Mootness of appeal against refusal to refer constitutional exception to Constitutional Court following remand of underlying contract termination dispute

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, formulată de A. prin B. în contradictoriu cu Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A., în baza art. 286 din O.U.G. nr. 34/2006, s-a solicitat: anularea notificării nr. x/16.02.2015 de încetare a contractului nr. x/06.06.2007 privind proiectarea şi execuţia Autostrăzii Bucureşti-Braşov, secţiunea Bucureşti - Ploieşti, Km 0+000 - km 19+500 înregistrat la CNADNR sub nr. x/18.06.2007; repararea prejudiciului produs prin notificarea nr. x/16.02.2015, în principal în natură, prin obligarea CNADNR la continuarea executării contractului nr. x şi la achitarea despăgubirilor cauzate prin notificare, estimate provizoriu la suma de 21.506.116,48 RON. În subsidiar, a solicitat repararea prin echivalent, în cazul în care repararea în natură nu mai este posibilă, constând în restituirea garanţiei de bună execuţie în cuantum de 101.017.580,41 RON.

A mai solicitat obligarea CNADNR la plata despăgubirilor estimate la suma de 34.410.199,24 RON constând în contravaloare lucrări efectuate, materiale în stoc, beneficiu nerealizat, daune morale şi dobânzi legale şi penalităţi de întârziere, precum şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de litigiu.

Prin sentinţa civilă nr. 4910/14.09.2016, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a constatat intervenită prescripţia adresării plângerii prealabile şi a respins acţiunea, ca inadmisibilă.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta A. prin B., în calitate de lider al asocierii, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei civile pronunţate de către instanţa de fond şi trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.

Cererea de recurs a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ sub nr. x/2016.

2. Hotărârea recurată

Prin încheierea de şedinţă din data de 27 iunie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2016 a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de recurenta-reclamantă A, de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 28716 alin. (3) din O.U.G. nr. 34/2006.

De asemenea, a respins, ca neîntemeiată, cererea privind sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în baza art. 519 C. proc. civ.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva încheierii de şedinţă din data de 27 iunie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2016, a declarat recurs reclamanta A. prin B., în calitate de lider al asocierii, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea încheierii şi admiterea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 28716 alin. (3) din O.U.G. nr. 34/2006.

În motivarea recursului, recurenta-reclamantă susţine că instanţa de fond a interpretat în mod eronat prevederile art. 29 din Legea nr. 47/1992 şi că în speţă sunt întrunite condiţiile de admisibilitate ale excepţiei de neconstituţionalitate, respectiv: excepţia a fost ridicată în faţa unei instanţe judecătoreşti; excepţia are ca obiect o prevedere dintr-o ordonanţă abrogată, dar ale cărei efecte continuă să se producă în prezentul litigiu; excepţia are ca obiect o prevedere legală ce are legătură cu soluţionarea cauzei; excepţia a fost ridicată de către una dintre părţi şi nu are ca obiect o prevedere legală a cărei neconstituţionalitate să fi fost stabilită printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.

Referitor la condiţiile anterior arătate, recurenta-reclamantă subliniază faptul că, prin Decizia nr. 766/2011, Curtea Constituţională a României a statuat că sintagma în vigoare se interpretează în sensul că pot fi supuse controlului de constituţionalitate prevederile din acte normative ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare.

Mai arată că, în ipoteza admiterii recursului, făcând aplicarea dispoziţiilor articolului considerat neconstituţional, instanţa va fi nevoită să reţină cauza spre judecarea fondului, caz în care părţile ar fi private de o cale de atac.

De asemenea, referitor la neconstituţionalitatea prevederilor art. 28716 alin. (3) din O.U.G. nr. 34/2006, arată că aceste dispoziţii încalcă accesul liber la justiţie şi dreptul la un recurs efectiv, consacrate de art. 6 şi 13 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, precum şi de art. 1 alin. (5) din Constituţie, deşi o soluţie în acord cu exigenţele constituţionale este consacrată prin art. 20 din Legea nr. 554/2004.

Consideră că accesul liber la justiţie vizează şi exercitarea căilor de atac, garantând dreptul la un recurs echitabil şi la un proces efectiv, susţinând că O.U.G. nr. 34/2006 se completează cu dreptul comun, reprezentat de Legea nr. 554/2004.

