Completion date of public works: legality of administrative certificate vs. reception protocol and "substantial completion" standard

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată. Cadrul procesual

Prin cererea formulată, reclamanta A. S.A. Barcelona, în contradictoriu cu pârâta Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din Romania S.A. (CNADNR), a solicitat anularea parţială a documentului constatator cu informaţii referitoare la îndeplinirea obligaţiilor contractuale nr. x/22.01.2014 emis de pârâtă în ceea ce priveşte data de finalizare a lucrărilor efectuate de reclamant în cadrul proiectului « Construcţia Variantei de ocolire Caransebeş (2001-RO/16/P/PT/006/11 lot 6).

De asemenea a solicitat obligarea pârâtei la emiterea unui nou document constatator care să cuprindă data de finalizare a lucrărilor, ca fiind, în principal, 31.07.2013, sau, în subsidiar, 13.08.2013 în termen de 10 zile de la data comunicării hotărârii judecătoreşti, sub sancţiunea plăţii de penalităţi de 30 de RON pentru fiecare zi de întârziere şi amendării conducătorului pârâtei pentru fiecare zi de întârziere, şi cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1216 din 29 aprilie 2015 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta A. S.A. Barcelona, în contradictoriu cu pârâta Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A., ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs şi motivele înfăţişate

Împotriva sentinţei civile nr. 1216 din 29 aprilie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în termen legal a declarat recurs reclamanta A. S.A., invocând ca temei în drept al demersului său procesual prevederile art. 488 pct. 8 C. proc. civ. şi susţinând nelegalitatea sentinţei atacate, în principal sub următoarele aspecte:

- instanţa de fond a aplicat eronat dispoziţiile art. 14, art. 16 şi art. 17 din H.G. nr. 273/1994, privind aprobarea Regulamentului de recepţie a lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente acestora, ignorând dispoziţiile contractuale la care fac referire prevederile art. 14 din H.G. nr. 273/1994; menţiunile din cuprinsul hotărârii cu privire la deschiderea traficului rutier încă de la data de 22.12.2011 sunt reţinute fără temei legal şi cu ignorarea susţinerii lor dar şi a înscrisurilor depuse la dosar, cu precădere procesul-verbal al comisiei de recepţie din data de 13.08.2012 prin care s-a propus admiterea recepţiei;

- instanţa de fond a făcut abstracţie în judecarea cauzei de dispoziţiile art. 17 din H.G. nr. 273/1994 care prevăd condiţiile în care comisia de recepţie poate să recomande amânarea recepţiei, în cauză, raportat la documentele depuse la dosar, rezultând că sunt întrunite toate condiţiile de admitere a recepţiei lucrărilor prevăzute de Sub-clauza 10.1 din Contract, respectiv de art. 16 din H.G. nr. 273/1994, în sensul că lucrările de construire efectuate de societatea reclamantă la varianta de ocolire Caransebeş au fost finalizate încă din data de 31.07.2012, Comisia de Recepţie întrunită în scopul recepţiei la terminarea lucrărilor, la data de 13.08.2012 a dispus "admiterea recepţiei", inginerul a emis Certificatul de Recepţie la Terminarea Lucrărilor nr. x/14.08.2012 şi niciuna dintre lucrările minore rămase de executat după data de 13.08.2012 nu se încadrează în cazurile limitativ prevăzute de art. 17 din H.G. nr. 273/1994;

- în contextul probelor administrate, în mod nejustificat judecătorul fondului a apreciat că nu este în măsură să înţeleagă conţinutul şi efectele sintagmei "lucrările erau în mod substanţial finalizate la data de 31.07.2011"

