Appeal dismissed: military transfer order suspension upheld pending annulment proceedings

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 3 martie 2015 pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. în contradictoriu cu Statul Major General, Statul Major al Forţelor Terestre şi Ministerul Apărării Naţionale a solicitat instanţei să dispună suspendarea executării Ordinului FTSP 45 din 04.02.2015, până la soluţionarea cererii în anulare, cu cheltuieli de judecată.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 265/2015 din 6 mai 2015, Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu Ministerul Apărării Naţionale, Statul Major al Forţelor Terestre şi Statul Major General şi, în consecinţă, a dispus suspendarea executării Ordinului nr. 45 din 04.02.2015, până la pronunţarea instanţei de fond asupra acţiunii în anularea aceluiaşi act administrativ.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 1.2 a declarat recurs pârâtul Ministerul Apărării Naţionale, în nume propriu şi în calitate de reprezentant legal al Statului Major General şi al Statului Major al Forţelor Terestre, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului şi casarea sentinţei recurate.

În motivarea recursului, se susţine că instanţa de fond în mod greşit a reţinut că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru a dispune măsura de suspendare a executării actului administrativ.

Arată că prin sentinţa penală nr. 47/2014, reclamantul-intimat a fost condamnat de către Tribunalul Militar Cluj la o pedeapsă de un an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, dispunând amânarea aplicării pedepsei pe un termen de supraveghere de 2 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii.

Astfel, în temeiul art. 87 alin. (3) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, luând act de sentinţa penală de condamnare, Şeful Statului Major al Forţelor Terestre, a constatat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de textul de lege anterior arătat şi a emis ordinul de trecere în rezervă a reclamantului, având în vedere că menţinerea în activitate reprezintă un atribut exclusiv al conducătorului instituţiei recurente, iar măsura este lăsată de legiuitor numai la aprecierea acestuia, în situaţia îndeplinirii ipotezei normei juridice.

De asemenea, arată că la baza deciziei au stat şi prevederile art. 30 din Legea nr. 80/1995, potrivit cărora ofiţerii, maiştrii militari şi subofiţerii în activitate au obligaţia de a nu efectua activităţi care contravin demnităţii, prestigiului şi normelor de comportare ce decurg din calitatea lor de cadre militare, ori prin săvârşirea unei infracţiuni, indiferent de felul, caracterul sau gravitatea acesteia, se încalcă tocmai această obligaţie.

Recurentul-pârât consideră că prima instanţă nu a dat relevanţă infracţiunii ce a constituit motivul trecerii în rezervă a reclamantului, ignorând aceste aspecte.

Referitor la susţinerea primei instanţe, în sensul că neconcordanţa dintre data de 31.01.2015, începând de la care s-a dispus trecerea în rezervă a reclamantului şi data emiterii ordinului a cărui suspendare s-a solicitat, respectiv 04.02.2015, ar fi în măsură să releve un caz bine justificat, recurentul-pârât consideră că acest aspect ar putea să pună în discuţie doar data de când actul produce efecte, având în vedere că reclamantului i s-au achitat drepturile salariale cel puţin până la data luării la cunoştinţă, şi anume 11.02.2015. Consideră că acest aspect poate fi tranşat doar pe fondul cauzei şi nu poate pune la îndoială legalitatea actului.

Recurentul-pârât mai arată că intimatul-reclamant nu a probat un prejudiciu material viitor şi previzibil care să justifice o pagubă iminentă şi că de la data trecerii în rezervă, acesta nu mai are calitatea de cadru militar şi nu mai este supus rigorilor acestui statut, astfel că incompatibilitatea invocată nu există.

Totodată, arată că deşi reclamantul-intimat a invocat lipsa oricărui venit şi imposibilitatea de a-şi asigura existenţa, acesta a rămas în pasivitate şi nu a făcut dovada faptului că ar fi participat la concursuri sau interviuri pentru ocuparea unui alt post.

4. Apărările intimatului-reclamant

Deşi a fost legal citat, reclamantul-intimat A. nu a formulat întâmpinare.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 22 martie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Prin aceeaşi încheiere s-a dispus rectificarea citativului, în sensul menţionării în calitate de recurenţi-pârâţi a Ministerului Apărării Naţionale, Statului Major General reprezentat prin Ministerul Apărării Naţionale şi Statul Major al Forţelor Terestre reprezentat prin Ministerul Apărării Naţionale.

