Interim mandatory provision of oncological drugs pending inclusion in the national reimbursement list

Deliberând asupra recursurilor, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 28.07.2015, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L. au solicitat pe calea ordonanţei preşedinţiale, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Ministerul Sănătăţii şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, obligarea pârâţilor la asigurarea către reclamanţi a următoarelor medicamente, pe bază de prescripţie medicală, în regim de compensare 100%:

- Vemurafenibum (denumire comercială Zelboraf) pentru reclamanţii A., B., C., D., E.

- Ipilimumab (denumire comercială Yervoy) pentru reclamantul F., G., H., I.

- Abirateronum (denumire comercială Zytiga) pentru reclamantul J.

- Pazopanib (denumire comercială Votrient) pentru reclamanţii K. şi L.

Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 2079 din 10 august 2015, Curtea de Apel Bucureşti a luat act de renunţarea reclamantei E. la judecarea acţiunii. A respins excepţiile inadmisibilităţii şi lipsei calităţii procesuale pasive invocate de pârâte.

Totodată, a admis cererea formulată de reclamanţii A., B., C., D., F., G., H., I., J., K., L., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Ministerul Sănătăţii şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi a obligat pârâţii să asigure reclamanţilor până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti următoarele medicamente pe baza de prescripţie medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuţie personală):

- Vemurafenibum (denumire comercială Zelboraf)pentru reclamanţii: A., B., C., D.;

- Ipilimumab (denumire comercială Yervoy) pentru recamanţii: F., G., H., I.;

- Abirateronum (denumire comercială Zytiga) pentru reclamantul J.;

- Pazopanib (denumire comercială Votrient) pentru reclamanţii: K. şi L.

Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei civile nr. 2079 din 10 august 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a Contencios Administrativ şi Fiscal, au promovat recurs pârâţii Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Guvernul României.

Prin recursul său, pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a solicitat suspendarea executării dispoziţiilor sentinţei civile nr. 2079 din 10 august 2015 până la pronunţarea instanţei de recurs. Pe fond, a solicitat admiterea recursului şi modificarea în tot a sentinţei recurate în sensul respingerii ordonanţei preşedinţiale, ca neîntemeiată.

Pârâtul Guvernul României a susţinut, în esenţă, că este lipsit de calitate procesuală pasivă, neavând atribuţii şi competenţe în sensul solicitat de reclamanţi. Astfel, nu poate asigura plata medicamentelor către reclamanţi, neavând pârghiile necesare pentru executarea acesteia.

Recurenţii criticând-o din perspectiva motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 C. proc. civ. cu referire la dispoziţiile art. 997 din acelaşi cod, au susţinut în esenţă, următoarele:

Referitor la cererea de suspendare a executării sentinţei civile nr. 2079 din 10 august 2015, formulată in temeiul art. 999 alin. (2) C. proc. civ., recurenta-pârâtă susţinut că instanţa de fond, prin pronunţarea acestei hotărâri, a obligat CNAS-ul să încalce prevederile legale aplicabile în materie şi să exercite prerogative care nu sunt prevăzute de lege în sarcina sa, cu impact semnificativ asupra activităţii acestei instituţii, nefiind posibilă substituirea cumulativă a CNAS atât în drepturile şi obligaţiile caselor de asigurări de sănătate, cât şi a furnizorilor de medicamente.

În continuare, în motivele de recurs expuse, referitor la aspectul de nelegalitate privind soluţionarea excepţiilor invocate, recurenţii-pârâţi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Guvernul României au criticat soluţia de respingere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive în raport de obiectul prezentei cauze şi de obiectul dosarului de fond, raportat la dispoziţiile art. 997 C. proc. civ.

Recurenta-pârâtă Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a arătat că legitimarea procesuală pasivă în prezenta cauză nu aparţine Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, întrucât nu există identitate între persoana chemată în judecată şi persoana obligată în raportul juridic dedus judecăţii, condiţie obligatorie în justificarea calităţii procesuale pasive.

Recurenta a subliniat faptul că, potrivit dispoziţiilor legale incidente în cauză, rezultă cu claritate faptul că această instituţie nu are competenţe legale, nici în ceea ce priveşte elaborarea criteriilor medicale (clinice şi paraclinice) de includere/excludere în tratament, de monitorizare şi întrerupere a terapiei şi evaluare a medicamentelor acordate pacienţilor, şi nici în ceea ce priveşte procesul de evaluare a tehnologiilor medicale în vederea includererii DCI-urilor sau combinaţiilor noi în Lista medicamentelor de care beneficiază asiguraţii, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate.

