Fiscal Procedure: Statutory Deadline for Tax Objection and Validity of Administrative Transfer as Deadline Extension

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele

I.Circumstanţele cauzei.

1. Obiectul acţiunii

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi, a solicitat obligarea pârâtei să soluţioneze contestaţia formulată de S.C. A. S.R.L. la data de 16.09.2014, comunicată la data de 17.09.2014 şi completată la data de 18.09.2014 şi să emită decizie conform art. 210 - 211 din Codul de procedură fiscală, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea Curţii de apel

Prin sentinţa nr. 71 din 11 martie 2015 a Curţii de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal s-a admis acţiunea având ca obiect obligaţia de a face formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. Şcheia, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi şi a fost obligată pârâta să soluţioneze contestaţia formulată de S.C. A. S.R.L. Scheia împotriva decizie de impunere nr. x/21.08.2014, a dispoziţiei nr. 185/14.08.2014 şi a RIF nr. x/21.08.2014 şi să emită decizia conform art. 210 - 211 Codul de procedură fiscală.

Totodată, a fost obligată pârâta la plata sumei de 1860 RON cheltuieli de judecată.

2. Recursul exercitat în cauză

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond, pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi a formulat recurs, criticând soluţia instanţei de fond ca netemeinică şi nelegală.

In drept au fost invocate dispoziţiile art. 488 alin. (1), pct. 8 din C. proc. civ.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate cu consecinţa respingerii acţiunii, arătându-se că sentinţa atacată a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material.

Recurenta a criticat sentinţa recurată şi sub aspectul cuantumul cheltuielilor de judecată la care a fost obligată.

În esenţă, recurenta a susţinut că adresa nr. 21039/26.09.2014 prin care DGRFP Iaşi înştiinţează AJFP Suceava cu privire la depunerea contestaţiei şi solicită transmiterea dosarului organului de soluţionare competent, întrerupe termenul prevăzut la art. 70 alin. (1) din Codul de procedură fiscală.

În opinia recurentei, termenul de soluţionare a contestaţiei s-a prelungit cu perioada cuprinsă între data solicitării şi data primirii informaţiilor solicitate, conform art. 70 alin. (2) din Codul de procedură fiscală.

3. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru, în condiţiile art. 493 din C. proc. civ.

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 8 decembrie 2016, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea de şedinţă din data de 26 aprilie 2017 completul filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi pe cale de consecinţă a admis în principiu recursul şi a fixat termen de judecată a fondului recursului, în şedinţă publică.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Criticile subsumate motivului de casare reglementat de art. 488 pct. 8 din C. proc. civ. sunt nefondate, Înalta Curte constată că prima instanţă a făcut o corectă aplicare a normelor de drept material incidente la situaţia de fapt rezultată din probatoriul administrat.

Astfel, se reţine, din probatoriul administrat, că în perioada 09.05.2014-21.08.2014, activitatea societăţii A. S.R.L. din perioada 01.01.2009 - 31.03.2014 a fost supusă inspecţiei fiscale.

Prin dispoziţia nr. 185/14.08.2014 2014 emisă de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice laşi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Suceava s-a dispus depunerea declaraţiilor 394 corecte până la data de 30.09.2014.

Prin decizia de impunere nr. x din 21.08.2014 emisă de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice laşi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Suceava reclamantei i s-a pus în vedere să achite obligaţiile fiscale suplimentare de plată, respectiv impozit pe profit şi accesorii în cuantum total de 554.818 RON şi TVA şi accesorii de plată de 895.780 RON până la data de 05.10.2014.

La baza deciziei stă raportul de inspecţie fiscală nr. x din 21.08.2014 emis de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice laşi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Suceava prin care s-au stabilit diferenţele în plus de plată, "motivat de faptul că preţurile declarate de administratorul societăţii au fost diminuate în mod ilegal". La data de 16.09.2014, în conformitate cu dispoziţiile art. 205 din Codul de procedură fiscală, s-a solicitat revocarea actelor de mai sus, contestaţia fiind primită de pârâta la data de 17.09.2014. La data de 18.09.2014, reclamanta şi-a completat contestaţia, completarea fiind transmisă pârâtei pe fax.

