Suspension of administrative act execution: strict proof requirements for well-justified case and imminent harm in provisional measures

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

1. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A.- Întreprindere Individuală, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, a solicitat:

- anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la data de 16.09.2015 privind proiectul "Instalarea tânărului fermier A. pentru prima dată în exploataţia apicolă din comuna Brebu, judeţul Prahova", conform contractului de finanţare x/18.03.2014 - încheiat prin PNDR depuse în cadrul GAL Treimea Colinelor Brebu, Aluniş, Varbilau pe Măsura 411.112;

- anularea Deciziei nr. 42741/17.11.2015 de soluţionare a contestaţiei înregistrată la Agenţia pentru finanţarea Investiţiilor Rurale sub nr. x/2015;

- suspendarea executării procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la data de 16.09.2015 privind proiectul "Instalarea tânărului fermier A. pentru prima dată în exploataţia apicolă din comuna Brebu, judeţul Prahova", până la soluţionarea definitivă a cererii ce are ca obiect anularea actului.

Prin încheierea din data de 11.10.2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a admis cererea de suspendare formulată de reclamanta A.- Intreprindere Individuală, în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale şi s-a dispus suspendarea executării procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare din 16.09.2015 până la soluţionarea definitivă a cauzei.

2. Cererea de recurs. Motivele de casare

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond, pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale a formulat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, respingerea cererii de suspendare ca neîntemeiată.

In drept au fost invocate dispoziţiile art. 488 alin. (1), pct. 3 şi 8 din C. proc. civ.

În esenţă, recurenta a susţinut că în mod greşit prima instanţă a apreciat că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, privind cazul bine justificat şi prevenirea unei pagube iminente, cu motivarea că reclamanta a invocat argumente care ţin de nelegalitatea actului administrativ, fără a analiza dacă argumentele prezentate în susţinerea cazului bine justificat sunt şi demonstrate de către intimata-reclamantă, prezumând în mod eronat că acestea sunt reale.

De asemenea, a arătat recurenta, din actele aflate la dosar nu rezultă pericolul care ar duce la producerea unei pagube iminente de natură să justifice suspendarea executării actului administrativ.

4. Procedura de soluţionare a recursului

4.1 Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 23 martie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din data de 15 iunie 2017 completul de filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., republicat, şi a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

2. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi, potrivit art. 498 şi art. 499 C. proc. civ.

Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Examinând cauza şi sentinţa recurată în raport cu actele şi lucrările dosarului precum şi cu dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat suspendarea executării procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la data de 16.09.2015 privind proiectul "Instalarea tânărului fermier A. pentru prima dată în exploataţia apicolă din comuna Brebu, judeţul Prahova", până la soluţionarea definitivă a cererii ce are ca obiect anularea actului.

Este incontestabil faptul că suspendarea executării actului administrativ, care se circumscrie noţiunii de protecţie provizorie a drepturilor şi intereselor particularilor până la momentul la care instanţa competentă va cenzura legalitatea lui, constituie o măsură de excepţie, presupunând dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat, pe baza cărora să se poată reţine îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat şi iminenţa pagubei, astfel cum sunt definite prin art. 2 lit. ş) şi t) din aceeaşi lege.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării unui act administrativ poate fi dispusă numai în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, condiţii legale care trebuie îndeplinite în mod cumulativ.

Cazul bine justificat este definit de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind o împrejurare legată de starea de fapt şi de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalităţii actului administrativ.

Îndoiala serioasă asupra legalităţii actului administrativ trebuie să poată fi decelată cu uşurinţă în urma unei cercetări sumare a aparenţei dreptului, pentru că în cadrul procedurii suspendării executării, pe calea căreia pot fi dispuse numai măsuri provizorii, nu este permisă prejudecarea fondului litigiului.

Înalta Curte constată, contrar celor reţinute de Curtea de apel că, în speţă, motivele invocate de reclamant nu au caracterul unor indicii aparente care să răstoarne prezumţia de legalitate a actului administrativ, ci necesită o analiză pe fond a raportului juridic dedus judecăţii, iar aprecierile reclamantului asupra nelegalităţii actului contestat nu se pot subsuma condiţiei cazului bine justificat în sensul art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Cât priveşte criticile referitoare la îndeplinirea condiţiei privind iminenţa pagubei, Înalta Curte constată de asemenea că argumentele recurentului sunt fundamentate, pentru că paguba iminentă nu se prezumă, ci trebuie dovedită de persoana lezată prin probe concludente.

Intimata- reclamantă nu a administrat probe concludente pentru dovedirea susţinerilor din cerere privind lipsirea sa de venituri, ca urmare a executării ordinului contestat .

În consecinţă, se apreciază că nu sunt îndeplinite cerinţele impuse de lege pentru suspendarea executării actului administrativ, această măsură provizorie nefiind justificată cu atât mai mult cu cât între timp s-a soluţionat şi acţiunea în anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare incheiat la data de 16.09.2015 şi a Deciziei nr. 42741/17.11.2015 de soluţionare a contestaţiei.

Astfel, prin sentinţa nr. 4031 din 13.12.2016, Curtea de Apel Bucureşti a respins acţiunea formulată de reclamanta A.- Intreprindere Individuală, în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, ca neîntemeiată.

În aceste circumstanţe, soluţia adoptată de instanţa investită cu soluţionarea acţiunii în anulare creează, cel puţin cu caracter provizoriu, premisa legalităţii actelor a căror suspendare s-a solicitat, fiind astfel întărită prezumţia de legalitate ataşată actelor administrative.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 497 din C. proc. civ., republicat, şi art. 20 din Legea nr. 554/2004 Înalta Curte va admite recursul formulat, va casa hotărârea atacată şi, rejudecând cauza, va respinge cererea de suspendare ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale împotriva încheierii din 11 octombrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi rejudecând, respinge cererea de suspendare ca nefondată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 noiembrie 2017.