Deputy mayor’s incompatibility upheld; appeal rejected as unfounded.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la data de 16.01.2014 sub nr. x/2014 reclamantul A. a formulat în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate contestaţie împotriva Raportului de evaluare nr. x/19.12.2013 prin care s-a stabilit că în perioada 27.08.2012 - 21.11.2012 s-ar fi aflat în incompatibilitate, întrucât a deţinut simultan atât calitatea de viceprimar al oraşului Măcin, judeţul Tulcea, cât şi pe cea de membru în Consiliul de Administraţie al Spitalului Orăşenesc Măcin, iar în prezent s-ar afla în stare de incompatibilitate deoarece a deţinut simultan atât calitatea de viceprimar al oraşului Măcin, judeţul Tulcea şi pe cea de Preşedinte al Consiliului de Administraţie al Spitalului Orăşenesc Măcin.

1.2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 9/CA din data de 22.01.2015 Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins contestaţia formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, ca nefondată.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond, reclamantul A., a formulat recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea în totalitate a sentinţei recurate şi, pe cale de consecinţă, urmând a se dispune, în principal, admiterea cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, sau, în subsidiar, trimiterea cauzei la instanţa care a pronunţat hotărârea recurată.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recurentul-reclamant, reiterând argumentele din faţa instanţei de fond, a susţinut că Raportul de evaluare este lovit de nulitate, întrucât nu conţine elementele obligatorii impuse de dispoziţiile art. 9 alin. (3) din Legea nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate şi potrivit cărora "actul de constatare trebuie să cuprindă data şi locul întocmirii, numele, prenumele şi calitatea celui care îl întocmeşte, numele, prenumele şi alte date de identificare a persoanei la care se referă, obiecţiile şi explicaţiile acestora, numele, prenumele şi calitatea persoanelor care asistă la constatare sau reprezintă persoana supusă verificării, obiecţiile şi explicaţiile acestora, descrierea amănunţită a celor constatate, precum şi măsurile luate, menţiunile prevăzute de lege pentru cazurile speciale, semnătura celui care face constatarea şi a celorlalte persoane prezente, după caz".

Faţă de aceste dispoziţii legale, actul atacat nu cuprinde obiecţiile şi explicaţiile sale, cu privire la măsurile dispuse de intimată, fiindu-i încălcat şi dreptul la apărare.

Recurentul-reclamant a arătat că actul a fost încheiat la 19.12.2013 fără a fi încunoştiinţat despre acestea, fiind pus în imposibilitatea de a-şi pregăti apărare calificată, de a da explicaţiile şi de a-şi expune obiecţiile cu privire la constatările respective, explicaţii şi obiecţii care în concepţia legiuitorului trebuiau menţionate expres în actul de constatare, ca garanţie a dreptului de apărare.

În opinia recurentului,cele reţinute în Raportul de evaluare nu corespund adevărului, întrucât începând cu data de 29.03.2013 a demisionat din calitatea pe care o deţinea în cadrul Consiliului de Administraţie al Spitalului Orăşenesc Măcin, demisie înregistrată la Spitalul Orăşenesc Măcin nr. x/29.03.2013, motiv pentru care nu se poate afirma că în perioada 29.03.2013 - prezent, s-ar afla în stare de incompatibilitate.

În acest sens, se arată că în mod greşit a apreciat prima instanţă că demisia nu a fost înregistrată la Consiliului de Administraţie al Spitalului Orăşenesc Măcin, câtă vreme demisia îşi produce efectele de la momentul la care a ajuns la cunoştinţa celeilalte părţi, respectiv înregistrarea în registrul de intrare-ieşire fără a fi necesară acceptarea acesteia de către persoana căreia îi este opusă.

