Incompatibility of parliamentary mandate with corporate administration after judicial dissolution and liquidation

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 25.03.2014, sub nr. x/2014, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, anularea raportului de evaluare nr. x/12.03.2014, precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 3040 din 11 noiembrie 2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate şi a dispus anularea raportului de evaluare nr. x, obligând pârâta la plata sumei de 5010 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs pârâta Agenţia Naţională de Integritate, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând în principal, casarea sentinţei recurate şi rejudecând cauza, respingerea contestaţiei, iar în subsidiar, casarea în parte a sentinţei recurate, în sensul diminuării cheltuielilor de judecată acordate.

Recurenta-pârâtă susţine că, în raport de circumstanţele cauzei, hotărârea recurată a fost pronunţată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 82 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003 şi art. 451 din C. proc. civ.

Din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă apreciază că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre care a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, având în vedere că potrivit dispoziţiilor art. 32 din Legea nr. 176/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007, dispoziţiile acestei legi se completează cu dispoziţiile altor acte normative, inclusiv ale celor care reglementează alte incompatibilităţi sau conflicte de interese, dacă acestea nu sunt contrare Legii nr. 176/2010 şi Legii nr. 161/2003.

Conform art. 16 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 96/2006: calitatea de deputat sau de senator este incompatibilă cu: a) funcţia de preşedinte, vicepreşedinte, director general, director, administrator, membru al consiliului de administraţie sau cenzor la societăţile reglementate de Legea societăţilor nr. 31/1990, inclusiv băncile sau alte instituţii de credit, societăţile de asigurare/reasigurare şi cele financiare, precum şi la instituţiile publice.

Dispoziţii similare se regăsesc şi în art. 82 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003.

Intimatul-reclamant A. a deţinut funcţia de deputat în Parlamentul României începând cu data de 20.12.2012 şi cea de administrator în cadrul societăţii B. S.R.L., începând cu data de 23.07.2009 şi până la momentul formulării cererii de recurs, funcţii ce sunt incompatibile.

Conform adresei nr. x/2013, transmisă de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, reclamantul a deţinut funcţia de administrator începând cu data de 23.07.2009, cu menţiunea că la data de 09.06.2011 mandatul său a fost suspendat ca urmare a numirii lichidatorului juridiciar, ceea ce nu presupune încetarea funcţiei de administrator deţinută de aceasta în cadrul societăţii B. S.R.L., deoarece potrivit art. 233 alin. (4) din Legea nr. 31/1990, societatea îşi păstrează personalitatea juridică pentru operaţiunile lichidării, până la terminarea acesteia.

Consideră că situaţia de incompatibilitate există chiar dacă societatea respectivă se află în procedura lichidării, întrucât legiuitorul face referire la deţinerea funcţiei în cadrul unei societăţi comerciale şi nu condiţionează existenţa stării de incompatibilitate de neintrarea în procedura de lichidare. Astfel, atât timp cât societatea B. S.R.L. nu a fost lichidată, păstrându-şi personalitatea juridică pentru operaţiunile lichidării, până la terminarea acesteia, conform art. 233 alin. (4) din Legea nr. 31/1990, iar intimatul-reclamant nu a demisionat şi nu a fost înlocuit din funcţia de administrator al societăţii, opinează că starea de incompatibilitate subzistă, întrucât suspendarea mandatului de administrator nu presupune încetarea funcţiei de administrator deţinută în cadrul societăţii respective.

De asemenea, critică soluţia instanţei de fond şi în ceea ce priveşte cuantumul cheltuielilor de judecată acordate, arătând că în baza dispoziţiilor art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., instanţa poate, chiar şi din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaţial, atunci când acesta este vădit disproporţionat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfăşurată de avocat, ţinând seama şi de circumstanţele cauzei.

Instanţa de fond a acordat reclamantului cheltuieli de judecată în cuantum de 5.010 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru şi onorariu avocat, acesta din urmă fiind vădit disproporţionat în raport cu complexitatea cauzei şi cu activitatea desfăşurată de avocat, având în vedere că dosarul a avut trei termene de judecată şi nu a fost administrat un probatoriu complex.

Totodată, invocă practica în materie a Curţii Europene a Drepturilor Omului, care a statuat că partea care a câştigat procesul nu va putea obţine rambursarea cheltuielilor decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea şi caracterul lor rezonabil, dar instanţa de fond nu a verificat dacă acestea sunt justificate în raport de complexitatea cauzei sau de activitatea desfăşurată de avocat.