În opinia recurentei, competenţele legale de elaborare a criteriilor medicale (clinice şi paraclinice) de includere/excludere în tratament, de monitorizare şi întrerupere a terapiei şi evaluare a medicamentelor în vederea includerii, extinderii indicaţiilor, neincluderii sau excluderii acestora în Listă şi, prin urmare, şi de a da curs prezentei cereri a reclamanţilor, revin Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale şi respectiv Ministerului Sănătăţii.

A arătat recurenta că, având în vedere că pentru a putea exercita acţiunea în justiţie, calitatea cerută pentru acest fapt trebuie să corespundă cu calitatea de titular al dreptului ce se discută şi să aparţină subiectului activ al dreptului, prin similitudine de raţionament şi calitatea procesuală pasivă trebuie să aparţină subiectului pasiv al dreptului. Această condiţie imperativă nu a fost îndeplinită în prezenta cauză, deoarece legitimarea procesuală pasivă nu aparţine Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, ci pârâtului Ministerul Sănătăţii, reclamanţii nefăcând dovada existenţei identităţii între persoana pârâtului - persoană juridică şi persoana obligată în raportul juridic dedus judecăţii, condiţie obligatorie în justificarea calităţii procesuale pasive.

Recurenta a criticat faptul că aspectele mai sus menţionate nu au fost reţinute de instanţa de fond şi, drept urmare, a solicitat instanţei de control judiciar să aibă în vedere toate aceste argumente şi, pe cale de consecinţă, să admită excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, astfel cum a fost formulată.

Recurenţii - pârâţi au arătat că, în mod eronat, instanţa de fond a adoptat această soluţie, având în vedere că în prezenta cauză nu sunt întrunite cumulativ condiţiile de admisibilitate prevăzute de dispoziţiile art. 997 C. proc. civ.

Au subliniat recurenţii că, în cadrul unei astfel de proceduri, instanţa nu se poate pronunţa asupra obligării instituţiei recurente de a deconta din bugetul FNUASS medicamente pentru care nu există temei legal de decontare, având în vedere faptul că acestea nu sunt incluse în Lista de medicamente aprobată prin H.G. nr. 720/2008, o asemenea cercetare fiind rezervată numai unei analize în fond a cererii de chemare în judecată.

În ceea ce priveşte soluţia de admitere a cererii de ordonanţă preşedinţială, aceasta a fost criticată de recurenţi ca fiind nelegală în raport de dispoziţiile art. 997 C. proc. civ.

Au arătat recurenţii-pârâţi că, în mod nelegal, prima instanţă a apreciat că în cauză sunt îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de art. 997 C. proc. civ., deoarece în speţă nu sunt îndeplinite de fapt condiţia existenţei unei "aparenţe de drept" în favoarea reclamanţilor - intimaţi şi condiţia neprejudecării fondului cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

A subliniat recurenta că instanţa de fond a apreciat că în favoarea reclamanţilor există aparenţa de drept şi, prin urmare, acestora le pot fi acordate medicamentele solicitate, fără a avea în vedere că nu există temei legal în acest sens. Or, raportarea la un cadru general de reglementare nu se circumscrie unei corecte soluţionări a cauzei deduse judecăţii, atât timp cât există prevederi cu caracter special care se aplică cu prioritate.

În consecinţa celor mai sus menţionate, ca motive de nelegalitate a sentinţei apelate, recurenţii au solicitat să se ţină cont de faptul că:

- rapoartele de evaluare întocmite în temeiul art. O.U.G. nr. 23/2014 şi a Ordinului MS nr. 861/2014 menţionează faptul că medicamentele Vemurafenibum şi Abirateronum au obţinut punctajul de admitere condiţionată în Lista curprinzând denumirile comune internaţionale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asiguraţii, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate;

- instanţa de fond nu a avut în vedere că medicamentele solicitate de reclamanţi nu se acordă în prezent niciunui asigurat din România;

- instanţa de fond nu a avut în vedere că pentru medicamentele acordate potrivit dispozitivului hotărârii nu există un preţ de decontare stabilit de Ministerul Sănătăţii;

- instanţa de fond nu a avut în vedere că pentru afecţiunile reclamanţilor existau tratamente alternative cu medicamente compensate 100% din sistemul de asigurări sociale de sănătate.

