Appeal over expired 15-day deadline for integrity report challenge upheld as time-barred

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova la data de 27 noiembrie 2014 sub nr. x/2014, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Agenţia Naţională de Integritate, solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună anularea Raportului de evaluare nr. x/11.07.2014, întocmit de către pârâtă.

Prin sentinţa nr. 229/2015 din 25.05.2015, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate - Bucureşti, având ca obiect anularea Raportului de evaluare nr. x/11.07.2014, întocmit de către pârâtă, ca tardiv formulată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul A., invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din Noul C. proc. civ.

În motivarea recursului declarat se arată că sentinţa atacată este nelegală şi netemeinică, recurentul solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond, având în vedere că această instanţă s-a pronunţat pe excepţie şi nu a intrat în cercetarea fondului.

Arată recurentul că hotărârea pronunţată de către instanţa de fond este nelegală, dată cu interpretarea greşită a legii, în ceea ce priveşte termenul în care poate fi introdusă contestaţia.

Se arată în motivele de recurs că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre greşită, deoarece recurentul a depus contestaţia în termen legal, respectiv fără a depăşi termenul legal de depunere a contestaţiei formulate împotriva Raportului de evaluare nr. x/11.07.2014.

În aceste sens, recurentul arată că din înscrisurile depuse la dosar rezultă fără dubiu că a introdus contestaţia în termenul legal, la data de 30.07.2014, la instanţa de contencios, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, însă instanţa, în loc să se pronunţe pe competenţa materială a instanţei, ridicată de părţi, a judecat pe timbraj, anulând o cerere de chemare în judecată care este scutită de taxa de timbru.

Învederează recurentul că, deşi a solicitat instanţei de fond să dispună ataşarea dosarului nr. x/2014 al Tribunalului Dolj, aceasta a refuzat să dispună ataşarea dosarului respectiv.

În opinia recurentului, în situaţia în care ar fi fost ataşat acest dosar s-ar fi dovedit cu prisosinţă faptul că a formulat contestaţia împotriva Raportului de evaluare nr. x/11.07.2014 în termenul legal.

Prin Raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului ce formează obiectul acestei cauze, în urma verificării îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate prevăzute de dispoziţiile art. 486 şi ale art. 487 din C. proc. civ. republicat, s-a reţinut că cererea de recurs îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute la art. 486 alin. (1) lit. a şi c) - e) C. proc. civ., cât şi faptul că recursul a fost declarat şi motivat cu respectarea termenului prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ, respectiv că este admisibil în principiu, cu condiţia achitării taxei de timbru aferente căii de atac exercitate.

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din Noul C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 2.03.2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din Noul C. proc. civ.

Recurentul-reclamant a depus taxa de timbru în cuantumul datorat.

Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, având în vedere şi susţinerile părţilor, Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză ca nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Instanţa de control judiciar constată că în speţă nu sunt întrunite cerinţele impuse de art. 488 din Noul C. proc. civ., în vederea casării hotărârii: prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză şi a realizat o încadrare juridică adecvată.

Soluţia instanţei de fond a fost criticată de către recurent pentru că ar fi fost pronunţată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, temeiul de drept invocat fiind art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Aşa cum rezultă din analiza lucrărilor dosarului, prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova la data de 27 noiembrie 2014 sub nr. x/2014, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Agenţia Naţională de Integritate, solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună anularea Raportului de evaluare nr. x/11.07.2014, întocmit de către pârâtă.

În cauză a formulat întâmpinare pârâta Agenţia Naţională de Integritate, solicitând respingerea contestaţiei, în principal în temeiul excepţiei tardivităţii contestării raportului de evaluare, iar, pe fond, respingerea ca nefondată a contestaţiei.

În motivarea excepţiei, pârâta a arătat că, în raport de data primirii raportului de evaluare de către reclamant la adresa de domiciliu, respectiv 16.07.2014, introducerea contestaţiei la Curtea de Apel Craiova la data de 27.11.2014 s-a făcut peste termenul de 15 zile prevăzut de art. 22 din Legea nr. 176/2010, impunându-se respingerea acţiunii ca tardiv formulată.

