Annulment of marriage for alleged fraud and fictitious intent: sufficiency of consent and non-attributability of external motives to validity
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's civil appeal, leaving intact the lower courts' orders rejecting the suit and thereby upholding the validity of the marriage. The plaintiff, a Romanian national, sought the annulment of a civil marriage with a foreign national, alleging the union was fictitious and induced by fraud, claiming the defendant married her solely to change his surname and obtain a passport. The court held the appeal unfounded, determining that the marriage was freely consented to and complied with all legal conditions, rejecting the argument that parental disapproval or the defendant's purported motive of name change rendered the act null or fictional. This decision applies the Civil Procedure Code provisions governing appellate review and the substantive civil law requirements for the validity of matrimonial consent, establishing that unproven allegations of bad faith do not invalidate a formally regular marriage.
Legislator headnote
AI generatedart. 304 pct. 9 C. proc. civ; Annulment of marriage for alleged fraud and fictitious intent: sufficiency of consent and non-attributability of external motives to validity: Reclamanta a declarat recurs, întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. împotriva acestei decizii, reiterând motivele de apel și susținând că intimatul pârât a fost animat la încheierea căsătoriei doar de interesul de a-și schimba numele de familie și a obține un nou pașaport.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului civil de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin acțiunea înregistrată la 13 iunie 2002 pe rolul Tribunalului Satu-Mare reclamanta C.I.R. a chemat în judecată pe pârâtul C.I. solicitând să se dispună anularea căsătoriei lor încheiate la data de 9 iunie 2002.
Reclamanta a susținut că a fost ademenită de către pârât să se căsătorească, profitându-se de naivitatea ei, în realitate acesta urmărind doar să-și schimbe numele și să obțină un nou pașaport.
Prin întâmpinare pârâtul a susținut că între părți au existat relații de afecțiune care au condus la căsătorie, că la oficierea acesteia și la nuntă au participat rude și prieteni și că nu a existat nici un fel de viclenie în „ademenirea” reclamantei. Singura motivație a acțiunii în justiție, a arătat pârâtul, o reprezintă refuzul părinților reclamantei de a accepta această căsătorie.
Tribunalul Satu-Mare, prin sentința civilă nr. 254 din 14 octombrie 2002, a respins acțiunea ca nefondată, reținând că nu s-a făcut nici o dovadă a vreunei cauze de nulitate a căsătoriei.
Dimpotrivă, probatoriile, inclusiv cea testimonială propusă de reclamantă, atestă că aceasta și-a exprimat în mod liber consimțământul atât la căsătorie cât și la purtarea numelui ei de familie de către pârât.
Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentințe și prin care a solicitat admiterea acțiunii, a fost respins ca nefondat cu o motivare similară, prin decizia civilă nr. 2 din 29 ianuarie 2003 a Curții de Apel Oradea.
Reclamanta a declarat recurs, întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. împotriva acestei decizii, reiterând motivele de apel și susținând că intimatul pârât a fost animat la încheierea căsătoriei doar de interesul de a-și schimba numele de familie și a obține un nou pașaport.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea reține că recursul este nefondat.
În mod corect ambele instanțe au reținut, pe baza probatoriilor administrate exclusiv la cererea reclamantei, că aceștia au încheiat o căsătorie liber-consimțită și cu respectarea tuturor condițiilor legale, nefiind dovedită nici o împrejurare care să ateste nulitatea ori fictivitatea acesteia. Între părți au existat relații apropiate anterior căsătoriei iar împrejurarea că părinții reclamantei nu l-au agreat pe pârât excede prevederilor legale cu privire la validitatea actului juridic.
În consecință, recursul declarat de reclamantă va fi respins ca nefondat conform prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta C.I.R. împotriva deciziei civile nr. 2 din 29 ianuarie 2003 a Curții de Apel Oradea, ca nefondat.
Irevocabilă
Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 octombrie 2004.