Mayor's representation in a regional utility operator's assembly and the strict interpretation of "local interest" commercial society incompatibility.
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court dismissed the appeal filed by the National Integrity Agency (A.N.I.), leaving in force the Court of Appeal’s decision to annul the agency’s assessment report. The dispute concerned a civil lawsuit where a former mayor challenged an A.N.I. report claiming he violated incompatibility rules by representing his commune in the general assembly of a local commercial society, a claim defended by A.N.I. on appeal. The court held that the relevant provision of Law No. 161/2003, which bans mayors from representing local public authorities in local commercial societies, requires strict interpretation and does not apply to "regional operators" defined under Law No. 51/2006. Because the commercial entity in question served multiple communes through an intercommunal association, it was classified as a society of regional rather than local interest, rendering the mayor’s representation legally compliant and the A.N.I. report unlawful.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ, art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003, art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 51/2006, art. 493 alin. (4) din C. proc. civ, art. 493 alin. (7) din C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ; Mayor's representation in a regional utility operator's assembly and the strict interpretation of "local interest" commercial society incompatibility: O primă concluzie ce rezultă din conţinutul prevederilor citate vizează competenţa teritorială a serviciului de utilităţi publice. Aceasta nu poate depăşi, potrivit art. 2 alin. (1) lit. h) teza a II-a din Legea nr. 51/2006 de competenţă a unităţilor administra tiv-teritoriale asociate", ceea ce dovedeşte caracterul local al serviciilor de utilităţi publice.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul acţiunii.
Prin cererea înregistrată iniţial la data de 29.07.2014, pe rolul Tribunalului Gorj, secţia contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2014, reclamantul A. a formulat contestaţie împotriva raportului de evaluare nr. x/11.07.2014, în contradictoriu cu Agenţia Naţională de Integritate (A.N.I.), pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să dispună anularea Raportului A.N.I. x/11.07.2014 întocmit.
Prin sentinţa civilă nr. 2667 pronunţată la data de 05.12.2014 de Tribunalul Gorj, secţia contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Gorj, secţia contencios administrativ şi fiscal, invocată de pârâta Agenţia Naţională de Integritate (A.N.I.), prin întâmpinare, declinându-se competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal la data de 19.01.2015, sub nr. de dosar x/2015
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 132/2015 din data de 12.03.2015 Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de reclamantul A., dispunând anularea Raportului de evaluare nr. x/11.07.2014, întocmit de A.N.I.
3. Recursul.
Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond, pârâta Agenţia Naţională de Integritate (A.N.I.), a formulat recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea în totalitate a sentinţei recurate şi, rejudecând procesul în fond, solicită respingerea contestaţiei, cu consecinţa menţinerii, ca temeinic şi legal, a Raportului de evaluare nr. x/11.07.2013.
In drept au fost invocate dispoziţiile art. 488 alin. (1), pct. 8 din C. proc. civ.
În susţinerea motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurenta-pârâtă a susţinut că hotărârea instanţei de fond este rezultatul aplicării greşite a dispoziţiilor art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003.
Reiterând susţinerile din faţa instanţei de fond, recurenta-pârâtă arată că interpretarea dată de prima instanţă contrazice flagrant principiul potrivit căruia acolo unde legea interzice mai puţin, implicit interzice şi mai mult, întrucât ar fi de neconceput ca legiuitorul să interzică reprezentarea în adunarea generală a acţionarilor a unei societăţi de mai mică anvergură, dar să îngăduie, în acelaşi timp, reprezentarea în adunarea generală a acţionarilor a unei societăţi de mai mare anvergură.
În plus, arată recurenta, potrivit art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 51/2006 a serviciilor comunitare de utilităţi publice, există şi noţiunea de operator regional, definită ca fiind ..operatorul societate reglementată de Legea nr. 31/1990, cu capital social integral al unora sau al tuturor unităţilor administrativ -teritoriale membre ale unei asociaţii de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilităţi publice. Conform prevederii citate (teza a llt-a):
"Operatorul regional se înfiinţează în baza hotărârilor adoptate de autorităţile deliberative ale unităţilor administrativ-teritoriale membre ale unei asociaţii de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilităţi publice, inclusiv prin modificarea actelor constitutive ale operatorilor existenţi subordonaţi autorităţilor administraţiei publice locale, în conformitate cu prevederile Legii nr. 31/1990.