- se impune ca instanţa de recurs să constate, în dezacord cu instanţa de fond, că din apărările expuse de intimată prin întâmpinare, coroborate cu realitatea necontestată a deschiderii traficului, rezultă cu evidenţă că lucrările esenţiale pentru deschiderea unui drum precum şi condiţiile de siguranţă şi securitate pentru desfăşurarea traficului au fost îndeplinite de către societatea recurentă, un atare aspect reflectând în mod clar conţinutul sintagmei "substanţial finalizate" rezultă astfel lipsa de temeinicie a raţionamentului instanţei de fond, după cum se impune a fi reţinută şi interpretarea greşită şi strict formală în ceea ce priveşte conţinutul vizei olografe emise de directorul general al autorităţii pârâte în procesul de aprobare a procesului-verbal de recepţie din 14.08.2012, instanţa conferind în mod nejustificat o valoare probatorie absolută acestei vize;

- deşi societatea recurentă a solicitat proba cu expertiza tehnică de specialitate construcţii în dovedirea faptului că lucrările invocate de pârâtă ca fiind rămase de executat după data de 31.07.2012, respectiv după data de 13.08.2012, nu se încadrează în cazurile limitativ prevăzute de art. 17 din H.G. nr. 273/1994, instanţa de fond a respins în mod neîntemeiat această probă cu motivarea că susţinerile nu au fost dovedite ca şi pentru că expertiza nu poate dovedi existenţa lucrărilor la mai bine de 2 ani înainte de introducerea acţiunii, motivare ce apare ca fiind criticabilă şi generatoare de confuzie cu privire la lucrările efectiv realizate.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimatul-pârât a solicitat respingerea recursului, ca nefondat şi menţinerea hotărârii atacate.

5. Procedura derulată în recurs

În cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea de şedinţă din data de 16 februarie 2017, din Camera de Consiliu, a fost respinsă excepţia netimbrării invocată de intimata pârâtă şi s-a dispus comunicarea raportului, în baza dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., cu menţiunea că părţile pot formula în scris un punct de vedere asupra raportului, în termen de 10 zile de la comunicare.

Prin încheierea din 25 mai 2017, în Camera de Consiliu, a fost admis în principiu recursul de faţă cu privire la care s-a arătat totodată că nu poate fi soluţionat potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) sau (6) din C. proc. civ., astfel că s-a fixat termen în şedinţă publică, cu citarea părţilor la data de 10 noiembrie 2017.

6. Soluţia instanţei de recurs

Examinând legalitatea sentinţei atacate prin prisma criticilor formulate de recurenta-reclamantă, dar şi a apărărilor înfăţişate în întâmpinarea intimatului pârât, Înalta Curte, în urma propriei evaluări a probatoriului administrat în cauză, prin raportare la prevederile legale incidente apreciază că recursul este nefondat, în considerarea celor în continuare expuse.

Obiectul cererii de chemare în judecată formulată de recurenta reclamantă A. S.A. Barcelona, în contradictoriu cu pârâta Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din Romania S.A. (CNADNR) astfel cum s-a arătat şi la punctul 1 din prezenta decizie vizează solicitarea întemeiată pe dispoziţiile art. 971 din H.G. nr. 925/2006, de anulare parţială a Documentului constatator nr. x/22.01.2014, emis de intimata CNADNR, în ceea ce priveşte data de finalizare a lucrărilor aferente proiectului "Construcţia variantei de ocolire Caransebeş - Lot 6" şi de obligare a aceluiaşi emitent la emiterea unui nou document constatator care să cuprindă o altă dată de finalizare a lucrărilor, în principal 31.07.2013, iar în subsidiar 13.08.2013.

Instanţa de fond a respins acţiunea reclamantei - recurente, ca neîntemeiată, reţinând că prin documentul constatator a cărui anulare parţială a fost solicitată, s-a menţionat de către autoritatea emitentă, cu privire la contractul de execuţie lucrări "Construcţia variantei de ocolire Caransebeş - Lot 6", că lucrările au început la data de 30.12.2009 şi s-au finalizat la 20.12.2013. Susţinerea societăţii reclamante în sensul că respectivele lucrări s-au finalizat mult anterior, în principal la 31.07.2013, iar în subsidiar la data de 13.08.2013, nu a putut fi primită întrucât s-a bazat exclusiv pe împrejurarea că drumul a fost deschis circulaţiei publice la 22.12.2011 iar traficul rutier permanent s-a deschis la data de 31.07.2012, or prima instanţă a arătat că deschiderea unui drum şi permiterea ca pe acesta să se desfăşoare traficul rutier nu are nicio legătură cu finalizarea sau nu a lucrărilor aferente contractului încheiat dintre părţi.

