Challenge to discrimination council’s separate opinion on differential tuition costs as an administrative act

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I.Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Ministerul Afacerilor Interne a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi A., anularea Hotărârii nr. 84 din data de 11 februarie 2015, iar în subsidiar constatarea nelegalităţii operaţiunilor administrative care au stat la baza emiterii pct. 5.4 din considerentele hotărârii contestate, respectiv constatarea nelegalităţii punctului de vedere anexat Hotărârii nr. 84/2015.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 1869 din 25 iunie 2015, a respins acţiunea formulată de reclamant, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul Ministerul Afacerilor Interne, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurentul a susţinut, în esenţă, că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Recurentul a arătat, contrar celor reţinute de prima instanţă, că intimata-pârâtă a emis un act administrativ prin care a constatat existenţa unei fapte de discriminare, iar instanţa era obligată să verifice legalitatea acestuia, ceea ce nu s-a întâmplat.

Referitor la concluzia potrivit căreia autoritatea intimată are competenţa de a emite puncte de vedere cu privire la situaţii despre care se susţine că ar fi discriminatorii, recurentul a învederat că nu există un temei de drept care să acorde Consiliului competenţe/abilităţi în emitrea unor astfel de puncte de vedere, care să permită autorităţii administrative intimate dreptul de a conferi unei opinii personale autoritatea şi caracteriul executoriu al unui act administrativ.

În ceea ce priveşte Decizia Curţii Constituţionale nr. 997/2008, a apreciat că nu are legătură cu cauza, iar în legătură cu faptul că analiza respectivului punct de vedere urmează să fie făcută de instanţa învestită cu soluţionarea litigiului avînd ca obiect anularea deciziei de imputare a invocat prevederile art. 20 alin. (10) din O.G. nr. 137/2000, arătând că a intrat sub autoritatea de lucru soluţionat.

În opinia recurentului, prin interpunerea pretinsului punct de vedere în cuprinsul Hotărârii nr. 84/2015, Consiliul a stabilit, în absenţa unui temei de drept, faptul că imputarea cotei parte din cheltuielile de şcolarizare pentru pârât reprezintă discriminare, conform prevederilor art. 2 din O.G. nr. 137/2000.

În concluzie, recurentul a solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi pe fond admiterea acţiunii, iar în subsidiar trimiterea cauzei pentru o soluţionare pe fond, aceleiaşi instanţe.

4. Apărarea intimaţilor-pârâţi

Prin întâmpinări, intimaţii-pârâţi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi A. au solicitat respingerea recursului şi menţinerea sentinţei atacate, fiind legală şi temeinică.

5. Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul întocmit potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ. a fost analizat în completul de filtru şi comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 25 mai 2017, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidenţa în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., pronunţând în acest sens încheierea de admitere în principiu din data de 28 septembrie 2017.

II.Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor formulate de intimaţi şi, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Recurentul-reclamant a învestit instanţa de contencios administrativ cu anularea Hotărârii nr. 84 din data de 11 februarie 2015, iar în subsidiar constatarea nelegalităţii operaţiunilor administrative care au stat la baza emiterii pct. 5.4 din considerentele hotărârii contestate, respectiv constatarea nelegalităţii punctului de vedere anexat Hotărârii nr. 84/2015.

Înalta Curte constată că în cauză nu este incident motivul de recurs referitor la aplicarea greşită a normelor de drept material, întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În urma propriului demers de aplicare a dispoziţiilor legale la situaţia de fapt, instanţa de control judiciar apreciază că soluţia judecătorului fondului este corectă.

Prin Hotărârea nr. 84 din 11 februarie 2014, contestată în cauză, pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a admis excepţia de necompetenţă materială, invocată de către reclamant, conform Deciziei nr. 997/07.10.2008 a Curţii Constituţionale.

Totodată, în temeiul art. 18 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, a fost emis un punct de vedere prin care s-a opinat cu privire la situaţia absolvenţilor Academiei de Poliţie Alexandru Ioan Cuza care au fost încadraţi ca poliţişti, iar ulterior au fost admişi la concursul organizat- de Institutul Naţional al Magistraturii, susţinându-se că imputarea cotei parte din cheltuielile de şcolarizare pentru petent (pârâtul A. din prezenta cauză), devenit auditor de justiţie prin examen, comparativ cu cei numiţi în funcţia de procuror, reprezintă discriminare conform prevederilor art. 2 al O.G. nr. 137/2000.

Prin raportare la Decizia Curţii Constituţionale nr. 997/2008, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării poate constata existenţa unor prevederi de lege discriminatorii şi îşi poate exprima opinia în ceea ce priveşte armonizarea dispoziţiilor din cuprinsul actelor normative sau administrative cu principiul nediscriminării, însă nu pot fi înlocuite normele legale cu altele create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.

Potrivit art. 18 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 "Consiliul este responsabil cu aplicarea şi controlul respectării prevederilor prezentei legi în domeniul său de activitate, precum şi în ceea ce priveşte armonizarea dispoziţiilor din cuprinsul actelor normative sau administrative care contravin principiului nediscriminării.

În cauză, criticile formulate sunt centrate asupra punctului de vedere exprimat cu privire la situaţia absolvenţilor Academiei de Poliţie Alexandru Ioan Cuza care au fost încadraţi ca poliţişti, iar ulterior au fost admişi la concursul organizat- de Institutul Naţional al Magistraturii.

Or, în speţă, nu este vorba despre un punct de vedere conform art. 18 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, ci despre opinia separată a unui membru al

Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, aşa încât nu se poate reţine că produce vreo vătămare.

Prin hotărârea emisă de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, contestată în prezenta cauză, s-a admis doar excepţia de necompetenţă materială, ceea ce exclude orice analiză pe fond a petiţiei prin care se reclamă existenţa unei discriminări, Consiliul neputând să arate, în concret, dacă există sau nu discriminare, câtă vreme a apreciat că nu are competenţa materială de a soluţiona petiţia formulată.

Aşadar, respectivul punct de vedere, care în realitate reprezintă opinia separată exprimată de un membru al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, nu poate fi interpretat în sensul indicat de către recurentul-reclamant.

În concluzie, se constată că toate criticile recurentului sunt nefondate, considerentele hotărârii reflectând aplicarea adecvată a cadrului normativ incident.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinţei în limitele art. 488 alin. (1) pct. 8 din acelaşi cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Ministerul Afacerilor Interne împotriva sentinţei nr. 1869 din 25 iunie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 9 noiembrie 2017.