O primă concluzie ce rezultă din conţinutul prevederilor citate vizează competenţa teritorială a serviciului de utilităţi publice. Aceasta nu poate depăşi, potrivit art. 2 alin. (1) lit. h) teza a II-a din Legea nr. 51/2006 de competenţă a unităţilor administra tiv-teritoriale asociate", ceea ce dovedeşte caracterul local al serviciilor de utilităţi publice.
Deosebit de relevant este că înfiinţarea operatorilor regionali este atributul exclusiv al unor autorităţi ale administraţiei publice locale, anume "autorităţile deliberative ale unităţilor administrativ-teritoriale membre ale unei asociaţii de dezvoltare comunitare.
În opinia recurentei, aceste aspecte dovedesc faptul că, operatorii regionali sunt subordonaţi unui interes local (în sensul larg al termenului), astfel încât fac parte din categoria mai larga a societăţilor "comerciale de interes local (în sensul larg al termenului local) la care se referă art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003.
În fine, recurenta a arătat că având în vedere obiectul de activitate al S.C. B. S.R.L., modalitatea de înfiinţare, unităţile administrativ teritoriale în care se prestează serviciile de salubrizare, în opinia sa această societate este una de interes local, iar împrejurarea că activitatea prestată se desfăşoară pe raza de competenţă a unităţilor administrative teritoriale asociate, nu înlătură caracterul de societate comercială de interes local, aşa cum este prevăzută de Legea nr. 15/1990 şi O.G. nr. 69/1994 care disting doar între noţiunile de interes local şi interes naţional.
În concluzie, recurenta susţine că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre care a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material.
4. Procedura în faţa instanţei de recurs
Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 13.10.2016, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.
Prin încheierea din data de 26.04. 2017, completul de filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi pe cale de consecinţă, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., şi a fixat termen pentru judecarea în fond.
5. Considerentele şi soluţia instanţei de recurs
Analizând sentinţa atacată în raport de criticile aduse, ce pot fi circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., faţă de prevederile legale aplicabile din materia supusă verificării, Înalta Curte reţine că nu subzistă în cauză motive de nelegalitate de natură a atrage casarea hotărârii recurate.
Intimatul-reclamant a supus controlului de legalitate, Raportul de evaluare nr. x/11.07.2014 întocmit de ANI prin care s-a reţinut că în perioada 17.12.2010 - 10.06.2012, acesta a încălcat regimul juridic al incompatibilităţilor, respectiv prevederea art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003:
"Funcţia de primar... este incompatibilă cu... funcţia de reprezentant al unităţii administrativ-teritoriale în adunările generale ale societăţilor comerciale de interes local...", aceasta deoarece, la data de 17.12.2010, Consiliul Local al Comunei Bărbăteşti, l-a împuternicit pe reclamant, prin Hotărârea nr. 23, să îl reprezinte în Adunarea Generală a Asociaţilor S.C. B. S.R.L.
Prin Hotărârea nr. 23/17.12.2010, Consiliul Local al comunei Bărbăteşti a aprobat asocierea comunei Bărbăteşti în cadrul S.C. B. S.R.L., iar reclamantul a fost împuternicit să reprezinte Consiliului Local Bărbăteşti în cadrul Adunării Generale şi nu comuna Bărbăteşti, cu atât mai puţin, nu a luat hotărâri în numele şi pentru unitatea administrativ - teritorială.
Efectuând propria evaluare asupra elementelor de fapt şi de drept ale cauzei instanţa de control judiciar constată că soluţia de anulare a raportului de evaluare pronunţată de judecătorul fondului reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a normelor de drept incidente în raport de starea de fapt rezultată din probele administrate.
