Scope of "constant power" delivery in electricity trading regulation and exclusion of variable renewable energy producers

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2014 la data de 19.09.2014, reclamanta A. S.R.L. a solicitat anularea Ordinului ANRE nr. 78/2014 pentru aprobarea Regulamentului privind modalităţile de încheiere a contractelor bilaterale de energie electrică prin licitaţie extinsă şi negociere continuă şi prin contracte de procesare, emis de către Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE); cu cheltuieli de judecată.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 3566 din 22 decembrie 2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 1.2 a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., invocând motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

În privinţa motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă susţine, în esenţă, că hotărârea atacată a fost pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor legale ce reglementează domeniul energiei electrice, cuprinse în Legea nr. 123/2012.

Astfel, susţine că prima instanţă a reţinut în mod greşit că dispoziţiile Regulamentului nu restrâng accesul la piaţă al producătorilor de energie din surse regenerabile şi că este, de asemenea, eronată, interpretarea primei instanţe în sensul că dispoziţiile în discuţie se referă la o medie orară ori zilnică a cantităţii ce trebuie livrată şi care ar trebui să fie fixă şi constantă, câtă vreme art. 4 alin. (2) din Regulament defineşte conceptul de "caracteristici ferme" ale unei oferte, iar art. 13 lit. a) din Regulament interzice inserarea în contractele încheiate a unor clauze prin care să se modifice caracterul fix al cantităţilor orare stabilite în urma licitaţiei.

Susţine că producătorii de energie din surse regenerabile nu au posibilitatea, din motive obiective, să-şi controleze producţia şi să producă aceeaşi cantitate de energie în fiecare interval orar, ceea ce face imposibil accesul acestor producători la piaţa PCCB.

În susţinerea motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta-reclamantă susţine că hotărârea recurată cuprinde motive contradictorii şi străine de natura cauzei.

Astfel, arată că faţă de susţinerile formulate prin acţiune şi prin răspunsul la întâmpinare, precum şi faţă de faptul că în speţă, potrivit Licenţei de producere a energiei electrice nr. x/18.12.2013, centrala fotovoltaică exploatată de societatea recurentă are o putere instalată de 2x2,31 MW, nu are legătură cu cauza motivarea primei instanţe referitoare la posibilităţile prevăzute de lege în beneficiul producătorilor mici, cu puteri instalate de cel puţin 1 MW şi nici motivarea referitoare la posibilitatea producătorilor din surse regenerabile de a-şi prognoza cantitatea de energie electrică ce urmează a o produce, pe un orizont de timp mai apropiat sau mai îndepărtat.

Se arată că în mod greşit şi contradictoriu instanţa a tras concluzia că posibilitatea prognozării producţiei de energie electrică echivalează cu posibilitatea asigurării unor valori fixe, precise, constante, adică egale, pentru cantităţile orare efectiv produse, în vederea asigurării livrării la putere constantă, în sensul avut în vedere de Regulamentul contestat. În egală măsură, recurenta susţine că sunt contradictorii şi considerentele instanţei de fond vizând posibilitatea societăţii de a asigura cantităţi medii de energie fixe şi constante, în condiţiile în care a reţinut în mod corect, pe baza înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, că producţia de energie electrică din surse fotovoltaice variază semnificativ atât pe parcursul unei zile, cât şi în acelaşi interval de la o zi la alta ori de la o lună la alta, iar pe timpul nopţii nu se produce deloc energie electrică.

4. Apărările formulate de intimata-pârâtă Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei

Intimata-pârâtă a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca temeinică şi legală a sentinţei recurate.

Consideră că, prin hotărârea recurată, prima instanţă s-a pronunţat asupra tuturor mijloacelor de probă din dosar, motivarea acestei hotărâri fiind în acord cu exigenţele legale.

Mai arată că actul administrativ se bucură de prezumţia de legalitate şi autenticitate, apreciind că în cauză nu au fost evidenţiate elemente de natură a determina anulabilitatea actului în discuţie şi nici nu se poate contura existenţa unui eventual tratament discriminatoriu între producătorii din domeniu.