Apărările formulate în cauză

La data de 13.10.2015, intimaţii-reclamanţi A., B., C., D., F., G., H., I., J., K., L.,, au depus întâmpinare. În prealabil, apărătorul reclamanţilor a precizat că reclamantul G. a decedat la data de 01.09.2015 şi reclamanta H. a decedat la 11.10.2015, necunoscându-se care sunt moştenitorii acestora. De asemenea, apărătorul reclamanţilor a menţionat că nu îl mai reprezintă în calea de atac pe reclamantul-intimat F., actele de procedură urmând a fi comunicate la domiciliul acestuia.

Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, instanţa de control judiciar reţine, în acord cu instanţa de fond, că în cauză recurenta-pârâtă are calitate procesuală pasivă determinată de cadrul procesual stabilit de către reclamanţii-intimaţi în dosarul de fond nr. x/2014, în care este contestat refuzul pretins nejustificat al autorităţilor recurente de a-şi îndeplini anumite atribuţii legale în ceea ce priveşte emiterea hotărârii de guvern pentru modificarea şi completarea H.G. nr. 720/2008, în sensul includerii în Lista medicamentelor compensate 100%, fără contribuţie personală, a unor medicamente solicitate de reclamanţi, care nu sunt incluse în Listă şi care nu au fost compensate de la bugetul general al asigurărilor sociale de sănătate.

Învestită cu soluţionarea cererii de ordonanţă preşedinţială, ţinând cont de caracterul său vremelnic, în mod corect prima instanţă a menţionat acelaşi cadru procesual şi a respins excepţia lipsei calităţii procesuale invocată de recurenţii-pârâţi.

În cauza de faţă, în mod temeinic şi legal instanţa de fond a avut în vedere dispoziţiile art. 231 din Legea nr. 95/2006, potrivit cărora:

"Asiguraţii beneficiază de medicamente cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală pentru medicamentele cuprinse în lista de medicamente prevăzută la art. 232. Modalităţile de prescriere şi eliberare a medicamentelor se prevăd în contractul-cadru." Art. 232 din acelaşi act normativ statuează că "(1) Lista cu medicamente de care beneficiază asiguraţii cu sau fără contribuţie personală se elaborează de către Ministerul Sănătăţii Publice şi CNAS, cu consultarea CFR, şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului. (2) În listă se pot include numai medicamente prevăzute în Nomenclatorul de produse."

În mod corect a reţinut Curtea de Apel că, având în vedere că reclamanţii urmăresc recunoaşterea cu titlu provizoriu a dreptului lor ce ar deriva din parcurgerea întregii proceduri prevăzute de art. 232 din Legea nr. 95/2006, respectiv recunoaşterea dreptului de a beneficia de un medicament care nu se află pe lista la care face referire textul de lege, dar cu privire la care s-au demarat procedurile de includere pe listă, rezultă că toate persoanele cu drept de decizie în parcurgerea acestei proceduri au calitate procesuală pasivă.

Din lectura textelor legale menţionate, Înalta Curte constată că în procedura de introducere pe listă a medicamentelor de care beneficiază asiguraţii cu sau fără contribuţie personală sunt implicate mai multe autorităţi publice, competenţa fiind astfel partajată între Ministerul Sănătăţii şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, cărora le revine dreptul şi obligaţia de a elabora lista, respectiv Guvernul României, care se pronunţă asupra aprobării listei prin hotărâre. Totodată, pe baza listei aprobate, revine structurilor Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate competenţa în legătură cu decontarea medicamentelor respective.

Casa Naţională de Asigurări de Sănătate este, aşadar, autoritatea ce gestionează sistemul de asigurări sociale de sănătate, fiind astfel în măsură a duce la îndeplinire solicitările reclamanţilor din cuprinsul cererii, iar Ministerul Sănătăţii are obligaţia aprobării criteriilor de evaluare a tehnologiilor medicale, a documentaţiei care trebuie depusă de solicitanţi, a instrumentelor utilizate în procesul de evaluare privind includerea pe listă a unor noi medicamente, cu sau fără contribuţie personală.

