EU-funded project: currency-exchange differences not ineligible; annulment of recovery decision upheld

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată sub nr. x pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 24.10.2014, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL FONDURILOR EUROPENE - AUTORITATEA DE MANAGEMENT PENTRU PROGRAMUL OPERAŢIONAL SECTORIAL, a solicitat anularea Deciziei nr. 15627/30.09.2014 emisă de pârât şi a procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/2.07.2014, precum şi suspendarea procesului-verbal nr. x până la soluţionarea definitivă a cauzei.

De asemenea a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecata.

1.2. Soluţia primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 918 din 01 aprilie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL FONDURILOR EUROPENE - AUTORITATEA DE MANAGEMENT PENTRU PROGRAMUL OPERAŢIONAL SECTORIAL "CREŞTEREA COMPETITIVITĂŢII ECONOMICE" şi a anulat Decizia nr. 15627/30.09.2014 şi procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/2.07.2014.

S-a dispus suspendarea procesului-verbal sus indicat până la soluţionarea definitivă a cauzei.

A obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 1394,98 RON, cheltuieli de judecată.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Ministerul Finanţelor Publice, în numele şi pentru Ministerul Fondurilor Europene, în baza mandatului legal acordat prin art. II alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 6/2013, aprobată cu completări prin Legea nr. 195/2013, solicitând casarea sentinţei recurate şi după rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

În motivarea căii de atac, recurentul a arătat următoarele:

Instanţa de fond a apreciat în mod greşit că autoritatea pârâtă ar fi interpretat eronat dispoziţiile Ordinului ministrului economiei şi finanţelor nr. 184/2008.

Aprecierea instanţei de fond, potrivit căreia, "în mod corect, reclamanta a invocat prevederile art. 2 din H.G. nr. 759/2007 şi a susţinut că acele cheltuieli reprezentând diferenţe de curs valutar se încadrează în acest text de lege pentru a fi considerate cheltuieli eligibile", este greşită. Pe de o parte, instanţa de fond nu a indicat, în concret, de ce ar fi corectă susţinerea reclamantei în sensul menţionat anterior.

Pe de altă parte, este important de reţinut faptul că H.G. nr. 759/2007 reglementează cu privire la regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operaţiunilor finanţate prin programele operaţionale.

Este adevărat că, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, "cheltuiala privind diferenţe de curs valutar nu se regăseşte în prevederile art. 12 din H.G. nr. 759/2007, însă, acest fapt nu presupune calificarea cheltuielii privind diferenţele de schimb valutar, ca fiind eligibilă.

Trebuie avut în vedere faptul că, art. 2 din H.G. nr. 759/2007 condiţionează încadrarea unei cheltuieli ca fiind eligibilă, de îndeplinirea cumulativă a mai multor cerinţe. Or, în cazul de faţă, cheltuiala-privind diferenţele de schimb valutar nu îndeplineşte cumulativ cerinţele prevăzute de actul normativ.

Autoritatea pârâtă a încadrat cheltuielile în discuţie ca fiind neeligibile în raport de prevederile Ordinului ministrului economiei şi finanţelor nr. 184/2008.

Astfel, trebuie avut în vedere faptul că, potrivit art. 13 alin. (1) din H.G. nr. 759/2007,,,în conformitate cu prevederile prezentei hotărâri, autorităţile de management stabilesc liste cu cheltuielile eligibile, având în vedere conţinutul programului operaţional gestionat şi prevederile art. 34 alin. (2) din Regulamentul Consiliului nr. 1083/2006, ale art. 7 alin. (3) şi art. 8 din Regulamentul nr. 1080/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului şi ale art. 3 alin. (7) şi art. 11 alin. (4) din Regulamentul nr. 1.081/2006."

Prin Ordinul ministrului economiei şi finanţelor nr. 184/2008 au fost aprobate listele de cheltuieli eligibile pentru proiectele finanţate în cadrul operaţiunilor 1.1. a "Sprijin pentru consolidarea şi modernizarea sectorului productiv prin investiţii tangibile şi intangibile" - Domeniul Major de Intervenţie 1.1 - Investiţii productive şi pregătirea pentru competiţia pe piaţă a întreprinderilor, în special a IMM, şi 1.3.b "Sprijin pentru consultanţă acordat IMM" - Domeniul Major de Intervenţie 1.3 - Dezvoltarea durabilă a antreprenorialului, în cadrul axei prioritare 1 "Un sistem de producţie inovativ şi ecoeficient" din cadrul Programului operaţional sectorial "Creşterea competitivităţii economice" (POS CCE) 2007 - 2013.

