Conflict of interest in local council voting: admissibility of cassation in annulment for material error versus substantive re-examination of facts

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 29 aprilie 2014 reclamantul A. a formulat contestaţie împotriva raportului de evaluare nr. x/l 00.04.2014 emis de Agenţia Naţională de Integritate întocmit în lucrarea nr. 25599/A/II/10. G6.2013 de către inspectorul de integritate B., solicitând în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate (A.N.I.) anularea (în totalitate) a actului administrativ şi acordarea cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa nr. 340 din data de 12 septembrie 2014 Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis contestaţia formulată de contestatorul A. în contradictoriu cu Agenţia Naţională de Integritate, a anulat raportul de evaluare nr. x/10.04.2014 întocmit de Inspecţia de Integritate şi a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 1050 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocaţial şi taxă judiciară de timbru.

3. Hotărârea instanţei de recurs

Prin decizia nr. 2846 din 26 octombrie 2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis recursul declarat de Agenţia Naţională de Integritate împotriva sentinţei civile nr. 340 din 12 septembrie 2014 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a casat sentinţa recurată şi a respins acţiunea reclamantului A. ca nefondată.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de recurs a avut în vedere următoarele considerente:

În cauză, potrivit procesului-verbal al şedinţei extraordinare a Consiliului Local al municipiului Turda din data de 20 martie 2013, s-a constat că intimatul A. a votat alături de ceilalţi consilieri locali introducerea pe ordinea de zi a proiectelor de hotărâre pentru candidaţii la Consiliile de administraţie ale S.C. C. S.A. şi ale Domeniului Public Turda S.A.

În raport de dispoziţiile art. 77 alin. (2) din Legea nr. 393/2004, în lumina principiului transparenţei decizionale, instanţa de recurs a apreciat că intimatul-reclamant avea obligaţia să anunţe interesul său personal la începutul dezbaterilor precum şi abţinerea de la vot.

Chiar şi la exprimarea votului privind suplimentarea ordinii de zi intimatul justifica un interes, întrucât potrivit art. 43 alin. (1) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, suplimentarea ordinii de zi se poate face numai pentru probleme urgente, care nu pot fi amânate până la şedinţa următoare, şi numai cu votul majorităţii consilierilor locali prezenţi. În lipsa unui vot majoritar ordinea de zi nu ar fi putut fi suplimentată.

Împrejurarea că intimatul-reclamant s-a abţinut de la vot după derularea discuţiilor referitoare la proiectul de hotărâre aflat pe ordinea de zi nu este de natură să conducă la concluzia că acesta ar fi respectat principiile legal instituite pentru prevenirea conflictului de interese în exercitarea funcţiilor publice. Aceasta deoarece art. 77 alin. (1) din Legea nr. 393/2004 interzice participarea sa la deliberare, impunând ca intimatul-reclamant să anunţe interesul său personal la începutul dezbaterilor asupra problemei în care are interes, tocmai pentru a se preveni participarea sa la deliberare în cadrul şedinţei autorităţii deliberative, respectiv pentru a preveni influenţarea hotărârilor acestei autorităţi prin prezenţa sa la deliberări.

Contrar celor reţinute de prima instanţă, intimatul-reclamant a semnat expunerea de motive şi a propus proiectul de hotărâre alături de alţi consilieri locali .

În fine, instanţa de recurs a constatat că susţinerile intimatului-reclamant referitoare la soluţia dată în cauza penală nu pot influenţa decizia instanţei de contencios administrativ, existenţa conflictului de interese de natură administrativă fiind independentă de reţinerea sau nu a infracţiunii de conflict de interese.

4. Contestaţia în anulare exercitată în cauză

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2017, contestatorul A., în contradictoriu cu intimata Agenţia Naţională de Integritate, a formulat contestaţie în anulare, întemeiată pe dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 şi pct. 3 din C. proc. civ., solicitând anularea deciziei nr. 2846 din 26 octombrie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x.

În motivarea contestaţiei în anulare, contestatorul a arătat următoarele aspecte:

Hotărârea a fost data cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile spetei, dar fie le-a încălcat in litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În opinia contestatorului, instanţa de recurs a prezentat situaţia de fapt şi prevederile legale cu rea -credinţă şi intr-un mod trunchiat având in vedere ca prin votarea suplimentarii ordinii de zi nu a avut nici un interes in cauza, votând in bloc atât ordinea de zi iniţiala, cat şi suplimentarea acesteia. Conform invitaţiei şi ordinii de zi iniţiale din dosarul şedinţei extraordinare a Consiliului Local al municipiului Turda, din data de 20.03.2013. aceasta a avut caracter extraordinar şi a avut ca obiect dezbaterea şi aprobarea a două proiecte de hotărâre iniţiate de către contestator şi care nu aveau ca obiect şi nici legătură cu desemnarea membrilor în consiliile de administraţie la S.C. Domeniul Public Turda S.A. şi S.C. C. S.A. Aceste două proiecte însoţite de ordinea de zi au fost puse la dispoziţia consilierilor cu 3 zile înainte de şedinţa extraordinară în cauză, conform art. 40 alin. G) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 cu modificările şi completările ulterioare. Proiectele de hotărâre privind numirile în Consiliile de administraţie la S.C. Domeniul Public Turda S.A. şi S.C. C. S.A. au fost introduse ad-hoc pe ordinea de zi. fără a fi puse la dispoziţia consilierilor cu cel puţin 3 zile înainte de şedinţa extraordinară, potrivit prevederilor legii menţionate mai sus.

