Enrollment denial remanded for retrial after failure to cite joined defendant voids lower ruling.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 14.07.2010 sub nr. x/2010, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu Baroul Suceava, obligarea pârâtului la emiterea unei decizii de înscriere în Tabloul avocaţilor stagiari şi de avizare a unui contract de colaborare.

Prin sentinţa civilă nr. 4882/19.11.2010, Tribunalul Suceava a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, invocată din oficiu.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 2089 din 6 iunie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a respins acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Baroul Suceava, ca neîntemeiată.

În considerentele acestei hotărâri s-a reţinut că reclamantul a solicitat înscrierea în tabloul avocaţilor stagiari, cerere ce a fost respinsă prin decizia nr. 25/2010, emisă de pârât, cu motivarea că în cursul lunii noiembrie 2008 s-a dispus trimiterea reclamantului în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice, fals intelectual şi instigare la mărturie mincinoasă.

De asemenea, s-a mai reţinut că din înscrisul depus la dosar reiese că în cauza de a format obiectul dosarului nr. x/2008 reclamantul a fost condamnat definitiv şi prin urmare, refuzul pârâtului de înscriere a reclamantului în tabloul avocaţilor stagiari este justificat de neîndeplinirea de către acesta din urmă a condiţiilor prevăzute de Statutul profesiei de avocat.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 2089 din 6 iunie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A., criticând hotărârea recurată pe motive de nelegalitate şi netemeinicie şi solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi, rejudecând cauza, să fie obligat Baroul Suceava la emiterea unei decizii de înscriere pe Tabloul avocaţilor stagiari şi de avizare a unui contract de colaborare.

În motivarea recursului, recurentul-reclamant arată că în anul 2008 a susţinut un examen de admitere în profesia de avocat în cadrul Baroului Suceava, iar ulterior, rezultatele examenului au fost validate şi de către Uniunea Naţională a Barourilor din România.

Consideră că atât intimatul, cât şi instanţa de fond au făcut o interpretare greşită a procedurii de urmat după declararea ca admis a unui candidat şi după validare, având în vedere că intimatul a respins cererea sa de înscriere pe Tabloul avocaţilor stagiari şi de avizare a unui contract de colaborare în cadrul Consiliului Baroului, fără a fi convocat, ascultat şi fără se putea apăra, deşi statutul profesiei de avocat are prevedere expresă în acest sens.

Procedura ce trebuia urmată presupunea: emiterea unei decizii de înscriere pe Tablou, întrucât candidatul a fost declarat admis la examenul de primire în profesie; convocarea şi ascultarea avocatului stagiar în cadrul Consiliului pentru a se putea apăra, după care Consiliul Baroului putea dispune sau nu suspendarea din exerciţiul profesiei până la soluţionarea definitivă a cauzei penale, ulterior urmând a se hotărî asupra menţinerii sale în activitate, câtă vreme Curtea Constituţională a României a declarat neconstituţională sintagma infracţiuni de natură a aduce atingere prestigiului profesiei.

4. Apărările intimatului-pârât Baroul Suceava

Deşi a fost legal citat, intimatul-pârât Baroul Suceava nu a formulat întâmpinare.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, hotărârea recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Cu titlu preliminar, se constată că aspectele invocate de către recurentul-reclamant în calea de atac a recursului se circumscriu dispoziţiilor art. 304 pct. 5 C. proc. civ., conform cărora casarea unor hotărâri se poate cere când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., instanţa de recurs urmând a analiza prezenta cerere din această perspectivă.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul A. a învestit instanţa cu o cerere formulată iniţial în contradictoriu cu pârâtul Baroul Suceava, privind obligarea acestuia la emiterea unei decizii de înscriere în Tabloul avocaţilor stagiari şi de avizare a unui contract de colaborare, cerere ce a fost respinsă prin decizia nr. 25/2010, emisă de pârât, motivat de faptul că în cursul lunii noiembrie 2008 s-a dispus trimiterea reclamantului în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice, fals intelectual şi instigare la mărturie mincinoasă.