La data de 10 mai 2017, recurentul Ministerul Apărării Naţionale a transmis, prin fax, un punct de vedere cu privire la concluziile raportului întocmit asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea din data de 04 octombrie 2017, completul de filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi pe cale de consecinţă, a declarat recursul Ministerului Apărării Naţionale, Statului Major General reprezentat prin Ministerul Apărării Naţionale şi Statul Major al Forţelor Terestre reprezentat prin Ministerul Apărării Naţionale, ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., republicat, fixând termen pentru judecarea lui pe fond.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa recurată prin prisma motivului de recurs invocat, circumscris prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul de faţă este nefondat.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Intimatul-reclamant A. a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu cerere de suspendare a executării Ordinului FTSP 45 din 04.02.2015, emis de Şeful Statului Major al Forţelor Terestre, întemeiată pe dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Prin Ordinul FTSP nr. 45/04.02.2015 al Şefulului Statului Major al Forţelor Terestre s-a dispus trecerea în rezervă a reclamantului şi suportarea de către acesta a cheltuielilor de întreţinere şi instruire pe timpul şcolarizării, apreciindu-se că sunt incidente dispoziţiile art. 87 alin. (3) din Legea nr. 80/1995, întrucât prin sentinţa penală nr. 47/2014 reclamantul a fost condamnat de către Tribunalul Militar Cluj la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe.

Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 265/2015 din 6 mai 2015 a admis cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu Ministerul Apărării Naţionale, Statul Major al Forţelor Terestre şi Statul Major General şi a dispus suspendarea executării Ordinului nr. 45 din 04.02.2015, până la pronunţarea instanţei de fond asupra acţiunii în anulare.

Măsura suspendării executării actului administrativ se circumscrie noţiunii de protecţie provizorie a drepturilor şi intereselor particularilor până la momentul la care instanţa competentă se pronunţă asupra legalităţii actului.

În cadrul procedurii sumare a suspendării executării actului administrativ nu poate fi prejudecat fondul cauzei, motiv pentru care, nici probatoriului administrat pentru stabilirea existenţei unor indicii de răsturnare a prezumţiei de legalitate de care se bucură actul administrativ, nici analizei efectuate de instanţă nu li se poate pretinde amploarea şi profunzimea probelor şi raţionamentelor pe care se fundamentează o soluţie pronunţată cu privire la acţiunea în anularea actului.

Potrivit dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. x:

"În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond".

Astfel, pentru a se dispune măsura de suspendare a executării actului administrativ, art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 impune două condiţii cumulative, şi anume: (1) cazul bine justificat, definit de art. 2 alin. (1) lit. t) din lege, care rezidă în anumite împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ; (2) paguba iminentă, definită în art. 2 alin. (1) lit. ş) din lege, ca fiind prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.

Înalta Curte apreciază că în mod corect prima instanţă a reţinut că în speţă, având în vedere circumstanţele de fapt ale cauzei, sunt îndeplinite atât condiţia cazului bine justificat, cât şi condiţia referitoare la paguba iminentă.

În ceea ce priveşte condiţia cazului bine justificat, Înalta Curte apreciază că există elemente care conturează îndeplinirea acestei condiţii cazului, sens în care va fi avută în vedere şi jurisprudenţa europeană în materie, respectiv cauza T-184/01 R, IMS Health Inc. şi Comisia CE, prin care s-a reţinut că cerinţa cazului bine justificat este îndeplinită atunci când se relevă existenţa "cel puţin a unei dispute serioase cu privire la corectitudinea fundamentul legal al deciziei atacate".

Prin urmare, Înalta Curte are în vedere că, în dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă a admis acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Statul Major General, Statul Major al Forţelor Terestre şi Ministerul Apărării Naţionale şi a dispus anularea Ordinului Şefului Statului Major al Forţelor Terestre nr. FTSP45 din 04.02.2015 şi reîncadrarea reclamantului în postul deţinut anterior, precum şi acordarea tuturor drepturilor de la data trecerii în rezervă şi până la data reîncadrării.

Chiar dacă această sentinţă nu are caracter definitiv (împotriva sa fiind exercitată calea de atac a recursului de către Ministerul Apărării Naţionale, în nume propriu şi în calitate de reprezentant legal al Statului Major General şi al Statului Major al Forţelor Terestre), soluţia pronunţată constituie un criteriu în verificarea cazului bine justificat, întrucât generează îndoieli serioase şi rezonabile cu privire la legalitatea actelor administrative.

În aceste circumstanţe, Înalta Curte apreciază că, în cauză, este îndeplinită condiţia cazului bine justificat, pentru a opera suspendarea executării actelor administrative atacate, criticile formulate în cererea de recurs fiind nefondate.

Şi condiţia referitoare la prevenirea unei pagube iminente este îndeplinită în speţă, fiind evident prejudiciul încercat de intimatul-reclamant, având în vedere că activitatea profesională reprezintă, pentru reclamant, sursa asigurării mijloacelor sale de existenţă.

3.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele anterior expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâţii Ministerul Apărării Naţionale, Statul Major General, reprezentat prin Ministerul Apărării Naţionale şi Statul Major al Forţelor Terestre, reprezentat prin Ministerul Apărării Naţionale, împotriva sentinţei civile nr. 265 din 6 mai 2015 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâţii Ministerul Apărării Naţionale, Statul Major General, reprezentat prin Ministerul Apărării Naţionale şi Statul Major al Forţelor Terestre, reprezentat prin Ministerul Apărării Naţionale, împotriva sentinţei civile nr. 265 din 6 mai 2015 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 noiembrie 2017.