Câtă vreme cheltuielile nu se încadrează în dispoziţiile art. 2 din H.G. nr. 759/2007, nu se poate susţine că autoritatea pârâtă ar fi dat o altă interpretare prevederilor Ordinului ministrului economiei şi finanţelor nr. 184/2008, cum greşit a reţinut instanţa de fond.

A mai reţinut instanţa de fond în cuprinsul hotărârii judecătoreşti faptul că, ". potrivit art. 4 alin. (1) din contractul de finanţare din cauză nr. 44/21M/28.12.2010, articol privitor la eligibilitatea cheltuielilor, se prevede că «sunt eligibile acele cheltuieli, realizate în conformitate cu prevederile H.G. nr. 759/2007, cu completările şi modificările ulterioare, ale OMEF nr. 184/2008

Textul redat de instanţa de fond din cuprinsul contractului, este corect, însă acestea nu sunt singurele prevederi contractuale pe care instanţa de fond trebuia să le aibă în vedere.

Instanţa de fond a mai reţinut următoarele: "La bugetul proiectului/surse de finanţare la detalierea costurilor proiectului pe fiecare categorie de cheltuială este prevăzut la categoria alte cheltuieli - diferenţe de curs valutar, iar la valoarea eligibilă a acestei cheltuieli este prevăzută suma de 380.524,88 RON, adică o sumă inferioară celei considerate neeligibilă de către pârât." În realitate, suma de 380.524,88 RON este superioară, iar nu inferioară sumei considerate neeligibilă de către pârât (total 266.728,18 RON, din care 186.709,72 RON contribuţia din fonduri UE şi 26.139,36 RON contribuţia naţională de la bugetul de stat).

Lipsite de relevanţă sunt şi cele reţinute de instanţa de fond, potrivit căreia,,,aceeaşi sumă (de 380.524,88 RON - n.n.) apare şi în lista cheltuielilor eligibile şi neeligibile ale proiectului, tot la categoria de cheltuieli eligibile. Suma se regăseşte indicată ca şi cheltuială eligibilă şi în cele două acte adiţionale la contractul de finanţare, nr. 1/21.07.2011 şi nr. 2/11.07.2012."

Instanţa de fond a ignorat prevederile art. 3 din acelaşi contract (nr. x/2IM/28.12.2010), care, la alin. (4-6), au următorul conţinut:

"(4) Beneficiarul poate efectua modificări asupra bugetului, dacă acestea nu afectează scopul principal al proiectului şi impactul financiar se limitează la transferul de maximum 10% din suma înscrisă iniţial în cadrul fiecărei cheltuieli eligibile, în cadrul aceleiaşi categorii, fără a se modifica valoarea totală eligibilă a proiectului. Beneficiarul va transmite "Ol IMM bugetul astfel modificat, în termen de maximum 10 zile lucrătoare de la data modificării acestuia.

(5) Valoarea eligibilă nerambursabilă aprobată prin prezentul contract nu poate fi modificată în sensul majorării acesteia.

(6) în cazul în care valoarea Proiectului şi implicit valoarea eligibilă a acestuia creşte faţă de valoarea convenită prin prezentul contract de finanţare, diferenţa fată de finanţarea nerambursabilă maximă menţionată la alin. (2) este suportată în întregime de Beneficiar".

Aşa cum rezultă din contractul de finanţare şi din actele adiţionale încheiate ulterior, valoarea-eligibilă aprobată pentru staţia de mixturi asfaltice a fost de 3.470.775 RON, pentru staţia de sortare, de 1.241.065 RON, iar pentru concasor, 1.220.030 RON.

Din cuprinsul cererii de rambursare rezultă că facturarea utilajelor achiziţionate s-a făcut în euro, valoarea utilajelor în RON fiind valoarea rezultată din conversia sumei în euro la cursul din data plăţii.

în realitate, aşa zisele diferenţe de curs valutar solicitate de reclamantă reprezintă depăşiri ale valorii eligibile aprobate prin Contractul de finanţare, sume de bani ce sunt neeligibile.