Astfel, Înalta Curte împărtăşeşte abordarea Curţii de Apel întrucât dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 reglementând incompatibilităţile aleşilor locali constând într-o restrângere de drepturi şi sancţiuni pentru nerespectarea lor, sunt de strictă interpretare şi aplicare.
Potrivit acestor dispoziţii legale funcţia de primar este incompatibilă cu funcţia de reprezentat al unităţii administrativ teritoriale în adunările generale ale societăţilor comerciale de interes local.
Astfel cum a rezultat din materialul probator administrat în cauză, recurentul-reclamant A. a fost împuternicit să reprezinte Consiliul Local al comunei Bărbăteşti în Adunarea Generală a Acţionarilor S.C. B. S.R.L. prin HCL 23/2010, iar prin HCL 39/08.10.2013 se revocă reclamantul din calitatea de reprezentant al asociatului persoană juridică comuna Bărbăteşti în cadrul S.C. B. S.R.L.
În acord cu cele reţinute prin hotărârea instanţei de fond, Înalta Curte constată că societatea comercială "B." S.R.L. în calitate de operator regional, nu se încadrează în categoria societăţilor de interes local.
În concepţia Legii nr. 51/2006, noţiunea de operator regional vizează o societate cu capital social integral al unora sau al tuturor unităţilor administrativ teritoriale membre ale unei asociaţii de dezvoltare intercomunitară, cu obiect de activitate serviciile de utilităţi publice.
Cum aria de activitate a acestui operator coincide cu limitele teritoriale cumulate ale unităţilor administrativ teritoriale membre ale unei asociaţii de dezvoltare intracomunitară, cu obiect de activitate serviciile de utilităţi publice şi care au contribuit la constituirea capitalului social al acesteia, ceea ce depăşeşte ca interes nivelul local al fiecărui membru participant.
În speţă, aria de deservire şi de interes a SC "B." S.R.L. vizează limitele teritoriale cumulate ale celor 13 asociaţi respectiv comune ale judeţului Gorj, printre care şi Comuna Bărbăteşti, care deţine un număr de 375 părţi sociale, domeniul principal de activitate fiind colectarea deşeurilor.
Astfel fiind, SC "B." S.R.L. nu poate fi calificată drept o societate comercială de interes local în sensul dispoziţiilor art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 şi în consecinţă rezultă neîntrunirea elementelor constitutive ale acestei incompatibilităţi legale, recurentul-reclamant în calitate de reprezentat al comunei Bărbăteşti judeţul Gorj în adunările generale ale acţionarilor ale acesteia, nefiind incompatibil, cum în mod corect a reţinut judecătorul fondului.
Faţă de cele expuse mai sus, Înalta Curte constată că s-a reţinut în mod corect nelegalitatea raportului de evaluare nr. x/03.07.2013 2, întrucât în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003, potrivit cărora funcţia de primar este incompatibilă cu funcţia de reprezentant al unităţii administrativ-teritoriale în adunările generale ale societăţilor comerciale de interes local.
Nu pot fi primite susţinerile recurentei-pârâte ANI din concluziile scrise, în sensul că termenul local include orice entitate care nu este reprezentativă la nivel naţional, în condiţiile în care teritorialitatea interjudeţeană face ca mandatul primarului, ca reprezentant al localităţii, să depăşească sfera interesului local şi să se subordoneze interesului regional, textul de lege care reglementează incompatibilitatea de la art. 87 alin. (1) lit. f), de strictă interpretare neprevăzând un asemenea caz pentru calitatea de reprezentant într-o societate comercială de interes regional.
În concluzie, se constată că toate criticile recurentei sunt nefondate, judecătorul fondului a expus în mod clar şi logic argumentele care au fundamentat soluţia adoptată, cu interpretarea corectă a probelor administrate, iar considerentele hotărârii reflectă aplicarea adecvată a cadrului normativ incident.
Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Prin urmare, nefiind identificate motive de casare a sentinţei, potrivit art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat în condiţiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Agenţia Naţională de Integritate împotriva sentinţei nr. 132 din 12 martie 2015 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 noiembrie 2017.