Astfel, în opinia Curţii de Apel, însuşită şi de instanţa de recurs, prezenta ordonanţă preşedinţială ce se solicită a fi pronunţată se impune ca, prin finalitatea urmărită, să fie opozabilă tuturor "actorilor" implicaţi în demararea, executarea şi finalizarea procedurilor de actualizare a Listei medicamentelor de care beneficiază asiguraţii, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală, justificând aşadar calitatea procesuală în cauză.

În aceste condiţii, Înalta Curtea concluzionează că în mod greşit autorităţile chemate în proces - respectiv Guvernul României şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate au invocat în cauză excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, deoarece, în raport de obiectul concret al cererii de chemare în judecată, aceste autorităţi publice sunt implicate în procesul decizional privitor la medicamentele incluse pe lista de care beneficiază asiguraţii cu sau fără contribuţie personală, impunându-se a se analiza în contradictoriu cu aceşti pârâţi cererea de ordonanţă preşedinţială, astfel cum a fost formulată.

Soluţia primei instanţe a fost criticată de către recurenţi, în esenţă, pentru că ar fi fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 997 din C. proc. civ., republicat, nefiind îndeplinite condiţiile de admisibilitate ale ordonanţei preşedinţiale, dar şi cu greşita aplicare şi interpretare a legislaţiei specifice asigurărilor sociale de sănătate, motivele de casare invocate putându-se circumscrie motivelor de recurs prevăzute de art. 488 pct. 8 din C. proc. civ.

În condiţiile în care circumstanţele litigiului dedus judecăţii au fost detaliat expuse în cuprinsul hotărârii ce formează obiectul recursului, reluarea acestora în cadrul prezentelor considerente ar avea caracter redundant, iar, în temeiul art. 499 din C. proc. civ., Înalta Curte va analiza motivele de casare invocate prin prisma criticilor

În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii cererii de ordonanţă preşedinţială sub aspectul compatibilităţii procedurii ordonanţei preşedinţiale cu procedura de contencios administrativ, Înalta Curte apreciază că, în mod corect, s-a reţinut de către instanţa de fond că cererea reclamanţilor este compatibilă cu specificul raporturilor de drept administrativ, reclamanţii urmărind recunoaşterea provizorie a unui drept de către o autoritate, în ipoteza în care tergiversarea acestei recunoaşteri ar conduce la însăşi dispariţia dreptului.

Cererea reclamanţilor nu este inadmisibilă în raport de dispoziţiile art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora:

"Dispoziţiile prezentei legi se completează cu prevederile C. civ. şi cu cele ale C. proc. civ. în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre autorităţile publice, pe de o parte şi persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă parte".

În consecinţă, Înalta Curte apreciază că în lipsa unei reglementări exprese care să excludă procedura prevăzută de art. 997 C. proc. civ., republicat, respectiv cazul cererilor de suspendare formulate, după caz, în baza art. 14 sau art. 15 din Legea nr. 554/2004, cererea de ordonanţă preşedinţială formulată în prezenta cauză este admisibilă, urmând a fi analizată îndeplinirea "pe fond" a condiţiilor cumulative prevăzute de art. 997 C. proc. civ. Aceasta în condiţiile în care dispoziţiile Legii nr. 554/2004 nu prevăd o procedură echivalentă şi pentru ipoteza cererilor de tipul celei în litigiu, prin care se pun în discuţie raporturile de putere dintre părţi în cadrul obiectului cauzei în care reclamanţii-intimaţi contestă refuzul nejustificat al autorităţilor de a include pe lista medicamentelor compensate medicamentele solicitate de către reclamanţi, susţinându-se încălcarea dreptului la viaţă prin această conduită a autorităţilor, calificată ca un refuz nejustificat în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004.

La pronunţarea acestei hotărâri, Curtea de apel a avut în vedere şi soluţia de unificare a practicii judiciare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din data de 28.10.2013, potrivit căreia:

"Este inadmisibilă cererea de ordonanţă preşedinţială care vizează suspendarea executării actului administrativ, justificat de existenţa unei reglementări cu caracter derogatoriu în această materie reprezentată de dispoziţiile art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 554/2004. În ipoteza altor litigii decât cele care vizează suspendarea executării actului administrativ, compatibilitatea cererii de ordonanţă preşedinţială cu specificul raporturilor de contencios administrativ se apreciază de către instanţă în virtutea dispoziţiilor art. 28 din Legea nr. 554/2004".