Important de reţinut că, aşa cum rezultă din cererea de rambursare, contractul încheiat cu furnizorul celor 3 mijloace fixe are ca dată 22.11.2011. De asemenea, din aceeaşi cerere de rambursare rezultă că facturile aferente celor trei mijloace fixe au fost emise în intervalul 03.01.2012 -24.08.2012, acestea fiind achitate în intervalul 09.01.2012 - 29.08.2012. Astfel, factura pentru concasor a fost emisă la data de 03.01.2012, prima factură pentru staţia de mixuri a fost emisă la data de 02.04.2012, iar prima factură pentru staţia de sortare, a fost emisă tot la data de 02.04.2012.

Aşadar, este cert faptul că, la momentul încheierii actului adiţional nr. x din data de 11.07.2012, reclamanta avea cunoştinţă de faptul că era depăşită valoarea din contract aferentă celor trei bunuri.

Din cuprinsul Suspiciunii de neregulă rezultă că neregula cu privire la diferentele de curs valutar a fost constatată iniţial de ofiţerii de verificare din cadrul biroului de verificare proiecte din cadrul Organismului Intermediar pentru Programul Operaţional Sectorial Creşterea Competitivităţii Economice Sud Muntenia, ulterior de Autoritatea de Audit din cadrul Curţii de Conturi şi, în final, de ofiţerii de verificare din cadrul Biroului de Verificare Proiecte din cadrul Autorităţii de Management pentru Programul Operaţional Sectorial Creşterea Competitivităţii Economice.

Instanţa de fond nu a ţinută seama de această situaţie, limitându-se să arate că, "dacă iniţial s-ar fi considerat neeligibile aceste cheltuieli din diferenţe de curs valutar atunci nu ar fi avut nicio raţiune emiterea notei de respingere temporară."

Este adevărat că diferenţele de curs valutar provin din achiziţia staţiei de mixuri, a celei de sortare şi a concasorului, însă aceste sume, aşa cum am arătat mai sus, reprezintă, în realitate, depăşirea valorii eligibile aprobată prin Contractul de finanţare.

Dacă s-ar da credit celor reţinute de instanţa de fond, ar conduce la situaţia în care s-ar accepta ca valoarea indicată (în luna decembrie 2010) de reclamantă ca şi estimare a preţurilor de achiziţie (astfel cum se regăseşte la Anexa VI din contractul de finanţare) să fie exact aceeaşi cu cea pentru care s-au emis facturile (in perioada ianuarie - iulie 2012).

Astfel, dacă ne raportăm la valoarea de 3.470.775 RON (estimarea pentru staţia de mixuri), rezultă că suma estimată în euro pentru achiziţia acestui bun era de 809.585,73 euro, adică exact valoarea facturată prin facturile emise la data de 02.04.2012 şi 05.07.2012, în valoare de 80.958,57 RON şi, respectiv, de 728.627,16 euro. În cazul staţiei de sortare, valoarea estimată a acestui bun, de 1.241.065 RON, reprezenta, la data de 28.12.2010, suma de 289.488,23 euro, adică exact valoarea facturată prin facturile emise la data de 02.04.2012 şi, respectiv, la data de 24.08.2012, în valoare de 28.948,82 euro, respectiv de 260.539,41 euro. Acelaşi lucru se întâmplă şi în cazul concasorului, pentru care a fost estimată o valoare de 1.220.030 RON, adică 284.581,65 euro, exact valoarea cuprinsă în factura emisă la data de 03.01.2012.

Important de reţinut şi faptul că, prin Scrisoarea de informare privind rezultatul evaluării tehnico-financiare a proiectului nr. ITF 19 din 19.07.2010, autoritatea pârâtă a comunicat reclamantei că proiectul ar putea fi finanţat din FEDR în condiţiile precizate în Lista cheltuielilor eligibile şi neeligibile ale proiectului (anexată Scrisorii de informare), în cuprinsul căreia, de exemplu, valoarea estimată pentru staţia de mixuri era de 4.164.930 RON.

Cu privire la acelaşi bun, în cuprinsul celor două acte adiţionale la Contractul de finanţare, valoarea estimată este de 3.470.775 RON.

De asemenea, trebuie avut în vedere faptul că redactarea contractului (care conţine inclusiv anexele) a fost realizată cu aproximativ două săptămâni anterior înregistrării/datării acestuia (perioadă în care a fost semnat de toţi reprezentanţii celor două părţi), astfel că o anticipare exactă a cursului valutar din ziua înregistrării contractului, era, practic, imposibilă.