4. Apărările formulate de intimatul-reclamant A.

Intimatul-reclamant A. a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului, ca nefondat şi menţinerea sentinţei de fond, ca temeinică şi legală, cu obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de litigiu.

Arată că, prin raportul de evaluare nr. x/12.03.2014, recurenta a constatat că intimatul s-ar fi aflat, începând cu data de 20.12.2012, în stare de incompatibilitate, prin exercitarea mandatului de deputat simultan cu funcţia de administrator al societăţii B. S.R.L., incompatibilitate prevăzută de art. 82 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003.

Raportul de evaluare este nelegal şi netemeinic, deoarece nu a încălcat dispoziţiile privitoare la incompatibilităţi sau conflict de interese, având în vedere că deşi a deţinut calitatea de asociat şi administrator la societatea B. S.R.L., această calitate a încetat la data de 09.06.2011. Astfel, societatea B. S.R.L. a fost dizolvată prin încheierea nr. 58/CC/21.01.2011 pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. x/2010, rămasă definitivă şi irevocabilă prin nerecurare. Potrivit evidenţelor Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Arad, hotărârea de dizolvare a fost publicată în Monitorul Oficial al României nr. 1385, partea a IV-a, la data de 21.04.2011.

La data de 23.08.2011 prin Rezoluţia nr. 10499 a fost admisă cererea înregistrată sub nr. x din 09.06.2011 de către Administraţia Finanţelor Publice Arad şi a fost desemnat, ca lichidator al societăţii, C. SPRL.

Intimatul-reclamant invocă dispoziţiile art. 82 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, art. 233, 237, 252 din Legea nr. 31/1990, art. 156 din Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 2594/C/2008 de aprobare a Normelor metodologice privind modul de ţinere a registrelor comerţului, de efectuare a înregistrărilor şi de eliberare a informaţiilor, în raport de care consideră că, în speţă, nu a existat nici posibilitatea intervenirii unui conflict de interese în sensul Legii nr. 161/2003, câtă vreme societatea comercială fusese dizolvată şi se afla în lichidare.

Mai arată că deşi prin raportul de evaluare s-a reţinut că intimatul-reclamant a avut calitatea de administrator în alte patru societăţi comerciale, calitate deţinută până la 27.12.2012, respectiv 28.12.2012, conform adresei Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Arad nr. 9035/01.03.2013, după aceste date, în evidenţele ORC, acesta nu deţinea calitatea de administrator în nicio societate înregistrată. Din adresa nr. x/2014, rezultă că ORC a avut în vedere dispoziţiile art. 156 din Ordinul ministrului justiţiei nr. 2594/C, conform cărora concomitent cu înregistrarea în registrul comerţului a menţiunii privind numirea lichidatorului, se efectuează menţiunea încetării mandatului membrilor organelor de administrare şi/sau conducere ale persoanei juridice.

Arată că potrivit dispoziţiilor art. 233 din Legea nr. 31/1990, după deschiderea procedurii lichidării, administratorul nu îşi mai poate exercita atribuţiile, activitatea sa fiind limitată la operaţiuni necesare lichidării. Invocând şi dispoziţiile art. 252 alin. (1) lit. a), art. 253 alin. (3) şi art. 255 din Legea nr. 31/1990, arată că, având în vedere că după dizolvarea societăţii şi desemnarea lichidatorului, societatea îşi păstrează personalitatea juridică doar pentru operaţiunile lichidării, iar aceste operaţiuni sunt în competenţa lichidatorului, activităţile administratorului sunt limitate la cele necesare îndeplinirii atribuţiilor de către lichidatori, astfel că nu poate fi reţinută starea de incompatibilitate.

Sub aspect subiectiv, intimatul-reclamant arată că a deţinut, anterior validării mandatului său de deputat, calitatea de administrator în mai multe societăţi comerciale, calităţi la care a renunţat pentru a nu se afla în stare de incompatibilitate.

Pe de altă parte, arată că la data la care Registrul Comerţului îi aducea la cunoştinţă că nu mai deţine calitatea de administrator în nicio societate - 01.03.2013, intimatul-reclamant încă se afla în termenul de 75 de zile (15 plus 60) prevăzut de art. 83 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 161/2003, în care putea renunţa la calitatea de administrator, cu atât mai mult cu cât, pe parcursul derulării procedurii de verificare de către A.N.I., Registrul Comerţului a confirmat aceeaşi stare de fapt, prin adresa nr. x/2013, prin certificatul constatator nr. 44312/22.11.2013, dar şi prin adresa nr. x/2014, în care s-a menţionat expres încetarea calităţii de administrator la B. S.R.L. încă din data de 09.06.2011.

