Suspension of material liability imputation based on annulment of administrative decision creating doubt of legality

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I.Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, anularea Deciziei de imputare nr. x din 25.08.2014, anularea Hotărârii Comisiei de soluţionare a contestaţiilor din M.A.I. nr. 16286 din 29.10.2014, anularea Hotărârii Comisiei de jurisdicţie a imputaţiilor din M.A.I. nr. 197 din 21.01.2015, exonerarea de la obligaţia de plată a sumei pentru care s-a stabilit răspunderea materială în sarcina sa, precum şi restituirea sumelor eventual achitate ca urmare a stabilirii răspunderii materiale.

Prin cererea precizatoare, reclamantul a solicitat suspendarea executării Deciziei de imputare nr. x din 25.08.2014, emisă de Secretarul general al M.A.I., până la soluţionarea definitivă a cauzei.

În prezenta cauză, instanţa este învestită cu cererea de suspendare a executării actului administrativ contestat, reprezentat de decizia de imputare sus-menţionată, invocând prevederile art. 15 din Legea nr. 554/2004.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin încheierea din 3 septembrie 2015 a respins cererea de suspendare formulată de reclamant, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul A., susţinând că, în cauză, încheierea atacată a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv a prevederilor 14 din Legea nr. 554/2004, condiţii îndeplinite în cauză.

În esenţă, a susţinut că decizia de imputare contestată este nemotivată, invocând prevederile art. 25 alin. (5) din O.G. nr. 121/2008, pct. 113 din Instrucţiunile M.A.I. nr. 830/1999 şi ale Anexei 2 din Instrucţiuni.

În opinia recurentului, prvederile normative incidente impun motivarea temeinică în fapt şi în drept a deciziei de imputare, fără a avea vreo relevanţă procesele-verbale, hotărârile judecătoreşti, sau orice alte acte ar fi menţionate în preambulul respectivei decizii

În concluzie, a solicitat admiterea recursului aşa cum a fost formulat.

4. Apărarea intimatului-pârât

Prin întâmpinare, intimatul-pârât Ministerul Afacerilor Interne a solicitat respingerea recursului şi menţinerea hotărârii atacate, fiind temeinică şi legală.

5. Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul întocmit potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ. a fost analizat în completul de filtru şi comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 21 iunie 2017, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidenţa în cauză a prevederilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ.

II.Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor formulate de intimată şi în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele arătate în continuare.

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Recurenta-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere vizând suspendarea executării efectelor Deciziei de imputare nr. x din 25.08.2014, până la soluţionarea definitivă a cauzei.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond".

Altfel spus, un act administrativ va putea fi suspendat din executarea sa numai în situaţia în care instanţa va constata în mod temeinic îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii: existenţa unui caz bine justificat şi necesitatea evitării unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat.

Cazul bine justificat şi iminenţa unei pagube sunt analizate în funcţie de circumstanţele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate efectua decât o analiză sumară a aparenţei dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt şi de drept prezentate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să îl îndeplinească şi drepturile subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate.

Cazul bine justificat poate fi reţinut pe baza unor indicii de răsturnare a prezumţiei de legalitate, identificate dintr-un probatoriu căruia nu i se poate pretinde amploarea şi consistenţa dovezilor ce urmează a fi administrate în cadrul acţiunii în anularea actului, pentru că în cadrul procedurii sumare a suspendării de executare nu poate fi prejudecat fondul litigiului.

Noţiunea de caz bine justificat a fost definită, la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.

Legea nu face distincţie între motivele de nelegalitate substanţială, de drept material, şi cele de nelegalitate procedurală, esenţial este însă ca nelegalitatea să fie evidentă, să poată fi decelată cu uşurinţă la nivelul aparenţelor, fără o cercetare aprofundată a cauzei.

Analizând situaţia concretă dedusă judecăţii, instanţa de control judiciar reţine că prin sentinţa nr. 3452 din 21 decembrie 2015, pronunţată în dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel Bucureşti a admis, în parte, cererea formulată de reclamant, dispunând anularea Deciziei de imputare nr. x din 25.08.2014, emisă de Secretarul general al Ministerului Administraţiei şi Internelor, hotărârea nr. 16286 din 29.10.2014, emisă de Comisia de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor şi hotărârea nr. 197 din 21.01.2015, emisă de Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor.

Totodată, a exonerat reclamantul de plata sumei stabilite prin decizia de imputare nr. x din 25.08.2014, respingând cererea de restituire a sumelor eventual achitate ca urmare a stabilirii răspunderii materiale ca lipsită de obiect.

Pronunţarea acestei hotărâri judecătoreşti are aptitudinea de a genera o "îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ", în sensul explicitat prin art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, aşa încât este îndeplinită condiţia "cazului bine justificat".

Deşi, nefiind definitivă, această sentinţă are numai o putere de lucru judecat relativă, constituie un reper în verificarea aparenţei de nelegalitate, pentru că judecătorul fondului a avut posibilitatea administrării şi interpretării unor probe şi a efectuării unei evaluări aprofundate, pe care mecanismul procesual al suspendării de executare nu o îngăduie.

În ceea ce priveşte cea de-a doua condiţie, prevăzută de dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004, se reţine că noţiunea de pagubă iminentă are în vedere producerea unui prejudiciu.

Or, punerea în executare a măsurilor dispuse prin actul contestat ar conduce în mod indubitabil la diminuarea bugetului recurentului-reclamant, dar în condiţiile în care această consecinţă este cauzată de un act administrativ în privinţa căruia a fost răsturnată prezumţia de legalitate, prin anularea sa, diminuarea respectivă nu mai are caracter prezumat legal, astfel că şi această condiţie este îndeplinită.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va admite cererea, cu consecinţa suspendării executării actelor administrative atacate până la soluţionarea definitivă a cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de A. împotriva încheierii din 3 septembrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează încheierea atacată şi, rejudecând, admite cererea şi dispune suspendarea executării efectelor Deciziei de imputare nr. x din 25.08.2014, până la soluţionarea definitivă a cauzei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 9 noiembrie 2017.