Mai mult decât atât, trebuie avut în vedere faptul că, la art. 11.1.1 din Actul adiţional nr. x din 21.07.2011 se prevede că derularea procedurilor de achiziţie se face între prima şi a opta lună de la data încheierii contractului, în timp ce recepţia utilajelor şi echipamentelor şi integrarea în fluxul de producţie se realizează între a 11-a lună şi a 12-a lună de la data semnării contractului.

Or, contractul de finanţare este datat 28.12.2010 şi, aşa cum rezultă din Cererea de rambursare, contractul încheiat de beneficiar cu furnizorul celor trei bunuri are data de 22.11.2011, iar facturile aferente acestora au fost emise în perioada 03.01.2012 - 24.08.2012.

Altfel spus, pentru a nu rezulta depăşirea valorii estimate a achiziţiei bunurilor, au fost emise facturi aferente acestora exact la valoarea de la data înregistrării contractului (rezultată din folosirea cursului valutar de la acel moment), ulterior diferenţele fiind incluse ca şi cheltuieli de diferenţe de curs valutar.

Situaţia menţionată anterior nu poate fi imputată autorităţii de management, calificarea cheltuielilor de curs valutar ca neeligibile fiind corectă.

Este evident faptul că instanţa de fond nu a ţinut seama de aceste aspecte, din moment ce a reţinut în considerentele hotărârii că, "toate aceste cheltuieli cu achiziţia respectivelor mijloace fixe (tangibile - potrivit bugetului proiectului) sunt cheltuieli eligibile şi îndeplinesc condiţiile prevăzute de art. 2 din H.G. nr. 759/2007, neregăsindu-se la cheltuielile neeligibile indicate la art. 12 din acelaşi act normativ."

De asemenea, aspectul reţinut de instanţa de fond, potrivit căreia,,,de altfel, se constată că aceste cheltuieli sunt prevăzute ca şi eligibile în anexa 1 pct. 3 din ordinul nr. 184/2008 (Cheltuieli pentru achiziţia de bunuri din categoria mijloacelor fixe sau a obiectelor de inventar (imobilizări corporale)" este lipsit de fundament. În realitate, aşa cum s-a arătat mai sus, cheltuielile reprezentând diferenţe de curs valutar nu se regăsesc în cuprinsul Ordinului ministrului economiei şi finanţelor nr. 184/2008.

De altfel, instanţa şi-a fundamentat soluţia pe ideea principală că, dacă în legătură cu anumite cheltuieli nu se prevede în vreun act normativ că sunt neeligibile, atunci acestea sunt eligibile,.

Premisa de la care a plecat instanţa de fond este în mod evident greşită, o interpretare precum cea a instanţei de fond golind de conţinut atât dispoziţiile H.G. nr. 759/2007, cât şi pe cele ale Ordinului ministrului economiei şi finanţelor nr. 184/2008, astfel încât această interpretare nu poate fi reţinută.

În ceea ce priveşte remarca instanţei de fond, potrivit căreia,,,reţinerile pârâtului sunt contrazise şi de menţiunile din Ghidul solicitantului (cap. III ultimul şi penultimul paragraf ~ fila 235 din dosar) şi instrucţiunile din acest ghid privind întocmirea bugetului proiectului, precum şi în instrucţiunile de completare a cererii de finanţare ",:;.această remarcă dovedeşte, încă o dată, faptul că instanţa de fond nu a analizat contractul de finanţare în integralitate, ci s-a limitat să invoce exclusiv prevederile care, aparent, conduceau spre o soluţie favorabilă reclamantei.

Astfel, instanţa de fond a reţinut următorul pasaj din ghidul solicitantului: «în completarea Secţiunii 4,,Bugetul proiectului" din Cererea de finanţare, Solicitantul va ţine cont de criteriile de eligibilitate a cheltuielilor şi stabilirea contribuţiei proprii detaliate în capitolul II al prezentului Ghid, precum şi va include în cadrul acesteia a unei linii de,,Alte cheltuieli" care are ca obiect acoperirea eventualelor diferenţe de curs valutar peste estimările iniţiale. Rezerva va putea fi utilizată în implementarea proiectului numai pe bază de justificare, transmisă AM/OI şi acceptată de acestea .»

