Administrative action over diploma recognition inadmissible for lack of an administrative act.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 4 aprilie 2014 iniţial pe rolul Tribunalului Mureş în dosar nr. x/2014, reclamantul A. a chemat în judecată pârâţii Inspectoratul Şcolar Judeţean Mureş şi Ministerul Educaţiei Naţionale, solicitând obligarea acestora la recunoaşterea valabilităţii diplomei seria Y, nr. x şi a suplimentului la diploma eliberată de Universitatea "B." din Bucureşti sub nr. x/2009, iar în caz de refuz sentinţa ce se va pronunţa să ţină loc de recunoaştere; constatarea valabilităţi diplomei amintite, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa nr. 2585/14 octombrie 2014 pronunţată în acest dosar s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Mureş şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulate de reclamant, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educatiei Naţionale, în favoarea Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa nr. 14 din data de 30.01.2015 Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi, în consecinţă a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei Şi Cercetării Ştiinţifice, ca inadmisibilă.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond, reclamantul A., a formulat recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea sentinţei atacate, ca netemeinică şi nelegală, şi, rejudecând procesul în fond, solicită admiterea acţiunii, astfel cum a fost formulată şi precizată.

În esenţă, recurentul a susţinut că soluţia instanţei de fond este nelegală, întrucât în mod greşit a respins acţiune ca inadmisibilă.

În opinia sa, obiectul cauzei este recunoaşterea dreptului pretins ţi repararea pagubei suferite ca urmare a refuzului nejustificat de participare la examenul de titularizare.

4. Procedura derulată în recurs

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 13 octombrie 2016, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) noul C. proc. civ.

Prin încheierea din 18 mai 20167 completul filtru a constatat, faţă de conţinutul raportului întocmit în cauză, că recursul îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a declarat recursul ca fiind admisibil în principiu, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat şi a fixat termen pentru judecata pe fond a recursului.

II. Hotărârea instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

În cauză, instanţa de contencios administrativ a fost sesizată cu cererea reclamantei privind obligarea Ministerului Educaţiei Naţionale la recunoaşterea valabilităţii diplomei seria Y, nr. x şi a suplimentului la diploma eliberată de Universitatea "B." din Bucureşti sub nr. x/2009, iar în caz de refuz sentinţa ce se va pronunţa să ţină loc de recunoaştere; constatarea valabilităţi diplomei amintite, cu cheltuieli de judecată.

Înalta Curte apreciază că nu se poate vorbi de un refuz nejustificat de soluţionare a cererii reclamantului, în sensul art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004 şi nici de un exces de putere din partea autorităţii publice, în sensul art. 2 lit. n) din Legea nr. 554/2004, în ceea ce priveşte "recunoaşterea diplomei de licenţă", pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice neavând nicio competenţă în acest sens.

Raportat la normele care reglementează atribuţiile ministerului pârât, respectiv Legea nr. 1/2011 şi H.G. nr. 536/2011, dar şi la reglementările legale relevante, Ordinul M.E.C.T.S. nr. 2284/2007 pentru aprobarea Regulamentului privind regimul actelor de studii în învăţământul superior şi Legea învăţământului, în vigoare la momentul eliberării diplomei de licenţă a reclamantei, nu se poate reţine că autoritatea publică pârâtă are vreo atribuţie de a emite acte prin care să recunoască diploma de licenţă şi suplimentul la diplomă, acte deja eliberate de instituţia de învăţământ superior, cu aprobarea intimatului-pârât, pe formularele tipizate emise de acesta.

Diploma de licenţă este un document oficial şi câtă vreme nu a fost revocată de emitent sau anulată definitiv prin hotărâre judecătorească, se prezumă că a fost eliberată în condiţii de legalitate, deci produce efecte juridice sub aspectul drepturilor ce decurg din ea, fără a fi necesar vreun act de recunoaştere/validare a diplomei de către ministerul de resort. Prin urmare, o astfel de cerere nu poate forma obiectul unei acţiuni în contencios administrativ, în raport de dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 554/2004, şi nu poate fi soluţionată de instanţă în una din modalităţile prevăzute de art. 18 alin. (1)-(6) din aceeaşi lege.

Diplomele de licenţă obţinute în România sunt recunoscute de plin drept, fără a fi necesară îndeplinirea vreunei unei alte formalităţi.

În condiţiile în care ar fi nesocotite drepturile ce decurg dintr-o diplomă de licenţă, protejarea acestora se poate realiza la cererea părţii vătămate, însă în cadrul altui demers judiciar promovat în contradictoriu cu instituţia/autoritatea care îi nesocoteşte aceste drepturi, fără a fi nevoie de intervenţia Ministerului Educaţiei Naţionale pentru "recunoaşterea diplomei de licenţă".

Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte constată că sentinţa recurată nu este afectată de nelegalitate, nu este incident niciunul din cazurile de casare reglementate de art. 488 C. proc. civ., instanţa de fond a realizat o corectă interpretare şi aplicare a normelor de drept material aplicabile, astfel încât, în conformitate cu dispoziţiile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinţei nr. 14 din 30 ianuarie 2015 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 noiembrie 2017.