 16 februarie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 noiembrie 2017.