Annulment appeal rejected for seeking merits review of administrative admissibility and waived jurisdictional defects

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Obiectul contestaţiei în anulare

Prin Decizia nr. 337 din 07 februarie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2013, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A.

În argumentele reţinute în susţinerea soluţuiei, Înalta Curte verificând dosarul de fond, a constatat că reclamantul a adresat cererea de chemare în judecată direct secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti şi nu a invocat la niciunul dintre termenele de judecată excepţia necompetenţei materiale a instanţei, astfel că, în raport cu cele expuse anterior, nu sunt incidente dispoziţiile art. 488 alin. (3) C. proc. civ.

Referitor la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care recurentul-reclamant a susţinut că, deşi a îndeplinit procedura prealabilă, în mod nelegal, acţiunea a fost respinsă de către judecătorul fondului, ca inadmisibilă, Înalta Curte a reţinut că procedura administrativă prealabilă referitoare la un act administrativ de natura celor în discuţie trebuie efectuată, după cum reiese din art. 7 din Legea nr. 554/2004, înainte de introducerea acţiunii în instanţă.

Din actele şi lucrările dosarului se reţine că, la momentul sesizării instanţei de contencios administrativ, reclamantul nu îndeplinise această procedură.

Procedura prealabilă administrativă este reglementată ca o condiţie de exercitare a dreptului la acţiune, a cărei neîndeplinire este sancţionată cu respingerea acţiunii ca inadmisibilă, potrivit art. 193 alin. (1) C. proc. civ. De asemenea, conform art. 12 din Legea nr. 554/2004, printre documentele pe care reclamantul trebuie să le anexeze acţiunii se număra şi orice înscris care face dovada îndeplinirii procedurii prealabile. Or, reclamantul nu s-a conformat dispoziţiilor imperative ale art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Mai reţine instanţa, arătând că susţinerile recurentului-reclamant, nu pot fi primite având în vedere că recurentul a purtat o corespondenţă simplă cu Primăria comunei Ghimpeni, OCPI Olt, Guvernul României prin care a solicitat să i se comunice Planul Urbanistic al comunei Ghimpiţeni şi dacă este legală construirea unui drum pe o proprietate ce aparţine unei persoane fizice.

Motivele şi temeiul legal al contestaţiei în anulare

Împotriva Deciziei nr. 337 din 07 februarie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2013, a promovat prezenta contestaţie în anulare, recurentul A.

Invocând ca temei legal al contestaţiei în anulate, art. 503 alin. (2) pct. 2 şi pct. 3 din C. proc. civ., şi reluând, apărările formulate în faţă instanţei de recurs, în motivarea caii extraordinare de atac, contestatorul a susţinut următoarele:

Dezlegarea dată recursului este rezultatul erorii materiale, această eroare fiind de natură a genera o interpretare greşită, eronată cu privire la aplicabilitatea art. 7 din legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Mai mult decât atât, instanţa nu a observat motivele de ordine publice invocate de recurent, cu referire la competenţa de soluţionare a cauzei, în sensul că nu instanţa de contencios administrativ ar fi fost competentă să soluţioneze cauza.

Precizează în continuare că instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra motivelor invocate în cuprinsul cererii de recurs şi arată că nu exista obligaţia formulării unei plângeri prealabile, având în vedere contestarea unui act emis de Guvernul României, potrivit art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004.

Susţine că procesul nu a fost echitabil şi reiterează motivele invocate în cuprinsul contestaţiei în anulare referitoare la suspiciunile privind imparţialitate a membrilor completelor care au participat la judecata cauzei.

Precizează că motivele contestaţiei în anulare sunt întemeiate şi, faţă de toate acestea a solicitat admiterea contestaţiei în anulare declarată împotriva Deciziei nr. 337 din 07 februarie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2013, anularea deciziei şi, în rejudecare, admiterea recursul astfel cum a fost formulat.

Apărările formulate în cauză

Intimaţii nu au înţeles să formuleze întâmpinare aşa cum prevăd dispoziţiile art. 508 (2) C. proc. civ.

La data de 7 noiembrie 2017, contestatorul a depus la dosarul cauzei precizări, prin e-mail, prin care a susţinut că îşi menţine punctele de vedere expuse în prin motivele contestaţiei în anulare.

