Invalidity of first-instance judgment for failure to rule on merits in tax litigation following admission of material prescription exception.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

La data de 9.04.2015, sub nr. x/2015, s-a înregistrat pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. Bradu în contradictoriu cu pârâţii Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor Bucureşti şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Vâlcea, solicitând anularea, în parte, a deciziei nr. 73/27.03.2013 emisă de ANAF în soluţionarea contestaţiei administrative prealabile; anularea deciziei de impunere nr. x/19.05.2011 şi a raportului de inspecţie fiscală nr. x/19.05.2011, ambele emise de pârâtă, în sensul anulării obligaţiei fiscale suplimentare în valoare de 5.811.861 RON, din care: 3.672.377 RON impozit pe profit, cu 2.139.484 RON accesorii aferente impozitului pe profit şi a TVA-ului suplimentar de plată de 247.333 RON, din care: 130.544 RON TVA cu 116.789 RON accesorii aferente TVA-ului de plată, totalul general fiind de 6.059.194 RON, cu acordarea cheltuielilor de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 91/F-cont din 15 iunie 2015, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocată de pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin întâmpinarea de la dosar şi a respins cererea de repunere în termenul de formulare a acţiunii de către reclamanta S.C. A. S.R.L. prin lichidator B. în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Vâlcea.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei nr. 91/F-cont din 15 iunie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., prin lichidator B., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei pentru soluţionarea fondului primei instanţe.

În motivarea recursului se arată că sentinţa primei instanţe se întemeiază pe interpretarea greşită a prevederilor art. 18, art. 20 şi art. 47 din Legea nr. 85/2006, coroborate cu art. 87 alin. (5) din vechiul C. proc. civ., respectiv art. 155 alin. (3) şi (5) din noul C. proc. civ., ce reglementează faptul că administrarea debitorului după momentul deschiderii procedurii generale de insolvenţă se face de către administratorul judiciar sau lichidator şi administratorul special, iar reprezentarea debitorului în demersurile sale judiciare se asigură de către administratorul sau lichidatorul judiciar, astfel că nu poate fi opusă recurentei comunicarea deciziei nr. 73/2013 către fostul administrator statutar al societăţii, deoarece la data de 01.04.2013 societatea se afla în procedura insolvenţei.

De asemenea, consideră că hotărârea primei instanţe încalcă şi prevederile art. 44 şi 45 Codul de procedură fiscală şi art. 90 şi următoarele C. proc. civ., precum şi probele existente la dosar, având în vedere că în speţă, comunicarea nu s-a făcut la domiciliul fiscal al contribuabilului.

Apreciază că argumentul primei instanţe conform căruia nu a încunoştinţat intimata despre deschiderea procedurii şi nici nu a comunicat noul sediu social, nu poate fi reţinut, întrucât: intimata a fost notificată cu privire la deschiderea procedurii, conform art. 61 din Legea nr. 85/2006, dovadă fiind înscrierea acesteia la masa credală; în cuprinsul notificării a fost indicat noul sediu social al societăţii; într-un alt dosar, nr. x/2011, a indicat sediul social al societăţii.

Referitor la respingerea cererii de repunere în termen, arată că aceasta încalcă dispoziţiile art. 44 alin. (2) lit. f Codul de procedură fiscală şi aduce atingere dreptului de acces la justiţie, deoarece comunicarea adresei nr. 501/2015 nu poate fi asimilată comunicării deciziei nr. 73/2013, a cărei anulare a solicitat-o prin cererea inroductivă.

4. Apărările intimatei

Intimata-pârâtă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Vâlcea a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei recurate ca temeinică şi legală.

Susţine că în mod întemeiat instanţa de fond a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi a respins acţiunea, având în vedere că Decizia nr. 73/27.03.2013 emisă de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, prin care a fost soluţionată contestaţia administrativă formulată de către S.C. A. S.R.L., a fost comunicata recurentei-reclamante la data de 01.04.2013, la sediul din localitatea Budeşti, judeţul Vâlcea, adresă menţionată atât în contestaţia administrativă, cât şi în actele de inspecţie fiscală, fiind confirmată de primire de către administratorul societăţii - C.

Intimata-pârâtă arată că raportat la dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 554/2004, termenul de introducere a acţiunii începe să curgă de la data comunicării deciziei, respectiv 01.04.2013, recurenta-reclamantă formulând acţiune în contencios administrativ la data de 09.04.2015.

Consideră că lichidatorul judiciar trebuia să aducă la cunoştinţa organului fiscal că este reprezentantul societăţii pentru a-i fi comunicată decizia de soluţionare a contestaţiei administrative, astfel că în speţă, recurenta a depăşit termenul de 6 luni prevăzut de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Referitor la cererea de repunere în termen, arată că prin adresa nr. x/03.03.2015, înregistrată la Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor sub nr. x/09.03.2015, recurenta-reclamantă prin lichidator B. a solicitat punerea în aplicare a Deciziei nr. 4667/07.12.2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, deşi structura de specialitate din cadrul ANAF soluţionase deja contestaţia administrativă şi comunicase contestatarei Decizia nr. 73/27.03.2015 emisă în acest sens.