Această cerere adresată recurentei-pârâte nu a primit nici un răspuns din partea acestei autorităţi, în cauză fiind incident termenul legal prevăzut de dispoziţiile art. 70 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală iar acţiunea prin care intimatul-reclamant a investit instanţa de contencios administrativ este circumscrisă prevederilor art. 1 alin. (1) şi art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În drept, dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. h din Legea nr. 554/2004 definesc nesoluţionarea unei cereri în termen legal, ca fiind faptul de a nu răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la primirea cererii, dacă prin lege specială nu se prevede un alt termen.

Potrivit dispoziţiilor art. 70 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul fiscal:

"(1)Cererile depuse de către contribuabil potrivit prezentului cod se soluţionează de către organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare.

(2) În situaţiile în care, pentru soluţionarea cererii sunt necesare informaţii suplimentare relevante pentru luarea deciziei, aceste termen se prelungeşte cu perioada cuprinsă între data solicitării şi data primirii informaţiilor solicitate".

În speţă, judecătorul fondului a admis cererea intimatei-reclamante, reţinând în baza probatoriului administrat în cauză, faptul că termenul de 45 de zile prevăzut de dispoziţiile legale mai sus menţionate pentru soluţionarea cererii adresate pârâtei nu a fost respectat.

Instanţa de control judiciar constată că în mod corect şi în temeiul dispoziţiilor legale incidente în cauză, judecătorul fondului a reţinut ca fiind întemeiată acţiunea reclamantei şi a dispus obligarea pârâtei la soluţionarea contestaţiei formulate de S.C. A. S.R.L. Scheia împotriva decizie de impunere nr. x/21.08.2014, a dispoziţiei nr. 185/14.08.2014 şi a RIF nr. x/21.08.2014 şi la emiterea deciziei conform art. 210 - 211 Codul de procedură fiscală.

Sunt nefondate susţinerile recurentei-pârâte potrivit termenul de soluţionare a contestaţiei s-a prelungit cu perioada cuprinsă între data solicitării şi data primirii informaţiilor solicitate, întrucât din actele aflate la dosar nu rezultă că recurenta-pârâta ar fi solicitat informaţii suplimentare reclamantei, iar corespondenţa dintre DGRFP Iaşi şi ASJFP Suceava nu justifică prelungirea termenului prevăzut de art. 70 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul fiscal.

De altfel, din analiza actelor depuse de recurentă, respectiv adresa din 26.09.2014 prin care se solicită organului emitent al actelor administrative contestate întocmirea Referatului cu propuneri de soluţionare şi trimiterea acestuia împreună cu dosarul cauzei în termen de 5 zile organului de soluţionare competent şi adresa din 14.10.2014 prin care se transmit documentele solicitate, nu rezultă solicitarea de a fi furnizate informaţii, suplimentare relevante şi necesare pentru luarea deciziei.

Este adevărat că la dosarul de recurs s-a depus decizia 3725/26.08.2016 emisă de DGRFP Iaşi privind soluţionarea contestaţiei formulate de S.C. A. S.R.L., însă legalitatea termenului de soluţionare a contestaţiei se analizează în raport de data pronunţării sentinţei recurate.

Astfel, instanţa de control judiciar constată că din actele depuse chiar de recurentă rezultă că termenul de 45 de zile prevăzut de art. 70 alin. (1) pentru soluţionare a contestaţiei a fost depăşit.

Nefondate sunt şi criticile recurentei cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată, întrucât instanţa de fond a făcut o corectă interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., reţinând culpa procesuală a pârâtei şi a dispus obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1860 RON cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.

Faţă de aceste împrejurări, Înalta Curte constată că instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a normelor de drept material incidente la situaţia de fapt rezultată din probatoriul administrat.

IV. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

În baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va menţine ca legală şi temeinică sentinţa instanţei de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Suceava împotriva sentinţei nr. 71 din 11 martie 2015 a Curţii de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Suceava împotriva sentinţei nr. 71 din 11 martie 2015 a Curţii de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 noiembrie 2017.