În privinţa cheltuielilor de judecată, intimatul-reclamant susţine, în esenţă, că acestea sunt legale şi justificate de timpul şi volumul de muncă al avocatului, natura şi dificultatea cazului, sens în care invocă jurisprudenta Curţii Europene a Drepturilor Omului în această materie.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 08 martie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Părţile nu au înregistrat la dosarul cauzei puncte de vedere referitoare la concluziile raportului întocmit asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea din data de 20 septembrie 2016, completul de filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi pe cale de consecinţă, a declarat recursul formulat de pârâta Agenţia Naţională de Integritate ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., republicat, fixând termen pentru judecarea lui pe fond.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că este nefondat recursul declarat în cauză.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Reclamantul A. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune având ca obiect anularea raportului de evaluare nr. x/12.03.2014, prin care pârâta Agenţia Naţională de Integritate a reţinut că reclamantul s-a aflat în stare de incompatibilitate începând cu data de 20.12.2012 şi până la data întocmirii raportului de evaluare, întrucât a deţinut simultan calitatea de deputat în Parlamentul României şi funcţia de administrator în cadrul B. S.R.L., încălcând dispoziţiile art. 82 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003.

Potrivit prevederilor art. 82 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003, în vigoare în perioada evaluată, "calitatea de deputat şi senator este, de asemenea, incompatibilă cu funcţia de preşedinte, vicepreşedinte, director general, director, administrator, membru al consiliului de administraţie sau cenzor la societăţile comerciale, inclusiv băncile sau alte instituţii de credit, societăţile de asigurare şi cele financiare, precum şi la instituţiile publice."

Prevederi similare se regăsesc şi în dispoziţiile art. 16 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, în care se arată că este incompatibilă calitatea de senator sau deputat cu cea de administrator la societăţile reglementate de Legea nr. 31/1990, aceasta fiind ipoteza identificată în persoana intimatului-reclamant prin raportul de evaluare întocmit de recurenta-pârâtă A.N.I., contestat în litigiul pendinte.

În speţă, se constată că din înscrisurile aflate la dosarul cauzei reiese că societatea B. S.R.L. a fost dizolvată prin încheierea nr. 58/CC/21.01.2011 a Tribunalului Arad, în temeiul dispoziţiilor art. 237 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 31/1990, hotărâre ce a fost publicată în Monitorul Oficial al României nr. 1385/2011, Partea a IV-a.

După rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de dizolvare, prin Rezoluţia nr. 10499/23.08.2011, emisă în dosarul nr. x/2011, Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Arad a dispus numirea lichidatorului C. SPRL, în vederea administrării procedurii de lichidare a societăţii B. S.R.L., în conformitate cu dispoziţiile art. 237 alin. (6) din Legea nr. 31/1990.

Astfel, situaţia faptică relevată prin înscrisurile depuse la dosar atestă că intimatul-reclamant a deţinut funcţia de administrator la societatea B. S.R.L. până la momentul la care aceasta a fost dizolvată pe cale judecătorească, respectiv 21.01.2011, astfel că, la momentul validării sale în funcţia de demnitate publică în mandatul 2012-2016, care a avut loc la data de 20.12.2012, societatea la care acesta îşi exercitase atribuţiile de administrare statutară, era dizolvată, fiind în procedura de lichidare, şi mai mult, la data de 23.08.2011 se dispusese şi numirea lichidatorului care să administreze procedura de lichidare a societăţii B. S.R.L.

Prin urmare, la data la care recurenta-pârâtă susţine că a debutat starea de incompatibilitate în privinţa intimatului-reclamant, societatea în discuţie se afla sub controlul persoanelor desemnate pentru operaţiunile de lichidare, fără a mai exista posibilitatea legală ca administrarea societăţii să poată fi exercitată de persoana desemnată prin voinţa asociaţilor.

Prevederile art. 233 din Legea nr. 31/1991 statuează fără echivoc în acest sens, arătând că "din momentul dizolvării, directorii, administratorii, respectiv directoratul, nu mai pot întreprinde noi operaţiuni."