Considerentele şi soluţia asupra contestaţiei în anulare

Contestaţia în anulare de faţă, urmează a fi respinsă ca nefondată, în raport de temeiul de drept invocat şi raportat la motivele înfăţişate de contestator, în considerarea celor ce urmează:

În primul rând, Înalta Curte reaminteşte că, contestaţia în anulare este o cale de atac extraordinară ce poate fi exercitată doar pentru motivele limitativ şi strict prevăzute de lege şi care nu presupune o rejudecare a recursului.

Potrivit art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., contestaţia în anulare este admisibilă numai dacă hotărârea instanţa de recurs este rezultatul unei greşeli materiale, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului.

În cauză, contestatorul, deşi în drept a invocat dispoziţiile art. art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., din expunerea pe larg a motivelor contestaţiei în anulare, reiterând o parte din argumentele expuse prin cererea de recurs, efectuează de fapt critici hotărârii instanţei de recurs, prin prisma modului în care aceasta a interpretat probele administrate în cauză şi a aplicat dispoziţiile legale în materie, ceea ce nu poate fi acceptat pe calea contestaţiei în anulare, procedură în care nu poate fi examinată justeţea soluţiei contestate.

Astfel, din analiza contestaţiei deduse judecăţii Înalta Curte constată că prezentul contestator este nemulţumit de argumentele expuse de instanţa de control judiciar cu privire la faptul că dosarul nu a fost soluţionat echitabil şi reiterează motivele invocate în cuprinsul cererii de recurs referitoare la suspiciunile privind imparţialitatea membrilor completelor care au participat la judecata cauzei.

Aşadar, această pretinsă greşeală materială nu poate fi încadrată în motivele ce pot fi invocate în cazul contestaţiei în anulare, în conformitate cu prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., nu se referă la erorile care pot fi îndreptate pe această cale ci la greşelile de judecată produse prin confundarea unor elemente sau a unor date semnificative aflate la dosarul cauzei.

Greşelile materiale se apreciază în raport cu datele existente la dosarul cauzei la momentul pronunţării, deoarece numai în aceste condiţii se poate stabili dacă soluţia dată în recurs este sau nu rezultatul unei greşeli materiale.

Dealtfel, din motivele contestaţieiei în anulare expuse de contestatoar reiese nemulţumirea părţii de modul în care a fost motivată decizia contestată însă acest aspect nu poate duce la deschiderea contestaţiei în anulare, cale extraordinară de atac de retractare, într-un al caz decât cele limitativ arătate de art. 503(1) C. proc. civ. (lipsă de procedură şi necompetenţa instanţei) şi art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. (greşeală materială şi omisiunea de a cerceta vreun motiv de modificare sau de casare).

Dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. vizează greşeli de fapt, involuntare, iar nu greşeli de judecată, ceea ce contestatorul încearcă să obţină. A da posibilitatea părţilor de a se plânge aceleiaşi instanţe care a dat hotărârea de modul în care a fost soluţionată pricina şi s-au stabilit raporturile litigioase dintre părţi,ar însemna să se deschidă acestora dreptul de a provoca rejudecarea căii de atac, lucru care nu poate fi acceptat în actualul sistem al procedurii civile, în care această cale extraordinară de atac tinde la anularea unei hotărâri nu pentru că judecata nu a fost bine făcută, ci pentru motivele expres prevăzute de lege.

În acord cu jurisprudenţa consecventă a CEDO, reliefată de exemplu prin soluţiile pronunţate în cauzele Mitrea c. României (nr. 26105/03/2008) şi B. c. României (nr. 8727/03/2009), că în lipsa unei circumstanţe substanţiale şi imperative, de natură să justifice redeschiderea procesului judecat irevocabil, admiterea unei contestaţii în anulare sau a unei revizuiri, constituie o încălcare a principiului securităţii raporturilor juridice şi, prin aceasta, o încălcare a dreptului la un proces echitabil în sensul art. 6 § 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Temeiul legal al soluţiei adoptate

În consecinţă, constatând că în cauză nu se poate reţine incidenţa dispoziţiilor art. 503 (2) pct. 2 din C. proc. civ., astfel că, în temeiul art. 508 C. proc. civ. va respinge prezenta contestaţie în anulare.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 337 din 07 februarie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2013.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 08 noiembrie 2017.