Peremption of appeal due to one-year dormancy following procedural suspension from party’s death

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1399 din 28 februarie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, şi, în consecinţă, a constatat calitatea pârâtului A. de lucrător al Securităţii.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că pârâtul a avut gradul de căpitan în cadrul Direcţiei a IV-a, Serviciul Contrainformaţii al UM 01278-Someşeni, UM 02565 Cluj-Napoca (1980, 1981) şi, respectiv, maior în cadrul Direcţiei a IV-a, Biroul de Contrainformaţii al UM 02446 Cluj Napoca (1986, 1987), care aparţinea Departamentului Securităţii Statului din cadrul Ministerului de Interne, după cum rezultă din adresa nr. x/1987.

A mai constatat că la dosarul cauzei se află înscrisuri din care rezultă că pârâtul, în calitate de ofiţer, a procedat la urmărirea informativă a numiţilor B., C., D. şi E. şi a dispus, cu privire la aceştia, măsuri prin care a suprimat sau îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.

Dincolo de scopul pentru care aceste persoane erau prelucrate în dosare de urmărire informativă, metodele prin care se desfăşura această activitate, prin obţinerea de informaţii ce vizau anturajul, comportamentul în familie şi relaţiile cu persoanele apropiate din viaţa profesională şi socială ale persoanelor urmărite, precum şi opiniile acestora despre anumite aspecte ale vieţii sociale şi politice, obţinute prin intermediul unor informatori, au încălcat dreptul la viaţă privată.

Instanţa de fond a mai arătat că nota de constatare, a cărei nulitate absolută o invocase pârâtul, poartă viza directorului Direcţiei investigaţii şi semnătura consilierului din cadrul acestei Direcţii care a întocmit-o şi cuprinde avizul Direcţiei juridice nr. 247/01.04.2011, conform art. 7 alin. (3) din O.U.G. nr. 24/2008, astfel încât nu poate fi reţinut un motiv de nulitate din acest punct de vedere şi nici o eventuală vătămare a pârâtului cu privire la acest aspect.

A constatat că, chiar dacă de la dosarul cauzei ar fi înlăturate unele acte cu privire la care pârâtul a susţinut că nu-i aparţin, la dosarul cauzei există suficiente acte care conţin informaţii despre activităţile desfăşurate de pârât care îndeplinesc condiţiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs, în termenul legal, pârâtul A., solicitând, în principal, casarea acesteia şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond, iar, în subsidiar, modificarea în întregime a sentinţei recurate, în sensul respingerii acţiunii introductive, cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.

Hotărârea pronunţată în recurs

Prin Decizia nr. 3785 din 14 octombrie 2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis recursul declarat de pârâtul A. împotriva sentinţei civile nr. 1399 din 28 februarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi, în consecinţă, a casat sentinţa recurată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Pentru a decide astfel, instanţa a reţinut că, prin întâmpinarea depusă în cauză, pârâtul-recurent a solicitat proba cu înscrisuri şi verificarea de scripte, precum şi completarea probei cu înscrisurile depuse de către reclamantul CNSAS.

Instanţa de fond nu a dezbătut, însă, această cerere, limitându-se a reţine, în considerentele sentinţei recurate, doar faptul că verificarea de scripte nu ar prezenta relevanţă sau utilitate, în cauză, întrucât la dosarul cauzei există suficiente acte care conţin informaţii despre activităţile desfăşurate de pârât care îndeplinesc condiţiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

Or, dispoziţiile art. 129 alin. (4) şi (5) C. proc. civ., raportat şi la prevederile art. 167 din legea procedurală, impuneau judecătorului, în virtutea rolului său activ, pentru a da eficienţă principiului unui proces echitabil, să pună în dezbaterea părţilor şi să se pronunţe motivat asupra cererii privind probele solicitate de către pârât.

În fond după casare, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 2525 din 09 octombrie 2015, a admis formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, şi, în consecinţă, a constatat calitatea pârâtului A. de lucrător al Securităţii.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul, A. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

La termenul din 21 septembrie 2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a reţinut împrejurarea că la acest termen de judecată reprezentantul recurentului-pârât A. a adus la cunoştinţa instanţei decesul recurentului-pârât, susţinere dovedită prin certificatul de deces depus la dosar.

Având în vedere incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., potrivit cărora:

"judecata pricinilor se suspendă de drept prin moartea uneia dintre părţi, afară de cazul când partea interesată cere termen pentru introducerea în judecată a moştenitorilor", Înalta Curte a dispus suspendarea judecării recursului declarat de pârâtul A. împotriva sentinţei civile nr. 2525 din 09 octombrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Pe baza referatului întocmit la data de 29 septembrie 2017, în temeiul art. 252 C. proc. civ., instanţa a fixat termen în vederea verificării incidenţei dispoziţiilor art. 248 din acelaşi cod.

Potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ.:

"orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an", iar potrivit art. 249 C. proc. civ. "perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes".

Cum, în speţă, de la data suspendării cauzei şi până la repunerea acesteia pe rol, pricina a rămas în nelucrare din vina părţilor şi având în vedere că nu s-au îndeplinit nici un fel de acte de procedură de natură a întrerupe şi nici de a suspenda perimarea, astfel cum sunt prevăzute în art. 249 - 251 din C. proc. civ., urmează a se face aplicarea dispoziţiilor art. 252 alin. (1) din acelaşi cod, constatându-se din oficiu perimarea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul formulat de pârâtul A. împotriva sentinţei civile nr. 2525 din 09 octombrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 08 noiembrie 2017.