Totodată, potrivit art. 156 alin. (2) teza a II-a din Ordinul Ministerului Justiţiei nr. 2594/C din 10 octombrie 2008, pentru aprobarea Normelor metodologice privind modul de ţinere a registrelor comerţului, de efectuare a înregistrărilor şi de eliberare a informaţiilor, concomitent cu înregistrarea în registrul comerţului a menţiunii privind numirea lichidatorului se efectuează menţiunea încetării mandatului membrilor organelor de administrare şi/sau de conducere ale persoanei juridice.

Mai mult, în urma demersurilor întreprinse de către reclamantul-intimat, la data de 01.03.2013, Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Arad a emis certificatul de furnizare de informaţii nr. 9035, prin care arată că reclamantul A. nu deţine calitatea de administrator în nicio societate înregistrată, aceeaşi menţiune regăsindu-se şi în certificatul de furnizare de informaţii nr. 44283 din data de 22.11.2013.

Astfel cum instanţa de control constituţional a statuat în jurisprudenţa sa (decizia Curţii Constituţionale nr. 972/21.11.2012), "stabilirea expresă a incompatibilităţilor are ca fundament premisa că, fiind în serviciul poporului, deputatul sau senatorul trebuie să fie nu numai independent, dar şi să se abţină de la exercitarea unor funcţii sau de la desfăşurarea unor activităţi care, prin natura lor, ar fi în contradicţie cu mandatul său reprezentativ sau care l-ar împiedica de la exercitarea acestuia, potrivit exigenţelor legale sau regulamentare. Or, prin cumularea mandatului de parlamentar cu o funcţie publică de autoritate sau cu o funcţie privată stabilită prin legea specială, deputatul sau senatorul ar putea intra în conflict cu prerogativele şi obligaţiile stabilite prin statutul său. Astfel, confuzia de competenţe şi de calităţi generată de un asemenea cumul este în dauna funcţiilor îndeplinite, a imparţialităţii, obiectivităţii şi independenţei pe care exerciţiul lor corect îl presupune. În concluzie, scopul principal al instituirii incompatibilităţilor este acela de a proteja mandatul şi, în mod indirect, de a garanta electoratului independenţa persoanei care îl reprezintă."

În situaţia încetării prerogativelor de administrator la societăţi reglementate de Legea nr. 31/1990, determinată de dizolvarea entităţii juridice şi aflarea acesteia în stare de lichidare, sub controlul exclusiv al unui lichidator judiciar desemnat de către Oficiul Registrului Comerţului, Înalta Curte reţine că nu poate fi incidentă starea de incompatibilitate pe care recurenta-pârâtă A.N.I. a identificat-o în raportul său de evaluare. Aceasta deoarece, scopul urmărit prin instituirea unui astfel de regim juridic nu este pus în pericol şi poate fi pe deplin realizabil în condiţiile în care funcţia de administrator nu mai poate fi exercitată în desfăşurarea normală a unei activităţi economice pe care societatea respectivă nu mai poate să o deruleze, capacitatea de exerciţiu a persoanei juridice fiind restrânsă doar la operaţiunile de lichidare.

Prin urmare, Înalta Curte, în deplin acord cu judecătorul fondului, reţine că persoana verificată nu s-a aflat în stare de incompatibilitate, fiind ridicat dreptul său de a exercita prerogativele funcţiei de administrator de la momentul dizolvării societăţii, iar funcţia publică deţinută de intimatul-reclamant în Parlamentul României în mandatul 2012-2016, validat la data de 20.12.2012, nu a fost afectată de calitatea deţinută la societatea reglementată de Legea nr. 31/1990, dizolvată în anul 2011 şi pe seama căreia la data de 23.08.2011 a fost desemnat lichidatorul pentru administrarea procedurii de lichidare.

În ceea ce priveşte critica formulată de către recurenta-pârâtă în privinţa cheltuielilor de judecată acordate de către prima instanţă, Înalta Curte constată că nici aceasta nu este fondată, având în vedere că, în speţă, acordarea lor integrală este justificată de complexitatea cauzei şi activitatea îndeplinită de avocat, ţinând seama şi de circumstanţele cauzei.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâta Agenţia Naţională de Integritate împotriva sentinţei civile nr. 3040 din 11 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Agenţia Naţională de Integritate împotriva sentinţei civile nr. 3040 din 11 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 noiembrie 2017.