Având în vedere că lichidatorul a luat cunoştinţa de acest aspect în data de 12.03.2015, arată că acesta nu a respectat dispoziţiile alin. (2) art. 186 C. proc. civ. şi nu a îndeplinit actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, ci a formulat acţiunea după data de 27.03.2015.

Pe de altă parte, arată că prin încheierea din 20.07.2011, pronunţată de Tribunalul Comercial Argeş în dosarul nr. x/2011, a fost deschisă procedura generală de insolvenţă împotriva debitoarei S.C. A. S.R.L., fiind numit administratorul judiciar B., însă atribuţiile acestuia au fost stabilite de către instanţa de judecată, conducerea societăţii urmând a fi efectuată de administratorul judiciar împreuna cu debitoarea, actele debitoarei fiind contrasemnate de administratorul judiciar.

Astfel, consideră că decizia de soluţionare a contestaţiilor nr. 73 emisa în data de 27.03.2013 a fost în mod corect comunicată administratorului C., căruia nu îi încetase mandatul de reprezentare la data deschiderii procedurii insolvenţei.

II. Procedura de soluţionare a recursului

1. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, dispunându-se rectificarea şi comunicarea acestuia părţilor, în baza încheierii de şedinţă din data de 10 martie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 13 iulie 2017 completul de filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a declarat recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. prin lichidator B. ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

2. Soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată prin prisma prevederilor legale incidente, Înalta Curte reţine că este incident în cauză motivul de nelegalitate de ordine publică, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., în considerarea celor în continuare arătate.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta S.C. A. S.R.L. Bradu a solicitat anularea, în parte, a deciziei nr. 73/27.03.2013 emisă de ANAF în soluţionarea contestaţiei administrative prealabile; anularea deciziei de impunere nr. x/19.05.2011 şi a raportului de inspecţie fiscală nr. x/19.05.2011, ambele emise de pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Vâlcea, în sensul anulării obligaţiei fiscale suplimentare în valoare de 5.811.861 RON, din care: 3.672.377 RON impozit pe profit, cu 2.139.484 RON accesorii aferente impozitului pe profit şi a TVA-ului suplimentar de plată de 247.333 RON, din care: 130.544 RON TVA cu 116.789 RON accesorii aferente TVA-ului de plată, totalul general fiind de 6.059.194 RON.

Prin sentinţa nr. 91/F-cont din 15 iunie 2015, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocată de pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi a respins cererea de repunere în termenul de formulare a acţiunii de către reclamanta S.C. A. S.R.L. prin lichidator B., fără a se pronunţa asupra acţiunii deduse judecăţii.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b şi c) C. proc. civ.:

"(1) Hotărârea va cuprinde:

b) considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor;

c) dispozitivul, în care se vor arăta numele, prenumele, codul numeric personal şi domiciliul sau reşedinţa părţilor ori, după caz, denumirea, sediul, codul unic de înregistrare sau codul de identificare fiscală, numărul de înmatriculare în registrul comerţului ori de înscriere în registrul persoanelor juridice şi contul bancar, soluţia dată tuturor cererilor deduse judecăţii şi cuantumul cheltuielilor de judecată acordate."

Înalta Curte constată că, deşi instanţa fondului a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi a respins cererea de repunere în termenul de formulare a acţiunii de către reclamanta S.C. A. S.R.L., în fapt aceasta nu a pronunţat o soluţie cu privire la cererea de chemare în judecată.

Or, în raport cu principii fundamentale ale procesului civil (dreptul la un proces echitabil, dreptul la apărare), soluţionarea litigiului presupune soluţionarea tuturor aspectelor cu care instanţa a fost legal învestită prin cererea de chemare în judecată.

Prin urmare, întrucât în cauza de faţă hotărârea primei instanţe nu cuprinde soluţia pronunţată asupra cererii de chemare în judecată, ceea ce determină imposibilitatea instanţei de recurs de a exercita controlul judiciar şi având în vedere că neregula procedurală astfel produsă nu poate fi îndreptată printr-o soluţie definitivă în calea de atac, în considerarea respectării principiului dublului grad de jurisdicţie, Înalta Curte reţine că se impune, ca efect al admiterii recursului declarat în cauză, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei la aceeaşi instanţă spre rejudecare.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele anterior expuse, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. coroorat cu art. 497 C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul declarat de S.C. A. S.R.L., prin lichidator B., împotriva sentinţei nr. 91/F-cont din 15 iunie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal; va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

În rejudecare, conform art. 501 C. proc. civ., instanţa va avea în vedere considerentele prezentei decizii şi va pronunţa o soluţie care să vizeze toate aspectele deduse judecăţii, inclusiv în ceea ce priveşte cererea de chemare în judecată formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de S.C. A. S.R.L., prin lichidator B., împotriva sentinţei nr. 91/F-cont din 15 iunie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 noiembrie 2017.