Health insurers' appeal fails: interim order upheld granting cancer patients urgent access to unreimbursed oncology drugs pending final ruling

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal reclamanţii, au chemat în judecată pe pârâţii Guvernul României, Ministerul Sănătăţii şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună pe cale de Ordonanţă Preşedinţială obligarea pârâţilor la asigurarea către reclamanţi a următoarelor medicamente: VEMURAFENIBUM (denumire comercială ZELBORAF), IPILIMUMAB (denumire comercială Yervoy), ABIRATERONUM (denumirea comercială Zityga), PAZOPANIB (denumire comercială Votrient), pe bază de prescripţie medicală, în regim de compensare 100%, fără contribuţie personală.

Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 2073 din 28 iulie 2015 a respins excepţiile invocate de pârâţi, respectiv excepţia inadmisibilităţii invocată de Ministerul Sănătăţii, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul Guvernul României, excepţiile inadmisibilităţii şi lipsei calităţii procesuale pasive invocate de pârâta CNAS.

Totodată, a luat act de renunţarea la judecată formulată de reclamanţii A. şi B. (moştenitori ai defunctului B.) şi de către reclamanţii C., D. şi E. (moştenitori ai defunctei F.).

A admis cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamanţii G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Ministrul Sănătăţii şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate.

A obligat pârâţii să asigure reclamanţilor, până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, următoarele medicamente, pe bază de prescripţie medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuţie personală):

- Vemurafenibum (denumire comercială Zelboraf) pentru reclamanţii G., H., I., J., K., L., M., N.

- Ipilimumab (denumire comercială Yervoy) pentru reclamanţii O., P., Q., R., S., CC., U.

- Abirateronum (denumire comercială Zityga) pentru reclamanţii V., W., X., Y., Z.

- Pazopanib (denumire comercială Votrient) pentru reclamanţii AA., BB.

Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 2073 din 28 iulie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Recurenta-pârâtă Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, fără a indica, în drept, vreunul dintre motivele de recurs prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., republicat însă din argumentele prezente se pot incadra în motivul motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1), pct. 8 din C. proc. civ., republicat.

Recurenta -pârâtă critică sentinţa recurată, din perspectiva următoarele aspecte:

- prima instanţă a apreciat, în mod greşit, că sunt întrunite condiţiile de admisibilitate ale cererii de ordonanţă preşedinţială, făcând o aplicare greşită a dispoziţiilor art. 996 din C. proc. civ., republicat;

- prima instanţă a încălcat normele de drept material incidente speţei care reglementează materia asigurărilor sociale de sănătate;

prima instanţă şi-a depăşit atribuţiile legale prin includerea în Lista denumirilor comune internaţionale (DCI) a unor medicamente pentru care nu se emisese hotărâre de guvern, iar medicamentele solicitate de reclamanţi nu se acordă niciunui asigurat din România.

Apărările formulate in cauză

Intimaţii-reclamanţi au formulat întâmpinare, prin avocatul DD., prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat, fără a invoca excepţii de ordine publică.

Intimatul-pârât Ministerul Sănătăţii a formulat întâmpinare la recursul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, solicitând admiterea acestuia, astfel cum a fost formulat.

Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând legalitatea sentinţei prin prisma motivelor de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

Înalta Curte apreciază că se impune menţinerea dispoziţiei primei instanţe, în sensul respingerii excepţiei inadmisibilităţii cererii de ordonanţă preşedinţială, având în vedere dispoziţiile art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora:

"(1) Dispoziţiile prezentei legi se completează cu prevederile C. civ. şi cu cele ale C. proc. civ., în măsura în care nu sunt incompatibile, cu specificul raporturilor de putere dintre autorităţile publice, pe de o parte, şi persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă parte".

Cererea de ordonanţă preşedinţială nu este, de plano, inadmisibilă, în materia contenciosului administrativ câtă vreme Legea nr. 554/2004 nu interzice aplicarea acestei proceduri în litigiile de contencios administrativ, astfel că, în măsura în care sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 999 din C. proc. civ., o astfel de cerere este admisibilă şi în această materie.

Sub aspectul legalităţii impunerii în sarcina pârâţilor a obligaţiei vremelnice de a asigura reclamanţilor medicamentele solicitate, pe bază de prescripţie medicală, în regim de compensare 100%, până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x x/2015 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, Înalta Curte constată că susţinerile recurentei nu sunt de natură să conducă la casarea hotărârii primei instanţe.

Astfel, nu sunt evidenţiate acele elemente care în opinia recurentei fac dovada neîndeplinirii cerinţelor impuse de art. 997 C. proc. civ., respectiv, aparenţa dreptului, caracterul provizoriu al măsurilor, existenţa unor cazuri grabnice şi neprejudecarea fondului.

În dezvoltarea motivelor de recurs se regăsesc precizări ale cadrului legal general în materia medicamentelor compensate, precum şi ale competenţelor recurentei în procedura de actualizare a Listei medicamentelor de care beneficiază asiguraţii, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate.

Prin urmare, se impune a fi menţinute concluziile primei instanţe, în sensul îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 997 C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor legale citate, instanţa de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparenţa de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Astfel, sunt reglementate trei condiţii cumulative pentru admiterea unei cereri de ordonanţă preşedinţială şi anume: urgenţa, caracterul vremelnic şi neprejudecarea fondului.