A mai reţinut judecătorul fondului că, de altfel, nici chiar reclamanta, în cuprinsul acţiunii sale, nu a susţinut că lucrările erau finalizate la 31.07.2011, ci doar că erau "în mod substanţial finalizate", sintagmă care însă nu este definită în niciun text de lege şi nici în contractul părţilor şi, ca atare, s-a apreciat că nu are valoare juridică.

Criticile recurentei-reclamante subsumate motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. vizează, în esenţă, o pretinsă aplicare eronată de către instanţa de fond a dispoziţiilor art. 14, art. 16 şi art. 17 din H.G. nr. 273/1994 cu referire la procesul-verbal al comisiei de recepţie încheiat la data de 13.08.2012 dar şi la procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor nr. x/23.12.2013.

Înalta Curte, reverificând probatoriul administrat, din perspectiva criticilor înfăţişate dar şi faţă de prevederile legale citate chiar de recurentă, constată că acestea nu sunt întemeiate, sub un dublu aspect şi ca atare nu pot fi primite.

Astfel, se reţine, în primul rând, că similar poziţiei procesuale adoptate cu ocazia judecării în fond a cauzei, recurenta-reclamantă, şi prin cererea de recurs, analizează şi formulează critici numai cu privire la cele două procese-verbale menţionate, care însă, formal, nu formează obiectul cererii sale în anulare, omiţând totodată a evidenţia eventuala nelegalitate a hotărârii primei instanţe derivând din şi raportat la Documentul constatator nr. 92/3726/22.01.2014, a cărui anulare parţială a fost solicitată în prezenta cauză, în temeiul art. 971 din H.G. nr. 925/2006. Cu alte cuvinte, nici prin cererea de recurs, recurenta-reclamantă nu a arătat care sunt motivele de nelegalitate ale acestui document constatator.

În acest sens apare ca fiind deplin pertinentă şi corectă susţinerea intimatei-pârâte CNADNR care a subliniat şi prin întâmpinarea formulată în recurs, că ceea ce s-a pus în discuţie în prezentul litigiu a fost legalitatea Documentului constatator nr. 92/3726/22.01.2014 şi nu a procesului-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor nr. x/23.12.2014.

În plus, este nereală afirmaţia recurentei în sensul că instanţa de fond nu a analizat şi nu a avut în vedere procesele-verbale ale comisiei de recepţie din datele de 13.08.2012, când s-a propus admiterea recepţiei dar şi din data de 23.12.2013, în condiţiile în care în considerentele sentinţei atacate se fac numeroase referiri concrete la aceste documente.

Susţinerile recurentei-reclamante sunt neîntemeiate şi-n considerarea faptului ca judecătorul fondului a făcut trimitere nu doar la respectivele documente dar şi la prevederile legale citate şi de recurentă, respectiv la art. 14 - art. 18 din H.G. nr. 273/1994, al căror conţinut a fost examinat şi aplicat din perspectiva probatoriului administrat în cauză.

Instanţa de control judiciar arată astfel că împărtăşeşte raţionamentul înfăţişat de primă instanţă în ceea ce priveşte stabilirea netemeiniciei cererii de faţă, raportat la modalitatea în care s-a realizat recepţia lucrărilor în cauză, mai cu seamă că, din procesul-verbal de recepţie din data de 13.08.2012 reiese că aceasta nu a fost aprobată, ori o atare împrejurare nu poate fi reţinută ca un abuz sau ca o nelegalitate din partea autorităţii pârâte câtă vreme prevederile legale mai sus arătate stipulează în mod efectiv că o comisie de recepţie poate doar să propună admiterea, respingerea sau amânarea recepţiei, ne-având rol de decizie.