În fine, recurentul a susţinut că Spitalul Orăşenesc Măcin este o unitate spitalicească ce deserveşte populaţia din localităţile arondate acestuia, respectiv Municipiul Măcin şi comunele arondate, prin urmare în cauză este vorba de un operator regional, care nu se încadrează în categoria instituţiilor publice de interes local, ceea ce atrage neîntrunirea elementelor constitutive ale incompatibilităţii prevăzute de art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003.

2. Procedura de soluţionare a recursului

2.1 Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 18.05.2016, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din data de 26.04.2017 completul de filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., republicat, şi a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

2.2 Cu privire la fondul recursului. Soluţia instanţei de recurs.

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este nefondat.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, este nefondat, sentinţa recurată fiind pronunţată cu aplicarea corectă a normelor de drept material incidente la circumstanţele de fapt ale cauzei.

Prin Raportul de evaluare nr. x/19.12.2013 întocmit de pârâta Agenţia Naţională de Integritate, contestat prin acţiunea dedusă judecăţii, s-a reţinut că A. a deţinut simultan în perioada 27.08.2012 - 21.11.2012, funcţia de viceprimar al oraşului Măcin din judeţul Tulcea şi ce a de membru în Consiliul de Administraţie al Spitalului Orăşenesc Măcin, iar începând cu data de 21.11.2012 a deţinut simultan funcţia de viceprimar al oraşului Măcin din judeţul Tulcea şi cea de preşedinte al Consiliului de Administraţie al Spitalului Orăşenesc Măcin, încălcând dispoziţiile art. 87 alin. (1), lit. d) din Legea nr. 161/2003.

Curtea de apel a respins ca neîntemeiată acţiunea reclamantului, soluţia fiind împărtăşită şi de instanţa de control judiciar.

Răspunzând punctual motivelor de recurs formulate de recurent, Înalta Curte constată că recurentul nu a formulat alte critici propriu-zise de nelegalitate a hotărârii atacate, limitându-se la o reluare a argumentelor expuse în susţinerea acţiunii introductive, care au fost avute în vedere de instanţa de fond şi analizate judicios în considerentele sentinţei atacate.

Susţinerile recurentului-reclamant vizând nerespectarea prevederilor art. 9 alin. (3) din Legea nr. 144/2007 sunt neîntemeiate, instanţa de fond constatând în mod corect că aceste dispoziţii legale nu mai sunt în vigoare, fiind abrogate de dispoziţiile Legii nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate.

În acest context, Înalta Curte, în acord cu cele reţinute de prima instanţă, constată că Raportul de evaluare nr. x/19.12.2013 fost întocmit cu respectarea tuturor dispoziţiilor legale, privind informarea persoanei evaluate, invitarea acesteia de a prezenta datele şi informaţiile pe care le consideră necesare, personal ori prin transmiterea unui punct de vedere scris şi informată cu privire la faptul că are dreptul de a fi asistată sau reprezentată de un avocat, având în vedere că informarea persoanei evaluate a fost comunicată la domiciliul acesteia prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire semnată la data de 25.11.2013, iar reclamantul a transmis prin poştă un punct de vedere înregistrat sub nr. x/2.12.2013.

Instanţa de control judiciar apreciază nefondată şi critica recurentului-reclamant privind corectitudinea aspectelor reţinute prin Raportul de evaluare nr. x/19.12.2013.

Astfel, Înalta Curte, în acord cu prima instanţă, reţine că prin raportul de evaluare contestat a fost constatată în mod corect starea de incompatibilitate a recurentului-reclamant, care a deţinut simultan în perioada 27.08.2012 - 21.11.2012, funcţia de viceprimar al oraşului Măcin din judeţul Tulcea şi ce a de membru în Consiliul de Administraţie al Spitalului Orăşenesc Măcin, iar începând cu data de 21.11.2012 a deţinut simultan funcţia de viceprimar al oraşului Măcin din judeţul Tulcea şi cea de preşedinte al Consiliului de Administraţie al Spitalului Orăşenesc Măcin, încălcând dispoziţiile art. 87 alin. (1), lit. d) din Legea nr. 161/2003.