Nu in ultimul rând, tot referitor la aspectul votării ordinii de zi, menţionează faptul ca în cauză, conduita impusa de legiuitor, atât prin Legea nr. 215/2001 cat şi prin Legea nr. 393/2004 se referea la interdicţia de a lua parte la deliberarea şi adoptarea hotărârilor a consilierului local care are un interes patrimonial in problema supusa dezbaterilor

In mod cu totul eronat instanţa de recurs a intrat in analiza oportunităţii suplimentarii ordinii de zi a şedinţei CL Turda din 20.03.2013, procedând la analiza oportunităţii suplimentarii ordinii de zi a unei şedinţe de CL extraordinare, atât timp cat aceasta nu a fost investita cu un astfel de petit, prin recursul formulat de către recurenta ANI;

Instanţa de recurs s-a aflat intr-o grava eroare materială la momentul in care a reţinut ca din cuprinsul P-V al şedinţei extraordinare a CL Turda din 20.03.2013 contestatorul nu ar fi procedat conform prevederilor legale, in sensul ca s-a rezumat la a nu vota, când din cuprinsul procesului-verbal al şedinţei extraordinare a CL Turda din 20.03.2013 rezulta ca "Dl. consilier A. declara, conform art. 46 din Legea nr. 215/2001, ca se va abţine de la vot, in sensul ca nu va primi buletin de vot şi nu va participa Ia vot".

In ceea ce priveşte susţinerile instanţei cum ca reclamantul ar fi avut obligaţia de a paraşi sala de şedinţe in momentul in care s-a ajuns la deliberarea şi votarea proiectului de hotărâre cu nr. 58/2013 a CL Turda, acestea nu au nici un fundament legal, neexistând nici un text de lege care sa-i impună o astfel de conduita, astfel ca instanţa de recurs a adăugat la lege, fiind din nou in eroare.

In mod cu totul eronat instanţa de recurs retine faptul ca reclamantul ar fi semnat expunere de motive şi proiectul de hotărâre nr. 58/2013, făcând referire la dosarul fondului, întrucât in mod corect instanţa de fond a apreciat faptul că, analizând documentaţia depusă la dosarul cauzei, nu s-a probat împrejurarea că reclamantul ar fi participat la elaborarea proiectului de hotărâre privind alegerea tatălui său şi ar fi semnat expunerea de motive a acestui proiect de hotărâre.

Contestatorul arată că instanţa de recurs, deşi instanţa invoca Decizia nr. 951/25.06.2009 a Curţii Constituţionale, decizie in cuprinsul căreia se explica raţiunea legiuitorului de a institui conflictul de interese ce intra sub incidenţa Legii nr. 161/2003 şi anume" eliminarea subiectivismului şi interesului particular ori de grup" in cadrul forurilor decizionale ale autorităţilor publice, tocmai aceasta nu o aplică.

În fine, contestatorul menţionează că deşi Ordonanţa de clasare din 25.08.2014 emisa in dosar nr. x a DNA-Serviciul Teritorial Cluj dispusa de organele de cercetare penala pentru motivul ca nu exista fapta, nu are autoritate de lucru judecat in contencios administrativ, aceasta soluţie a fost pronunţata după audiere de martori, martori care sunt colegii săi in Consiliul Local al Municipiului Turda, şi de la alte partide care însa au declarat ca nu i-a influenţat şi nici nu s-au simţit influenţaţi de prezenta sa in Consiliul Local cu ocazia adoptării HCL58/2013 a CJL Turda.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei în anulare

Examinând contestaţia în anulare în raport cu decizia atacată şi dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că este nefondată.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Cu titlu preliminar, Înalta Curte apreciază că susţinerile intimatei cu privire la neîndeplinirea condiţiilor de admisibilitate ale contestaţiei în anulare reprezintă apărări formulate pe fondul contestaţiei, motiv pentru care, aceste susţineri vor fi analizate în cadrul examinării cerinţelor impuse de art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ. Contestatorul invocă eroarea materială în dezlegarea dată recursului, încadrabile în prevederile legale menţionate de contestator. Rezultă că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate ale contestaţiei în anulare.

Înalta Curte analizând contestaţia în anulare, în raport cu motivele invocate şi cu dispoziţiile procedurale aplicabile, o va respinge pentru următoarele considerente:

Contestaţia în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare şi nesuspensivă de executare, îndreptată împotriva hotărârilor judecătoreşti definitive date cu încălcarea anumitor norme de procedură, sau greşite din cauza unor inadvertenţe de ordin formal.