5. Procedura de soluţionare a recursului. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 08 martie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Părţile nu au înregistrat la dosarul cauzei puncte de vedere referitoare la concluziile raportului întocmit asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea din data de 04 octombrie 2017, completul de filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi pe cale de consecinţă, a declarat recursul formulat de reclamanta A. S.R.L. ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., republicat, fixând termen pentru judecarea lui pe fond.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că este nefondat recursul declarat în cauză.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Reclamanta A. S.R.L. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune având ca obiect anularea Ordinului ANRE nr. 78/2014 pentru aprobarea Regulamentului privind modalităţile de încheiere a contractelor bilaterale de energie electrică prin licitaţie extinsă şi negociere continuă şi prin contracte de procesare, emis de către Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE).

Prin recursul formulat, reclamanta A. S.R.L. a invocat motive de recurs ce se circumscriu dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ.

Înalta Curte va analiza simultan motivele de recurs încadrate în cele două cazuri de nelegalitate, prevăzute de C. proc. civ.

O primă critică se referă la conţinutul noţiunii de "livrare la putere constantă" din cuprinsul ordinului atacat, respectiv Ordinul nr. 78/14.08.2014 emis de Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei pentru aprobarea Regulamentului privind modalităţile de încheiere a contractelor bilaterale de energie electrică prin licitaţii extinse şi negociere continuă şi prin contracte de procesare.

Astfel, în cuprinsul dispoziţiilor referitoare la modalităţile de tranzacţionare a energiei electrice, denumite PCCB-LE (licitaţie extinsă) şi PCCB-NC (licitaţie publică cu negociere continuă), Ordinul stabileşte că obiectul licitaţiilor îl formează produsele standard, care trebuie să aibă o seamă de caracteristici ferme, printre care se numără profilul zilnic al livrărilor, care nu poate fi decât unul dintre cele trei enumerate de Ordin, şi anume, livrare în bandă la putere constantă, livrare la putere constantă la oră de vârf de sarcină sau livrare la putere constantă la ore de gol de sarcină.

Prin urmare, livrarea la putere constantă este una dintre caracteristicile ferme care trebuie să definească produsele care fac obiectul tranzacţionării în cele două modalităţi.

Chiar dacă înţelesul acestei noţiuni nu este cel reţinut de instanţa de fond (şi anume, media cantităţii de energie electrică, atât orară cât şi zilnică ce trebuie livrată se impune a avea valori precise, fixe, constante), ci este cea arătată de reclamantă (respectiv, desemnează livrarea unei cantităţi orare, fixe şi constante), această împrejurare nu este de natură a atrage reformarea soluţiei pronunţate în fond.

De asemenea, instanţa de fond a reţinut greşit că producătorii de energie electrică din surse fotovoltaice pot stabili cantitatea de energie pe care urmează să o producă într-o anumită perioadă, inclusiv puterea medie orară ce va fi produsă, aceste considerente fiind contrare unora anterioare prin care instanţa de fond a reţinut corect că o caracteristică a producţiei de energie electrică din surse fotovoltaice este aceea că producţia variază de la o zi la alta, de la o oră la alta, precum şi împrejurarea că, pe timpul nopţii, nu se produce deloc energie electrică.

Şi trimiterile la puterea medie orară de 1 MW a centralei deţinute de societatea reclamantă sunt eronate.

Cu toate acestea, Ordinul nr. 78/2014 este legal, considerentele greşit reţinute nefiind decizorii în chestiunea litigioasă dedusă judecăţii.

Ordinul a fost emis în scopul aplicării art. 23 alin. (1) şi (2) din Legea energiei electrice şi gazelor naturale nr. 123/2012 şi în considerarea competenţelor acordate Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei prin dispoziţiile art. 1, art. 5 alin. (1) lit. c) şi art. 9 alin. (1) lit. h) din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 33/2007 privind organizarea şi funcţionarea acestei autorităţi.

În conformitate cu ultimele dispoziţii legale citate, ANRE este autoritatea naţională învestită cu prerogative administrative şi de reglementare în domeniul energiei electrice, având ca obiect de activitate elaborarea, aprobarea şi monitorizarea aplicării ansamblului de reglementări obligatorii la nivel naţional, necesar funcţionării sectorului şi pieţei energiei electrice, termice şi gazelor naturale în condiţii de eficienţă, concurenţă, transparenţă şi protecţie a consumatorilor.