Condiţia urgenţei este pe deplin dovedită având în vedere înscrisurile medicale pe care reclamanţii le-au depus la dosar şi din care rezultă bolile cronice pentru tratarea cărora medicamentele solicitate sunt necesare şi au efecte pozitive.

Totodată preţul ridicat al medicamentelor solicitate şi procedura îndelungată necesară includerii acestora în lista medicamentelor compensate sunt de natură a justifica urgenţa emiterii unei ordonanţe prin care să fie asigurate medicamentele respective în regim de compensare 100%.

În raport de gravitatea bolilor de care suferă reclamanţii, "dreptul care s-ar păgubi prin întârziere", la care se referă dispoziţiilor art. 997 alin. (1) C. proc. civ. este dreptul la viaţă, drept garantat de art. 22 alin. (1) din Constituţia României şi de art. 2 pct. 32 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale.

În ceea ce priveşte condiţia caracterului vremelnic al măsurii, Înalta Curte constată că este, de asemenea, îndeplinită, măsura fiind dispusă de instanţa de fond până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Condiţia de admisibilitate ce vizează neprejudecarea fondului presupune o examinare a existenţei dreptului şi a normei aplicabile, de natură să confere acestuia o aparenţă de legalitate şi temeinicie.

Sub acest aspect, în acord cu opinia judecătorului fondului, Înalta Curte reţine susţinerile reclamanţilor în sensul că statul român, prin autorităţile sale cu atribuţii în domeniul sănătăţii, nu a luat măsuri pentru transpunerea obligaţiei prevăzute de art. 6 din Directiva 89/105/CEE din 12.12.1988, de a adopta un act normativ care să prevadă criteriile pe baza cărora un medicament nou este inclus în lista de medicamente suportate prin sistemul de asigurări sociale de sănătate; dar şi un termen de maximum 180 de zile în care să analizeze solicitările de includere a unor medicamente în această listă.

Această susţinere are o aparenţă de temeinicie luând în considerare faptul că pârâţii nu au indicat actul normativ care a transpus art. 6 din Directivă, iar în Referatul ce a stat la baza emiterii Ordinului Ministrului Sănătăţii nr. 519/2014, care a abrogat Ordinul nr. 724/2013, care prevede criteriile de includere a medicamentelor în Listă, se menţionează că a fost abrogat pentru că nu transpune în mod corect Directiva. Ulterior abrogării acestui ordin nu a fost emis un altul care să stabilească aceste criterii de includere a medicamentelor în listă, astfel că aparenţa dreptului este în favoarea reclamanţilor.

Referitor la critica privind încălcarea de către instanţa de fond a normele de drept material incidente speţei care reglementează materia asigurărilor sociale de sănătate, în sensul că şi-a depăşit atribuţiile legale prin includerea în Lista denumirilor comune internaţionale (DCI) a unor medicamente pentru care nu se emisese hotărâre de guvern, iar medicamentele solicitate de reclamanţi nu se acordă niciunui asigurat din România, în raport de materialul administrat în cauză se constată că nu este fondată.

Înalta Curte constată că, prin Hotărârea nr. 178/2017 din data de 30 martie 2017 a fost completată anexa la H.G. nr. 720/2008 pentru aprobarea Listei cuprinzând denumirile comune internaţionale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asiguraţii, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, precum şi denumirile comune internaţionale corespunzătoare medicamentelor care se acordă în cadrul programelor naţionale de sănătate,

Se mai constată că prin Hotărârea nr. 877/2015 din 20 octombrie 2015 a fost modificată şi completată anexa la H.G. nr. 720/2008 pentru aprobarea Listei cuprinzând denumirile comune internaţionale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asiguraţii, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, precum şi denumirile comune internaţionale corespunzătoare medicamentelor care se acordă în cadrul programelor naţionale de sănătate şi Adresa nr. x din 27 aprilie 2015 emisă de Ministerul Sănătăţii.

Astfel, prin Hotărârea nr. 178/2017 privind completarea anexei la Hotărârea Guvernului nr. 720/2008, a fost introdusă poziţia 110 cu Vemurafenibum 1, iar prin Ordinul nr. 475/308/2017 privind modificarea şi completarea Ordinului ministrului sănătăţii publice şi al preşedintelului Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 1301/500/2008 a fost introdus şi protocolul terapeutic corespunzător DCI Vemurafenibum pentru indicaţia terapeutică în monoterapie pentru tratamentul pacienţilor adulţi cu melanom inoperabil sau metastatic, pozitiv la mutaţia BRAF V600.

Nu în ultimul rând, în raport cu obiectul cauzei, se constată că jurisprundeţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a conturat în sensul că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 996 din C. proc. civ., republicat, şi că s-a făcut dovada existenţei unei aparenţe a dreptului invocat de reclamanţi, de natură a justifica demersul în obţinerea medicamentului, provizoriu, în regim de compensare. Se apreciază că prezintă relevanţă jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie reprezentată, cu titlu exemplificativ, de Decizia nr. 1012 din 31 martie 2016, Decizia nr. 1406 din 10 mai 2016, s.a.m.d.

Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

În temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul promovat de pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate împotriva sentinţei civile nr. 2073 din data de 28 iulie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate împotriva sentinţei civile nr. 2073 din data de 28 iulie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 08 noiembrie 2017.