Ea poate fi exercitată numai în cazurile şi condiţiile expres prevăzute de art. 503 din C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 503 din C. proc. civ.: (...)

(2) Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când:

2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale;

Aşadar, reglementând contestaţia în anulare specială, art. 503 din C. proc. civ. precizează că pot constitui obiect al acesteia hotărârile instanţelor de recurs când dezlegarea dată este rezultatul unei erori materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen, alături de alte motive expres şi limitativ prevăzute de lege, textul care o reglementează fiind de strictă interpretare.

Cu privire la ipoteza prevăzută de art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., aceasta se referă la săvârşirea unei erori materiale, în sensul de greşeală de natură procedurală constând în confundarea unor elemente importante sau date materiale, cum ar fi respingerea recursului în mod greşit ca netimbrat, ca tardiv sau ca introdus de o persoană fără calitate, menţiuni greşite referitoare la incidente procedurale, pronunţarea asupra altei hotărâri decât cea recurată, elemente pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor şi care au determinat soluţia pronunţată, iar nu greşeli de judecată, de apreciere a probelor, de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legale.

În orice caz, contestaţia în anulare nu vizează stabilirea eronată a situaţiei de fapt în urma aprecierii probelor şi nici modul cum instanţa a înţeles să interpreteze prevederile legale, situaţie în care, dacă s-ar admite o astfel de interpretare, s-ar ajunge pe o cale ocolită la judecarea încă o dată a aceluiaşi recurs, ceea ce nu este admisibil.

Astfel, Înalta Curte constată că sunt nefondate susţinerile contestatorului în sensul că instanţa de recurs a pronunţat decizia în urma unei erori materiale, în realitate din motivarea contestaţiei în anulare, reiese că în cauză, contestatorul urmăreşte reanalizarea probelor existente la dosar din perspectiva prevederilor legale privind incompatibilităţile, ceea ce nu este posibil prin exercitarea unei căi de atac în retractare.

Prin cererea sa, contestatorul critică soluţia instanţei de recurs, care a realizat o analiză proprie a materialului probator, prin prisma prevederilor aplicabile şi a motivelor de recurs. Astfel, contestatorul formulează apărări de fond, interpretări alea actelor normative aplicabile în cauză.

Înalta Curte apreciază că susţinerile contestatorului referitoare la greşita concluzie a instanţei de recurs asupra existenţei conflictului de interese reprezintă critici la adresa deciziei care nu pot fi formulate pe calea de atac extraordinară de contestaţiei în anulare .

Înalta Curte constată că, prin criticile formulate, contestatorul tinde, în realitate, la o nouă apreciere cu privire la fondul cauzei, care, în actuala fază procesuală, în sensul celor reţinute şi de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, ar aduce atingere principiului res judicata a cărui respectare impune ca exercitarea unei asemenea căi de atac (contestaţia în anulare de faţă) să nu presupună o nouă judecare a cauzei.

Ca atare, motivul contestaţiei în anulare în sensul că dezlegarea dată de instanţa de recurs prin Decizia nr. 2846 din 26 octombrie 2016 este rezultatul unei erori materiale nu se încadrează în ipoteza prevăzută de art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ.

În realitate, ceea ce urmăreşte contestatorul prin exercitarea căii de atac extraordinare de retractare de faţă este tocmai repunerea în discuţie a soluţiei adoptate, ceea ce are semnificaţia unui recurs la recurs.

Aceste erori invocate de contestator nu pot forma obiectul remedierii pe calea contestaţiei în anulare pentru că exced voinţei legiuitorului, exced prevederilor art. 503 C. proc. civ., care a conceput contestaţia în anulare ca pe o cale extraordinară de atac, de retractare şi nu de reformare.

Conchizând, Înalta Curte reţine că potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, doar erorile de fapt care nu au devenit vizibile decât la finalul unei proceduri judiciare pot justifica o derogare de la principiul securităţii juridice, pe motiv că nu a fost posibilă îndreptarea lor prin exercitarea căilor ordinare de atac (concluzie afirmată, de exemplu, în: Mitrea c România/2008, D. c România/2009).

În lipsa unei circumstanţe substanţiale şi imperative de natură să justifice redeschiderea procesului judecat irevocabil, prezenta contestaţie în anulare nu poate fi admisă, în contextul în care chestiunea invocată a fost analizată de instanţa de recurs.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile contestatorului sunt nefondate şi nu pot fi primite, iar instanţa de recurs a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală.

Temeiul legal al soluţie adoptate

Având în vedere considerentele expuse şi ţinând seama de prevederile art. 508 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare ca fiind nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge contestaţia în anulare formulată de A. împotriva Deciziei nr. 2846 din 26 octombrie 2016 a Înaltei Curţii de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 noiembrie 2017.