Conform art. 87 alin. (1), lit. d) din Legea nr. 161/2003 cu modificările şi completările ulterioare "Funcţia de primar şi viceprimar, primar general şi viceprimar al municipiului Bucureşti, preşedinte şi vicepreşedinte al Consiliului Judeţean este incompatibilă cu….lit. d funcţia de preşedinte, vicepreşedinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administraţie ori cenzor sau orice funcţie de conducere ori de execuţie la societăţi comerciale inclusiv băncile sau alte instituţii de credit, societăţi de asigurare li cele financiare, la regiile autonome de interes naţional sau local, la companiile şi societăţile naţionale, precum şi la instituţiile publice".

Prin urmare, recurentul-reclamant s-a aflat în starea de incompatibilitate prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, cu modificările şi completările ulterioare, în condiţiile în care a exercitat simultan funcţia de viceprimar şi pe cea de membru în Consiliul de Administraţie al Spitalului Orăşenesc Măcin.

În ceea ce priveşte susţinerile recurentului-reclamant potrivit cărora începând cu data de 29.03.2013 a demisionat din calitatea de membru pe care o deţinea în Consiliul de Administraţie al Spitalului Orăşenesc Măcin, demisie înregistrată sub nr. x/2013, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate, întrucât acest înscris nu este susţinut probatoriu de niciun alt act.

Alegaţiile recurentului referitoare la înregistrarea demisiei la Spitalul Orăşenesc Măcin sub nr. x/2013 sunt lipsite de relevanţă, întrucât acest număr nu reprezintă un număr de înregistrare al Spitalului Orăşenesc Măcin, iar prin adresa nr. x/2013 s-a arătat că spitalul nu deţine nici un act de revocare din funcţie a recurentului.

La pronunţarea acestei hotărâri, instanţa de control judiciar are în vedere şi jurisprudenţa constantă a Înaltei Curţi, secţia contencios administrativ şi fiscal referitoare la faptul că starea de incompatibilitate prevăzută de Legea nr. 161/2003 încetează de la data când s-a făcut dovada înregistrării demisiei la organul competent să ia act de manifestarea unilaterală de voinţă exprimată prin cererea de demisie.

Această interpretare a fost dată, cu majoritate, de Plenul judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, jurisprudenţa secţiei devenind unitară în mod constant după data respectivă - 7.11.2013.

Astfel fiind, se reţine că starea de incompatibilitate reglementată de Legea nr. 161/2003 se poate considera încetată de la momentul în privinţa căruia s-a dovedit existenţa unei manifestări unilaterale de voinţă în sensul renunţării la calitatea de membru pe care o deţinea în Consiliul de Administraţie al Spitalului Orăşenesc Măcin, actul care încorporează această manifestare de voinţă fiind înregistrat la organul competent să ia act de emiterea sa, însă contrar susţinerilor recurentului, o atare dovadă nu s-a făcut în cauză pentru un moment anterior celui reţinut în cuprinsul Raportului de evaluare.

În fine, referitor susţinerile recurentului potrivit cărora Spitalul Orăşenesc Măcin este operator regional, care nu se încadrează în categoria instituţiilor publice de interes local, ceea ce atrage neîntrunirea elementelor constitutive ale incompatibilităţii prevăzute de art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, Înalta Curte constată că aceste apărări au fost formulate pentru prima data în recurs, or, cât timp prin hotărârea atacată nu s-a analizat un motiv de nelegalitate, din cauză că nu a fost invocat, acel motiv nu poate face obiectul recursului.

Ca atare, instanţa de control judiciar apreciază că este legală soluţia pronunţată de instanţa de fond, în sensul existenţei stării de incompatibilitate în privinţa recurentului.

2.2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1)din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinţei nr. 9 CA din 22 ianuarie 2015 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 noiembrie 2017.