Pe de o parte, trebuie reţinut faptul că Ghidul solicitantului are rol de îndrumare. Pe de altă parte, trebuie avut în vedere că textul redat anterior prevede posibilitatea utilizării rezervei exclusiv pe bază de justificare, lucru care nu s-a întâmplat în cazul de faţă.

O dovadă în sensul celor menţionate anterior constă şi în aceea că, aşa cum rezultă din suspiciunea de neregulă, ofiţerii de verificare din cadrul biroului de verificare proiecte din cadrul OIPOSCCE Sud Muntenia a considerat că suma de 186.709,72 RON - diferenţe de curs valutar, este neeligibilă.

însă, cel mai important aspect, pe care, însă, instanţa de fond l-a ignorat cu desăvârşire, este acela că, din lecturarea integrală a Contractului de finanţare, rezultă că prevederi cu privire la diferenţele de curs valutar se regăsesc exclusiv la alin. (6) al art. 5, al căror conţinut este următorul: "în cazul încheierii, de către Beneficiar, a unor contracte cu furnizori externi, când pot apărea diferenţe de curs valutar între momentul emiterii facturii şi momentul efectuării plăţii, Beneficiarul va solicita prin cererea de rambursare valoarea corespunzătoare cursului valutar valabil la data efectuării plăţii."

Aşadar, numai şi numai în situaţiile în care Beneficiarul încheie contracte cu furnizori externi şi în care pot apărea diferenţe de curs valutar între momentul emiterii facturii şi momentul efectuării plăţii sunt aplicabile prevederile cu privire la diferenţele de curs valutar, însă nicidecum prin raportare la data încheierii Contractului de finanţare.

Astfel, trebuie avut în vedere faptul că suma stipulată în Contractul de finanţare este în RON, iar Beneficiarul, la momentul înregistrării în contabilitate a facturilor emise de furnizorii externi, are obligaţia de a face conversia în RON, atât la momentul înregistrării facturii, cât şi la momentul efectuării plăţii.

În aceste condiţii, rezultă că valoarea mijloacelor fixe achiziţionate depăşeşte valoarea estimată (alocată pentru acestea) în bugetul Contractului de finanţare şi, pe cale de consecinţă, încadrarea {acestor depăşiri de buget, ca şi diferenţe de curs valutar, atrage neeligibilitatea acestora, cum corect a reţinut autoritatea pârâtă.

În drept a fost invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

1.4. Apărările intimatei

Prin întâmpinarea depusă, intimata a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, susţinând că sentinţa atacată este legală şi temeinică.

II. Procedura de soluţionare a recursului

1. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 24.02.2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 15.06.2017 completul de filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

2. Cu privire la fondul recursului

Examinând legalitatea sentinţei prin prisma motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 noul C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Prin sentinţa atacată, Curtea de Apel Bucureşti - SCAF a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL FONDURILOR EUROPENE - AUTORITATEA DE MANAGEMENT PENTRU PROGRAMUL OPERAŢIONAL SECTORIAL "CREŞTEREA COMPETITIVITĂŢII ECONOMICE, a anulat decizia nr. 15627/30.09.2014 şi procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/2.07.2014, a dispus suspendarea procesului-verbal sus indicat până la soluţionarea definitivă a cauzei şi a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 1394,98 RON, cheltuieli de judecată.

Argumentând această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:

La data de 28.12.2010 intre MECMA in calitate de OI pentru Intreprinderi mici şi mijlocii şi reclamanta in calitate de beneficiar s-a incheiat contractul de finantare nr. 44/2IM/pentru acordarea finantarii nerambursabile de catre AM POS CCE pentru implementarea proiectului nr. 15895 «Complex preparare alte produse nemetalice». Au fost incheiate doua acte aditionale privind valoarea finantarii nerambursabile şi valoarile eligibile şi neeligibile ale contractului.

Prin Procesul Verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrului obiectivului de convergenţă nr. x echipa de control având în vedere suspiciunea de neregulă (SN) emisă de AM POS CCE sub numărul 5256/22.05.2014, a sustinut ca s-a confirmat această suspiciune deoarece "suma de 186.709,72 RON (valoare eligibilă nerambursabilă), aferentă categoriei de cheltuieli "Diferente de curs valutar", a fost plătită necuvenit beneficiarului, aceasta reprezentând cheltuieli neeligibile conform Ordinului MEF 184/2008". Reclamanta a formulat contestatie impotriva acestui proces-verbal, contestatie ce i-a fost respinsa prin decizia atacata nr. x/30.09.2014.