Prin decizia nr. 896 din 12.09.2010 emisă de Uniunea Naţională a Barourilor din România, a fost respinsă contestaţia reclamantului formulată împotriva decizia nr. 25/2010, emisă de intimatul-pârât Baroul Suceava.

Din înscrisurile existente la dosarul de fond al cauzei, se constată că la dosarul Tribunalului Suceava se regăseşte cererea reclamantului, formulată în contradictoriu cu Baroul Suceava, prin care arată că înţelege să cheme în judecată şi Uniunea Naţională a Barourilor din România.

Cu toate acestea, învestită cu soluţionarea cauzei de faţă, ca urmare a declinării de competenţă, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 2089 din 6 iunie 2017, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamantul A. doar în contradictoriu cu pârâtul Baroul Suceava.

Instanţa de fond nu s-a pronunţat în nici un fel asupra precizării reclamantului conform căreia acesta a înţeles să se judece în contradictoriu şi cu Uniunea Naţională a Barourilor din România.

Astfel, se constată că pe parcursul soluţionării cauzei de către instanţa de fond, Uniunea Naţională a Barourilor din România nu a fost citată în cauză, deşi recurentul-reclamant a precizat că înţelege să o cheme în judecată.

În conformitate cu principiul disponibilităţii în procesul civil, reclamantul este cel care stabileşte cadrul procesual, inclusiv sub aspectul persoanelor chemate în judecată, iar instanţa este obligată să statueze asupra celor solicitate de părţile din proces, fără a putea depăşi, ca regulă, cadrul procesual trasat de către acestea, prin cererile şi apărările formulate în condiţiile legii.

Potrivit art. 153 C. proc. civ.:

"(1) Instanţa poate hotărî asupra unei cereri numai dacă părţile au fost citate ori s-au prezentat, personal sau prin reprezentant, în afară de cazurile în care prin lege se dispune altfel.

(2) Instanţa va amâna judecarea şi va dispune să se facă citarea ori de câte ori constată că partea care lipseşte nu a fost citată cu respectarea cerinţelor prevăzute de lege, sub sancţiunea nulităţii."

Având în vedere că instanţa de fond a soluţionat cauza fără citarea Uniunii Naţionale a Barourilor din România, astfel cum dispune în mod imperativ art. 153 C. proc. civ., hotărârea atacată este lovită de nulitate în condiţiile art. 175 alin. (2) C. proc. civ.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse şi pentru asigurarea respectării principiului dublului grad de jurisdicţie, ca garanţie a legalităţii şi temeiniciei hotărârii ce urmează a fi pronunţată în litigiul de faţă, în temeiul art. 312 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 2089 din 6 iunie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal; va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Cu ocazia rejudecării, instanţa de fond va analiza acţiunea reclamantului în raport de toate aspectele deduse judecăţii, stabilind cadrul procesual în concordanţă cu cele precizate de către reclamant în virtutea dreptului său de disponibilitate, urmând a se valorifica toate apărările şi susţinerile părţilor, precum şi toate înscrisurile depuse la dosar de către părţi.

Totodată, în rejudecare, instanţa de fond va analiza şi relevanţa în prezenta cauză a împrejurării că prin sentinţa nr. 1198 din 18.02.2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins, ca nefondată, cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Uniunea Naţională a Barourilor din România şi Baroul Suceava, prin care a solicitat anularea Deciziei nr. 25/25.02.2010 a Consiliul Baroului Suceava şi a Deciziei nr. 896/12.09.2010 a Consiliului UNBR şi obligarea pârâţilor de a emite o decizie de înscriere în tabloul avocaţilor stagiari şi avizarea contractului de colaborare. Soluţia a rămas irevocabilă ca urmare a respingerii, ca nefondat, a recursului declarat de A., prin decizia nr. 518 din 2 februarie 2012, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2010.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 2089 din 6 iunie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 noiembrie 2017.