Faţă de motivele expuse anterior şi având în vedere amplele argumente dezvoltate în considerentele sentinţei recurate, Înalta Curte apreciază că soluţia dată de instanţa de fond, de respingere a excepţiei inadmisibilităţii cererii de ordonanţă preşedinţială sub aspectul compatibilităţii procedurii ordonanţei preşedinţiale cu procedura de contencios administrativ şi a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâţii Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, Guvernul României şi Ministerul Sănătăţii, este corectă, urmând astfel a fi menţinută sub acest aspect, neputând fi reţinute criticile de nelegalitate invocate de recurenţi.

Pe fondul cererii de ordonanţă preşedinţială, sub aspectul legalităţii impunerii în sarcina pârâţilor a obligaţiei vremelnice de a asigura reclamanţilor medicamentele solicitate, pe bază de prescripţie medicală, în regim de compensare 100%, până la soluţionarea definitivă a Dosarului nr. x al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, Înalta Curte constată că susţinerile recurenţilor-pârâţi nu sunt de natură să conducă la casarea hotărârii primei instanţe.

Astfel, nu sunt evidenţiate acele elemente care în opinia acesteia fac dovada neîndeplinirii cerinţelor impuse de art. 997 C. proc. civ., respectiv, aparenţa dreptului, caracterul provizoriu al măsurilor, existenţa unor cazuri grabnice şi neprejudecarea fondului.

În dezvoltarea motivelor de recurs se regăsesc precizări ale cadrului legal general în materia medicamentelor compensate, precum şi ale competenţelor recurenţilor în procedura de actualizare a Listei medicamentelor de care beneficiază asiguraţii, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate.

Prin urmare, se impune a fi menţinute concluziile primei instanţe, în sensul îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 997 C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor legale menţionate, instanţa de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparenţa de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Astfel, sunt reglementate trei condiţii cumulative pentru admiterea unei cereri de ordonanţă preşedinţială, şi anume urgenţa, caracterul vremelnic şi neprejudecarea fondului.

Condiţia urgenţei este pe deplin dovedită având în vedere înscrisurile medicale pe care reclamanţii le-au depus la dosar şi din care rezultă bolile cronice pentru tratarea cărora medicamentele solicitate sunt necesare şi au efecte pozitive.

Totodată preţul ridicat al medicamentelor solicitate şi procedura îndelungată necesară includerii acestora în lista medicamentelor compensate sunt de natură a justifica urgenţa emiterii unei ordonanţe prin care să fie asigurate medicamentele respective în regim de compensare 100%.

În raport de gravitatea bolilor de care suferă reclamanţii, "dreptul care s-ar păgubi prin întârziere", la care se referă dispoziţiilor art. 997 alin. (1) C. proc. civ. este dreptul la viaţă, drept garantat de art. 22 alin. (1) din Constituţia României şi de art. 2 pct. 32 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale.

În ceea ce priveşte condiţia caracterului vremelnic al măsurii, Înalta Curte constată că este, de asemenea, îndeplinită, măsura fiind dispusă de instanţa de fond până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Condiţia de admisibilitate ce vizează neprejudecarea fondului presupune o examinare a existenţei dreptului şi a normei aplicabile, de natură să confere acestuia o aparenţă de legalitate şi temeinicie.

Sub acest aspect, Înalta Curte reţine susţinerile reclamanţilor în sensul că statul român, prin autorităţile sale cu atribuţii în domeniul sănătăţii, nu a luat măsuri pentru transpunerea obligaţiei prevăzute de art. 6 din Directiva 89/105/CEE din 12.12.1988, de a adopta un act normativ care să prevadă criteriile pe baza cărora un medicament nou este inclus în lista de medicamente suportate prin sistemul de asigurări sociale de sănătate, dar şi un termen de maximum 180 de zile în care să analizeze solicitările de includere a unor medicamente în această listă.

Această susţinere are o aparenţă de temeinicie luând în considerare faptul că pârâţii nu au indicat actul normativ care a transpus art. 6 din Directivă, iar, în Referatul ce a stat la baza emiterii Ordinului Ministrului Sănătăţii nr. 519/2014, care a abrogat Ordinul nr. 724/2013, care prevede criteriile de includere a medicamentelor în Listă, se menţionează că a fost abrogat pentru că nu transpune în mod corect Directiva. Ulterior abrogării acestui ordin nu a fost emis un altul care să stabilească aceste criterii de includere a medicamentelor în listă, astfel că aparenţa dreptului este în favoarea reclamanţilor.