Reclamanta a solicitat anularea atat a deciziei cat şi a procesului-verbal mai sus indicate solicitand totodata sa se constate ca decizia a fost emisa cu nerespectarea termenului de solutionare a contestatiei prevazut de art. 50 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011 şi, de asemenea, sa se contate inexistent unei nereguli şi nelegalitatea sanctiunii.

Desi reclamanta a invocat ca şi capete distincte de cerere ultimele doua solicitari de constatare a nelegalitatii celor doua atacate, curtea de apel a retinut ca in fapt aceste capete de cerere sunt motive pentru care pot fi anulate actele administrative atacate.

Obiectul unei cereri intemeiate pe dispozititiile art. 51 din O.U.G. nr. 66/2011 şi art. 1, 8, 18 din legea nr. 554/2004, la care face trimitere articolul din ordonanta sus invocata, poate fi anularea unui act administrativ, cum este acela al anulării deciziei şi a procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creantelor bugetare sau obligarea autoritatii la emiterea unui act administrativ, eliberarea unui inscris sau efectuarea unei operatiuni administrative. Prin urmare instanta de contencios administrativ nu solutioneaza actiuni in constatare, constatarile instantei putand motiva admiterea sau nu a cererii de anulare a actelor administrative atacate.

In privinta faptului ca decizia de solutionare a contestatiei reclamantei impotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creantelor bugetare a fost emisa cu nerespectarea termenului de 30 de zile prevazut de art. 50 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011 instanta de fond a retinut ca acest motiv nu duce la nulitatea deciziei atacate pentru ca legea nu prevede aceasta sanctiune pentru nerespectarea acestui termen. In fapt, este vorba despre un termen de recomandare care poate atrage alte sanctiuni, dar in niciun caz anularea deciziei pentru acest motiv. Niciodata, nici in procedura civilă, atunci cand legea a prevazut un termen de solutionare a unei cauze sau pentru motivarea unei hotarari nu s-a retinut nelegalitatea hotararii pentru depasirea acestor termene şi nu a fost anulata hotararea pentru acest motiv. Doar in cazul in care legea prevedea sanctiunii nulitatii pentru depasirea termenului respectiv atunci decizia atacata putea fi anulata pe acest considerent.

In ceea ce priveste nelegalitatea procesului-verbal atacat şi a deciziei de solutionare a contestatiei impotriva acestuia, judecatorul fondului a apreciat ca sustinerile reclamantei referitoare la eligibilitatea sumei de 186709,72 RON reprezentand cheltuieli din diferente de curs valutar sunt intemeiate.

In mod eronat parata a interpretat dispozitiile ordinului MEF nr. 184/2008.

Potrivit art. 2 din acest ordin « Cheltuielile eligibile pentru operaţiunile menţionate la art. 1, din cadrul axei prioritare 1 "Un sistem de producţie inovativ şi ecoeficient", vor respecta prevederile prezentului ordin, ale Hotărârii Guvernului nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operaţiunilor finanţate prin programele operaţionale, precum şi ale schemelor de ajutor de stat corespunzătoare, aprobate. » Ordinul a fost emis tocmai in baza H.G. nr. 759/2007, astfel incat prevederile acestuia nu pot fi interpretate decat in lumina prevederilor acestui act normativ de putere superioara.

In mod corect reclamanta a invocat prevederile art. 2 din H.G. nr. 759/2007 şi a sustinut ca acele cheltuieli reprezentand diferente de curs valutar se incadreaza in acest text de lege pentru a fi considerate cheltuieli eligibile.

Mai mult la art. 12 din aceasi hotarare sunt prevazute categoriile de cheltuieli care nu sunt eligibile. Cheltuiala privind diferente de curs valutar nu se regaseste in acest din urma articol.

In situatia in care cheltuiala respectiva nu se regaseste expres nici intre cheltuielile eligibile şi nici intre cele neeligibile, parata nu era in drept sa le considere neeligibile, ci trebuia sa le incadreze intr-una dintre categoriile de cheltuieli prevazute in actele normative, fie ele eligibile, fie neeligibile, urmand ca apoi sa justifice neeligibilitatea motivand de ce categoria respectiva de cheltuieli intra la o alta categorie prevazuta in actele normative incidente.