Din activitatea de reglementare face parte aprobarea reglementărilor tehnice şi comerciale pentru funcţionarea sigură şi eficientă a sectorului energiei electrice, termice şi al gazelor naturale, inclusiv standarde de performanţă pentru serviciile de transport, distribuţie şi furnizare a energiei electrice şi termice, domeniu în care se încadrează ordinul atacat.

Prin urmare, reglementarea de ordin tehnic şi comercial intră în competenţa de apreciere a autorităţii intimate, îndrituită să exercite rolul unui serviciu public, care urmăreşte satisfacerea interesului public, iar recurenta-reclamantă nu a prezentat argumente pe baza cărora să se identifice un exces de putere, în sensul definit de art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

Împrejurarea că, datorită reglementării punctuale anterior arătate, producătorii de energie electrică din surse fotovoltaice nu pot participa la tranzacţionarea în modalităţile arătate, din considerente obiective de natură tehnică, nedispunând de un produs standard în sensul reglementat, respectiv de energie electrică care să poată fi livrată la putere constantă, nu aduce atingere prevederilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 123/2012, aşa cum susţine recurenta. Asigurarea accesului nediscriminatoriu şi reglementat al tuturor participanţilor la piaţa de energie electrică este tocmai imperativul urmărit prin ordinul atacat, iar recurenta nu a prezentat argumente şi, respectiv, dovezi în sensul pretins, şi anume că reglementarea ANRE ar contraveni tocmai scopului în considerarea căruia a fost emisă.

În realitate, recurenta-reclamantă nu se referă la discriminarea producătorilor de energie electrică din surse fotovoltaice sau, mai general, a producătorilor din surse regenerabile, cât priveşte accesul la piaţa PCCB, ci la împrejurarea că reglementarea ANRE nu creează un cadru favorabil participării şi a acestor tipuri de producători la piaţa respectivă. Or, aceasta este o chestiune de apreciere de ordin tehnic şi economic, care intră în puterea discreţionară a autorităţii în domeniu.

Recurenta nu a dovedit că exercitarea acestei puteri discreţionare depăşeşte limitele competenţei autorităţii sau contravine scopului în care acest drept de apreciere a fost acordat prin lege.

Promovarea producţiei de energie electrică din surse regenerabile este un deziderat al legii, care îşi găseşte concretizarea în anumite măsuri practice, cum ar fi cele privind accesul la schemele de sprijin, însă acest deziderat este urmărit prin modalităţi compatibile cu principiile concurenţiale de piaţă, iar invocarea lui nu poate constitui, în sine, un motiv de nelegalitate a Ordinului.

Referitor la critica formulată de către recurentă vizând definirea pieţei angro de energie regenerabilă, Înalta Curte constată că aceste aspecte nu au constituit un argument decizoriu pentru soluţia pronunţată, aşa încât sfera de cuprindere a pieţei angro este o chestiune nerelevantă în analiza de legalitate a Ordinului atacat în prezenta cauză.

Din perspectiva legalităţii actului administrativ contestat, se impune precizarea că emitenta acestuia - Autoritatea de Reglementare în Domeniul Energiei - a acţionat în limitele competenţelor sale, în vederea stabilirii unui cadrul organizat- pentru tranzacţionarea în regim concurenţial, în mod transparent, public, centralizat şi nediscriminatoriu a energiei electrice, dat fiind faptul că autoritatea emitentă îndeplineşte funcţia de autoritate publică în domeniul energiei electrice, termice şi a gazelor naturale, realizând politicile şi strategiile naţionale în domeniile coordonate.

Identificarea elementelor de nelegalitate a actelor administrative contestate se realizează prin raportare la actele normative cu forţă superioară, în temeiul şi executarea cărora au fost emise, conform principiului ierarhiei şi forţei juridice a actelor normative, consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituţia României şi art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.

În raport de aceste aspecte, se constată că, în speţă, actul administrativ contestat a fost emis cu respectarea principiului ierarhiei actelor normative, fiind dat în aplicarea dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. c) şi art. 9 alin. (1) lit. h) din O.U.G. nr. 33/2007, art. 3 pct. 19, art. 23 alin. (1) şi (2) şi art. 43 din Legea nr. 123/2012, act normativ superior care, la rândul său transpune Directiva nr. 2009/72 CE privind normele comune pentru piaţa internă a energiei electrice.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 3566 din 22 decembrie 2014 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 3566 din 22 decembrie 2014 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 noiembrie 2017.