Ministry lacks competence to re-recognize valid bachelor's degree; diplomas enjoy statutory presumption of legality without formal administrative validation

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin acţiunea înregistrată la data de 9 septembrie 2014 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a chemat în judecată pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale, solicitând obligarea pârâtului să recunoască efectele diplomei de licenţă şi suplimentelor eliberate de Universitatea "B." pe numele reclamantei, cu cheltuieli de judecată.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 248 din 3 februarie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate a declarat recurs reclamanta A., invocând motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ. şi solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate şi obligarea pârâtului Ministerul Educaţiei Naţionale să recunoască diploma de licenţă emisă de Universitatea "B." pe numele recurentei-reclamante, precum şi acordarea cheltuielilor de judecată.

În susţinerea motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta-reclamantă susţine că în mod greşit instanţa de fond a reţinut că nu există un refuz nejustificat în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, considerând că Ministerul Educaţiei Naţionale nu are în sfera de competenţă recunoaşterea diplomelor de licenţă, deşi în cadrul ministerului este constituită Direcţia Generală de Învăţământ Superior care are competenţa de a formula răspunsuri cu privire la legalitatea actelor de studii şi a conţinutului de formare, respectiv legalitatea formelor de învăţământ, specializărilor şi statutul facultăţilor şi instituţiilor de învăţământ superior (acreditate/autorizate să funcţioneze provizoriu), în conformitate cu hotărârile de Guvern în vigoare.

Recurenta-reclamantă critică hotărârea primei instanţe sub aspectul faptului că nu a dat curs principiului de drept error communis facit jus, având în vedere faptul că şi-a îndeplinit toate obligaţiile contractuale asumate prin contractele de studii încheiate cu Universitatea "B.", respectiv plata taxelor de studii, susţinerea şi promovarea tuturor examenelor, inclusiv a celui de licenţă, fiind creată aparenţa de legalitate a formei de învăţământ prin încheierea contractelor de şcolarizare, încasarea taxelor, organizarea şi desfăşurarea examenelor, inclusiv examenul de licenţă, eliberarea diplomei de licenţă şi a suplimentului de diplomă.

Mai susţine recurenta-reclamantă că diploma de licenţă este valabilă, întrucât nicio autoritate administrativă sau instanţă judecătorească nu s-a pronunţat în sensul revocării sau constatării nulităţii sale.

În susţinerea motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă arată că diploma de licenţă este valabilă, nefiind revocată sau anulată, poartă antetul şi ştampila ministerului şi atestă obţinerea titlului de licenţiat în psihologie, astfel că atât Ministerul, cât şi Universitatea trebuie să respecte dreptul la instruire prevăzut de art. 2 din Protocolul adiţional nr. 1 la CEDO, precum şi dreptul la educaţie prevăzut de Constituţie.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Ministerul Educaţiei Naţionale nu a formulat întâmpinare la cererea de recurs.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 14 decembrie 2016, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Părţile nu au înregistrat la dosarul cauzei puncte de vedere referitoare la concluziile raportului întocmit asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea din data de 31 mai 2017, completul de filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi pe cale de consecinţă, a declarat recursul formulat de reclamanta A. ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., republicat, fixând termen pentru judecarea lui pe fond.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că este nefondat recursul declarat în cauză.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Cu titlu prealabil, se constată că, criticile formulate de către recurenta-reclamantă prin cererea de recurs ce face obiectul prezentului dosar, se circumscriu exclusiv dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., instanţa de recurs urmând a le analiza din această perspectivă.

În cauză, instanţa de contencios administrativ a fost sesizată cu cererea reclamantei A. de obligare a Ministerului Educaţiei Naţionale la recunoaşterea efectelor diplomelor şi suplimentelor de diplomă eliberate de Universitatea "B.".

Înalta Curte constată că, raportat la normele de drept material incidente, respectiv Legea nr. 1/2011, H.G. nr. 185/2013 şi Ordinul MECTS nr. 2284/2007 pentru aprobarea Regulamentului privind regimul actelor de studii în învăţământul superior, în vigoare la momentul eliberării diplomei de licenţă a reclamantei, în mod legal instanţa de fond a statuat că autoritatea publică pârâtă nu are atribuţia de a emite acte prin care să recunoască diploma de licenţă eliberată de instituţia de învăţământ superior cu aprobarea Ministerului Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice (fost Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului), tipărită pe formularul tipizat emis de Minister.

Diploma de licenţă este un act administrativ producător de efecte juridice specifice şi, câtă vreme nu a fost revocată de emitent sau anulată irevocabil prin hotărâre judecătorească, se prezumă că a fost eliberată în condiţii de legalitate, deci produce efecte juridice sub aspectul drepturilor ce decurg din ea.

Diplomele de licenţă obţinute în România sunt recunoscute de plin drept, fără a fi necesară îndeplinirea vreunei unei alte formalităţi.

Astfel, o diplomă de licenţă emisă de o instituţie de învăţământ superior, cum este cea deţinută de reclamantă, produce efecte juridice fără a fi necesar vreun act de recunoaştere/validare a diplomei de către ministerul de resort, diploma de licenţă fiind un act administrativ care se bucură de prezumţia de autenticitate, în sensul că actul emană în mod real de la cine se afirmă că emană, prezumţia de veridicitate, în sensul că actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă, şi prezumţia de legalitate, în sensul că actul a fost emis cu respectarea tuturor condiţiilor de fond şi de formă prevăzute de lege.

Prin urmare, atât timp cât diploma de licenţă nu este desfiinţată prin intermediul căilor prevăzute de lege, aceasta se bucură de cele trei prezumţii menţionate, inclusiv prezumţia de legalitate, care presupune obligaţia celor cărora le este opus actul administrativ de a respecta şi a pune în aplicare dispoziţiile acestuia.

De altfel, în acest sens, practica secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie este constantă şi consolidată, cu titlu de exemplu fiind deciziile nr. 17/2015, nr. 315/2015, nr. 686/2015, nr. 1898/2015, nr. 2306/2015, nr. 3528/2015, nr. 910/2016, nr. 1353/2016, nr. 426/2017.

De asemenea, în condiţiile în care ar fi nesocotite drepturile ce decurg din diploma de licenţă, protejarea acestora se poate realiza la cererea părţii vătămate, însă în cadrul unui demers judiciar promovat în contradictoriu cu instituţia/autoritatea care îi nesocoteşte aceste drepturi, fără a fi nevoie de intervenţia Ministerului Educaţiei Naţionale pentru recunoaşterea diplomei de licenţă.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind incidente motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 248 din 3 februarie 2015 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 248 din 3 februarie 2015 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 noiembrie 2017.