In alta ordine de idei se retine ca potrivit art. 4 alin. (1) din contractul de finantare din cauza nr. x, articol privitor la eligibilitatea cheltuielilor se prevede ca « sunt eligibile acele cheltuieli, realizate in conformitate cu prevederile HG nr. 759/2007 cu completarile şi modificarile ulterioare, ale OMEF nr. 184/2008 de aprobare a listei de cheltuieli eligibile, cu completarile şi modificarile ulterioare, cu regulamentele aplicabile ajutorului de stat, care sunt prezazute in cererea de finantare aprobata - anexa VI la prezentul contract.

La bugetul proiectului/surse de finantare la detalierea costurilor proiectului pe fiecare categorie de cheltuiala este prevazut la categoria alte cheltuieli - diferente de curs valutar, iar la valoarea eligibila a acestei cheltuieli este prevazuta suma de 380524,88 RON, adica o suma inferioara celei considerate neeligibila de catre parat. Aceeasi suma apare şi in lista cheltuielilor eligibile şi neeligibile ale proiectului, tot la categoria de cheltuieli eligibile. Suma se regaseste indicata ca şi cheltuiala eligibila şi in cele doua acte aditionale la contractul de finantare, nr. 1/21.07.2011 şi 2/11.07.2012.

Daca initial s-ar fi considerat neeligibile aceste cheltuieli din diferente de curs valutar atunci nu ar fi avut nicio ratiune emiterea notei de respinge temporara.

Din detalierea calcului difentelor de curs valutar de la dosar reiese ca aceste diferente provin din achizita statiei de mixuri, a celei de sortare şi a concasorului.

Toate aceste cheltuieli cu achizitia respectivelor mijloace fixe (tangibile - potrivit bugetului proiectului) sunt cheltuieli eligibile şi indeplinesc conditiile prevazute de art. 2 din H.G. nr. 759/2007, neregasindu-se la cheltuielile neeligibile indicate la art. 12 din acelasi act normativ.

De altfel se constata ca aceste cheltuieli sunt prevazute ca şi eligibile in anexa 1 pct. 3 din ordinul nr. 184/2008 (Cheltuieli pentru achiziţia de bunuri din categoria mijloacelor fixe sau a obiectelor de inventar (imobilizări corporale). Din chiar procesul-verbal contestat reiese ca diferentele de curs valutar au fost aferente cheltuielilor privind achizitia statiei de mixuri, a statiei de sortare şi a concasorului, cheltuielile cu achizitia acestor mijloace fixe fiind eligibile conform celor mai sus indicate.

Asadar nu se poate aprecia ca intemeiata sustinerea paratei in sensul ca diferentele de curs valutar aferente unei achizitii de mijloace fixe, achizitie care reprezinta o cheltuiala eligibila nu sunt cheltuieli eligibile in contextul in care niciun act normativ nu prevede expres ca aceste cheltuieli ca urmare a diferentei de curs valutar datorate diferentelor de pret intre momentul intocmirii proiectului, momentul aprobarii şi momentul achizitionarii bunurilor, nu ar fi eligibile.

Retinerile paratului sunt contrazise şi de mentiunile din Ghidul solicitantului (cap. III ultimul şi penultimul paragraf - fila 235 din dosar) şi instructiunile din acest ghid privind intocmirea bugetului proiectului, precum şi in instructiunile de completare a cererii de finantare . Prin urmare nu se poate retine nicio incalcare a unei dispozitii comuntare şi/sau nationale care sa fi rezultat dintr-o actiune sau dintr-o omisiune a reclamantei, ori incalcari ale contractului de finantare.

Asa fiind nu se poate retine existenta unei nereguli asa cum s-a retinut la pct. 7, 9 şi 11 din procesul-verbal contestat.

Prin urmare se constata ca sunt nelegale şi netemeinice atat procesul-verbal cat şi decizia contestata.

Referitor la cererea de suspendare formulata de reclamanta in temeiul art. 14 şi 15 din legea nr. 554/2004 instanta fondului a retinut ca sunt intrunite conditiile prevazute de lege pentru suspendarea executarii procesului-verbal contestat.

In baza art. 451 şi urmatoarele C. proc. civ. a fost obligata parata la plata catre reclamanta a sumei de 1394,98 RON cheltuieli de judecata, taxa de timbru şi onorariu aparator conform dovezilor de la dosar.