4. Apărările formulate de intimata-pârâtă Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A.

Intimata-pârâtă Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, excepţia de neconstituţionalitate invocată fiind inadmisibilă. Aceasta nu îndeplineşte cumulativ cerinţele prevăzute de lege, deoarece Curtea Constituţională s-a mai pronunţat cu privire la neconstituţionalitatea prevederilor art. 28716 din O.U.G. nr. 34/2006, în dosarul nr. x/2011, prin Decizia nr. 1544/2010.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând cu prioritate excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului îndreptat împotriva încheierii de şedinţă din data de 27 iunie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2016, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este lipsit de interes.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

La termenul de judecată din 15 noiembrie 2017, Înalta Curte, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., a rămas în pronunţare cu privire la excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului de faţă.

În calea de atac a recursului îndreptat împotriva sentinţei Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, recurenta-reclamantă a invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 28716 alin. (3) din O.U.G. nr. 34/2006, apreciate de către aceasta ca având legătură cu soluţionarea cauzei.

Înalta Curte constată că prin promovarea de către reclamantă a recursului de faţă, aceasta urmăreşte admiterea cererii sale de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia invocată, apreciată de recurentă ca fiind admisibilă şi oferirea posibilităţii procedurale ca, în eventualitatea admiterii recursului declarat de aceasta împotriva sentinţei Tribunalului, soluţia instanţei de recurs să fie în sensul trimiterii cauzei spre judecarea fondului la prima instanţă, deoarece în eventualitatea soluţionării fondului pentru prima dată de către instanţa de recurs, partea este lipsită de exercitarea căii de atac în privinţa soluţiei date pe fond.

În speţă, Înalta Curte constată că, prin decizia civilă nr. 4118 din data de 19.10.2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2016 a admis recursul formulat de recurenta-reclamantă A. în contradictoriu cu intimata-pârâtă Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A., împotriva sentinţei civile nr. 4910/14.09.2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal CAF în dosarul nr. x/2016, sentinţă ce a fost casată, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare Tribunalului.

Conform dispoziţiilor art. 32 alin. (1) lit. d) şi art. 33 din C. proc. civ., una dintre cele patru condiţii de exercitare a acţiunii civile rezidă în justificarea unui interes, iar interesul de a acţiona trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmăreşte cel ce investeşte o instanţă de judecată cu o cerere (acţiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiţie generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării unei cauze, nu doar cu prilejul promovării acţiunii sau formulării căii de atac.

Instanţa învestită cu soluţionarea recursului şi în faţa căreia s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate a casat sentinţa pronunţată în primă instanţă şi a trimis cauza spre rejudecare instanţei de fond. Or, scopul judecări excepţiei de neconstituţionalitate a fost acela al evitării unei posibile soluţii în recurs de casare cu reţinere spre rejudecare, în temeiul normei de procedură cuprinse în art. 28716 alin. (3) din O.U.G. nr. 34/2006.

În aceste condiţii, interesul reclamantului în susţinerea recursului de faţă nu mai este unul actual în sensul art. 33 din C. proc. civ., fiind soluţionat deja recursul în care exista posibilitatea prefigurării unei soluţii în sensul vizat de recurent prin motivele excepţiei de neconstituţionalitate.

Cât priveşte ipoteza expusă de recurentă ca, în rejudecare, Tribunalul să se pronunţe tot pe o excepţie, iar nu pe fond, situaţie în care, în noua cale de atac pe care ar exercita-o, s-ar pune din nou problema incidenţei normei de procedură prevăzută de art. 28716 alin. (3) din O.U.G. nr. 34/2006, Înalta Curte constată că această teză speculativă susţine un interes potenţial, iar nu unul născut şi actual, conform exigenţelor art. 31 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că este întemeiată excepţia lipsei de interes, excepţie care face inutilă cercetarea în fond a recursului, motiv pentru care, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 32 alin. (1) lit. d) şi art. 33 din C. proc. civ., va admite excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului şi va respinge recursul declarat de reclamanta A. prin B. ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului.

Respinge recursul declarat de reclamanta A. prin B., în calitate de lider al Asocierii, împotriva încheierii de şedinţă din data de 27 iunie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2016, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 noiembrie 2017.