În ceea ce priveşte precizările recurenţilor-pârâţi că au fost demarate negocieri pentru introducerea medicamentelor în lista aprobată prin H.G. nr. 720/2008, instanţa constată că recurenţii-pârâţi nu au făcut dovada includerii tuturor medicamentelor ce fac obiectul cauzei de faţă.

Conform dispoziţiilor art. 242 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, Lista cu medicamente de care beneficiază asiguraţii cu sau fără contribuţie personală se elaborează de către Ministerul Sănătăţii şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului.

Or, având în vedere că textul actului comunitar face aşadar referire la obligaţia statului de a se pronunţa în mod clar cu privire la cererea de includere a unui medicament în listă, în sensul admiterii ori respingerii acesteia, cu respectarea termenului de 180 de zile de la depunerea cererii de către deţinătorul APP-ului.

Prin nerespectarea acestui termen, se constată o încălcare a normei comunitare, dar şi a unui drept aparent în favoarea reclamanţilor, respectiv acela de a beneficia de un tratament corespunzător afecţiunii lor, potrivit prescripţiei medicale emise de medicul curant, drept ce s-ar putea pierde prin neexercitarea lui imediată.

Mai mult decât atât este de remarcat că prin Hotărârea nr. 178/2017 din data de 30 martie 2017 a fost completată anexa la H.G. nr. 720/2008 pentru aprobarea Listei cuprinzând denumirile comune internaţionale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asiguraţii, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, precum şi denumirile comune internaţionale corespunzătoare medicamentelor care se acordă în cadrul programelor naţionale de sănătate,

Se mai constată că, prin Hotărârea nr. 877/2015 din 20 octombrie 2015 a fost modificată şi completată anexa la H.G. nr. 720/2008 pentru aprobarea Listei cuprinzând denumirile comune internaţionale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asiguraţii, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, precum şi denumirile comune internaţionale corespunzătoare medicamentelor care se acordă în cadrul programelor naţionale de sănătate şi Adresa nr. x din 27 aprilie 2015 emisă de Ministerul Sănătăţii.

Astfel, prin Hotărârea nr. 178/2017 privind completarea anexei la Hotărârea Guvernului nr. 720/2008, a fost introdusă poziţia 110 cu Vemurafenibum 1, iar prin Ordinul nr. 475/308/2017 privind modificarea şi completarea Ordinului ministrului sănătăţii publice şi al preşedintelului Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 1301/500/2008 a fost introdus şi protocolul terapeutic corespunzător DCI Vemurafenibum pentru indicaţia terapeutică în monoterapie pentru tratamentul pacienţilor adulţi cu melanom inoperabil sau metastatic, pozitiv la mutaţia BRAF V600.

De asemenea, la punctul P3 "Programul naţional de oncologie", după poziţia nr. 87 s-au introdus cinci noi poziţii, poziţiile 88-92, cu următorul cuprins "89 Pozopanibun.*"

Referitor la motivul de recurs formulat de recurenta-pârâtă CNAS, pe fondul cauzei, referitor la nepronunţarea instanţei de fond pe excepţia lipsei de obiect în ceea ce priveşte medicamentul Pazopanib (denimire comtecială Votrient), având în vedere că pentru acest medicament s-au încheiat negocierile în data de 7 august 2015, urmând să fie introdus în listă după semnarea contratului cost -volum, nu poate fi reţinut în condiţiile în care în dispozitivul sentinţei atacate instanţa de fond s-a pronunţat în sensul obligării pârâţilor la asigurarea către reclamanţi a următoarelor medicamente, pe bază de prescripţie medicală, în regim de compensare 100%:.(...) Pazopanib (denumire comercială Votrient) pentru reclamanţii: K. şi L.

Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

În temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile declarate de pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi de pârâtul Guvernul României împotriva sentinţei civile nr. 2079 din data de 10 august 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursurile declarate de pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi de pârâtul Guvernul României împotriva sentinţei civile nr. 2079 din data de 10 august 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 08 noiembrie 2017.