Înalta Curte apreciază drept legală sentinţa atacată şi îşi însuşeşte considerentele acesteia, criticile formulate de recurent nefiind fondate.

Astfel, nu este întemeiată critica prin care se susţine neeligibilitatea cheltuielilor cu diferenţele de curs valutar, în raport cu prevederile Ordinului Ministrului Economiei şi Finanţelor nr. 184/2008. Aceasta întrucât, pe de o parte, după cum a arătat în mod corect şi instanţa de fond, aceste cheltuieli sunt prevazute ca şi eligibile in anexa 1 pct. 3 din ordinul nr. 184/2008, întrucât reprezintă cheltuieli pentru achiziţia de bunuri din categoria mijloacelor fixe sau a obiectelor de inventar - imobilizări corporale. Din chiar procesul-verbal contestat rezultă că diferenţele de curs valutar au fost aferente preţului de achiziţie a staţiei de mixuri, a staţiei de sortare şi a concasorului.

Pe de altă parte, Înalta Curte apreciază că cheltuielile cu diferenţele de curs valutar nu pot fi considerate neeligibile, ca efect al neincluderii lor în mod explicit în categoria celor eligibile, atâta timp cât dispoziţiile art. 12 din H.G. nr. 759/2007, act normativ cu forţă juridică superioară Ordinului Ministrului Economiei şi Finanţelor nr. 184/2008 stabilesc în mod limitativ cheltuielile neeligibile, iar cele cu diferenţele de curs valutar nu se regăsesc între acestea.

Înalta Curte apreciază că nu pot fi primite nici celelalte critici cuprinse în motivele de recurs, prin care se susţine, în esenţă, greşita calificare drept eligibile a cheltuielilor cu diferenţele de curs valutar, în raport cu:

- neîndeplinirea cumulativă a condiţiilor generale de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operaţiunilor finanţate prin programele operaţionale, prevăzute de art. 2 din H.G. nr. 759/2007;

- aplicarea clauzei din contractul de finanţare referitoare la diferenţele de curs valutar numai în relaţia cu furnizorii externi şi numai pentru perioada cuprinsă între momentul emiterii facturii şi cel al efectuării plăţii;

- depăşirea cuantumului cheltuielilor eligibile stabilit prin contractul de finanţare.

Dincolo de împrejurarea că recurenta nu a indicat în mod concret ce condiţie generală de eligibilitate nu respectă cheltuielile cu diferenţele de curs valutar, Înalta Curte constată că aceste critici sunt lipsite de relevanţă, dat fiind că exced obiectului litigiului - procesul-verbal de constatare a neregulilor contestat în prezenta cauză a avut drept unic temei al întocmirii plata necuvenită către intimata beneficiară a sumei de 186.709,72 RON, aferentă categoriei de cheltuieli "Diferenţe de curs valutar", deoarece acestea reprezintă cheltuieli neeligibile conform Ordinului Ministrului Economiei şi Finanţelor nr. 184/2008, neregăsindu-se în cadrul listei de cheltuieli eligibile cuprinse în ordinul menţionat (pct. 1 lit. a), 6 şi 8 din procesul-verbal). În cuprinsul procesului-verbal contestat nu se face nicio referire la existenţa vreunei nereguli rezultând din neîndeplinirea cumulativă a condiţiilor prevăzute de art. 2 din H.G. nr. 759/2007, la aplicarea clauzei din contractul de finanţare referitoare la diferenţele de curs valutar numai în relaţia cu furnizorii externi şi numai pentru perioada cuprinsă între momentul emiterii facturii şi cel al efectuării plăţii, ori la depăşirea cuantumului cheltuielilor eligibile stabilit prin contractul de finanţare.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 noul C. proc. civ., reţinând că nu există motive de reformare a sentinţei va respinge recursul formulat în cauză, ca nefondat, iar în temeiul art. 453 alin. (1) noul C. proc. civ. va obliga recurentul la plata către intimată a sumei de 1500 RON cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând contravaloare onorariu avocaţial, conform chitanţei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene (fost Ministerul Fondurilor Europene), reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice, împotriva sentinţei civile nr. 918 din 1 aprilie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Obligă Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice Şi Fondurilor Europene (fost Ministerul Fondurilor Europene), reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice, la plata către intimata-reclamantă A. S.R.L. a sumei de 1.500 de RON, reprezentând cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocaţial.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 noiembrie 2017.