La adăpost de critică este şi constatarea primei instanţe cu referire la practica încetăţenită în România în ceea ce priveşte darea în folosinţă a autostrăzilor, aceasta fiind confirmată în cauză chiar prin lucrările care au continuat să fie executate dar şi prin aceea că recurenta-reclamantă, după cum a afirmat şi în faţa instanţei de recurs, nu a înţeles să atace pe cale judecătorească, separat, procesele-verbale arătate şi nici contractul încheiat între părţi.

Înalta Curte reţine totodată că nefondate sunt şi criticile recurentei privind interpretarea sintagmei " lucrări substanţial finalizate".

Toate aspectele de fapt reiterate în cererea de recurs prin susţinerile şi afirmaţiile recurentei-reclamante nu pot combate constatarea, corect reţinută, în sensul că o atare sintagmă, nu se regăseşte în niciuna dintre prevederile legale incidente în cauză după cum nu apare nici ca noţiune, sau termen utilizat şi definit în contractul părţilor, astfel că în mod firesc nu-i pot fi conferite valentele juridice solicitate de către recurentă.

Prima instanţă, în mod judicios a stabilit, raportat la conţinutul lipsit de echivoc al notei de inspecţie tehnică în vederea recepţiei la terminarea lucrărilor şi că în luna august 2012 nu erau finalizate şi finisate acostamentele, nu erau finalizate drumurile laterale şi secţiunea din DN 68, nu erau finalizate racordările cu acelaşi drum naţional şi nici cartea tehnică a construcţiei, aceeaşi nota de inspecţie indicând şi la capitolele 2-6 o serie de alte lucrări nefinalizate.

În acest context, coroborat cu constatarea pe care şi instanţa de control judiciar o împărtăşeşte, în sensul că în cauză recurenta reclamantă nu a probat prin înscrisurile depuse că lucrările constatate a fi nefinalizate în august 2012, au fost terminate în numai 13 zile, apare deopotrivă ca fiind corectă şi întemeiată respingerea de către prima instanţă a cererii recurentei de efectuare a unei expertize de specialitate în construcţii, în condiţiile în care, în adevăr, o atare probă nu ar mai fi putut fi utilă şi relevantă dată fiind perioada lungă de timp ce s-a scurs de la momentul respectiv şi până la data introducerii acţiunii, respectiv mai mult de doi ani.

În fine, instanţa de recurs apreciază că nu sunt întemeiate nici celelalte critici înfăţişate prin cererea de recurs, în condiţiile în care actul prin care se certifică finalizarea lucrărilor executate în conformitate cu prevederile proiectului tehnic şi cu detaliile de execuţie, este procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor, iar potrivit art. 26 din H.G. nr. 273/1994 privind aprobarea Regulamentului de recepţie a lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente acestora, data recepţiei este cea a încheierii de către comisia de recepţie a procesului-verbal de recepţie cu sau fără obiecţiuni.

Respectivul proces-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor, cu nr. x/23.12.2013, a fost întocmit la data de 20.12.2013, fiind semnat şi de către reprezentantul societăţii recurente, şi neatacat în procedura specială prevăzută de art. 27 din acelaşi act normativ.

Concluzionând, în sensul că, în mod efectiv recurenta-reclamantă nu a prezentat şi nici nu a demonstrat nelegalitatea documentului constatator ce indică data de finalizare a lucrărilor, argumentaţia primei instanţe fiind împărtăşită şi de către instanţa de recurs, pentru considerentele mai sus expuse, urmează ca, Înalta Curte, în temeiul art. 496 C. proc. civ., cu referire la art. 20 din Legea nr. 554/2004, republicată cu modificări, să respingă ca nefondat recursul de faţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de reclamanta A. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 1216 din 29 aprilie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucuresti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 noiembrie 2017.