Pârâta a precizat că reclamantul a mai formulat o contestaţie împotriva raportului de evaluare la data de 30.07.2014, înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj sub nr. x/2014, care însă a fost anulată prin încheierea din 24.09.2014, iar, ulterior, prin încheierea din 11.11.2014, pronunţată în dosarul nr. x/2014, a fost respinsă şi cererea de reexaminare formulată de reclamant împotriva încheierii din 24.09.2014, soluţia de anulare a cererii de chemare în judecată devenind definitivă.

Rezultă astfel că această primă contestaţie formulată de reclamant împotriva aceluiaşi raport de evaluare a fost anulată definitiv anterior formulării contestaţiei care face obiectul prezentului dosar.

Prin sentinţa recurată, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a analizat cu prioritate excepţia invocată în cauză, constatând că este întemeiată, astfel că a respins acţiunea reclamantului ca tardiv formulată.

Conform dispoziţiilor art. 22 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative:

"persoana care face obiectul evaluării poate contesta raportul de evaluare a conflictului de interese sau a incompatibilităţii în termen de 15 zile de la primirea acestuia, la instanţa de contencios administrativ".

Înalta Curte apreciază că termenul de 15 zile prevăzut de Legea nr. 176/2010, derogator de la prevederile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, este un termen procedural de decădere şi nu de prescripţie, nefiind susceptibil de a fi întrerupt sau suspendat, depăşirea acestuia fiind sancţionată cu tardivitatea.

În mod corect a reţinut Curtea de Apel că, în speţă, astfel cum rezultă din confirmarea de primire depusă la dosar, reclamantul a primit Raportul de evaluare nr. x/11.07.2014 la data de 16.07.2014, semnând personal.

Acţiunea formulată împotriva raportului de evaluare a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova la data de 27.11.2014, instanţa de fond constatând în mod corect că termenul pentru depunerea contestaţiei a fost depăşit, impunându-se admiterea excepţiei tardivităţii invocată de către pârâtă.

Corect a reţinut instanţa de fond că această soluţie nu poate fi influenţată de faptul că la data de 30.07.2014 a fost formulată o altă contestaţie de către reclamant, înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj sub nr. x/2014, deoarece acea acţiune a fost anulată definitiv datorită neglijenţei reclamantului, fiind respinsă şi cererea de reexaminare formulată împotriva încheierii de anulare a acţiunii, iar la data promovării prezentei acţiuni reclamantul nu se mai afla în termenul legal imperativ de contestare prevăzut de art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010.

Înalta Curte apreciază că atâta vreme cât cererea de chemare în judecată iniţială a fost anulată exclusiv datorită neglijenţei reclamantului prin încheierea din data de 24.09.2014, iar cererea de reexaminare formulată împotriva acestei încheieri a fost respinsă din aceleaşi considerente, nefiind vorba de cauze obiective, cum ar fi fost de exemplu forţa majoră, prin încheierea din data de 11.11.2014, soluţia instanţei mai întâi sesizată devenind definitivă, admiterea unei noi cereri de chemare în judecată pentru motivele invocate de recurentul-reclamant ar însemna ignorarea şi lăsarea fără nici o eficienţă a celor două încheieri menţionate anterior.

Or, legalitatea încheierii de anulare a primei cereri de chemare în judecată, respectiv a celei de respingere a cererii de reexaminare, pronunţate într-un alt dosar, nu mai pot fi puse în discuţie în prezentul dosar, iar argumentele nu pot fi avute în vedere în susţinerea unei eventuale cereri de repunere în termen.

Înalta Curte apreciază că, având în vedere, pe de o parte, data comunicării raportului de evaluare, 16.07.2014, iar, pe de altă parte, data formulării contestaţiei, 27.11.2014, în mod corect Curtea de apel a respins contestaţia ca tardiv formulată, ca urmare a depăşirii termenului de 15 zile prevăzut de art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010.

Prin urmare, se constată că instanţa de fond a procedat în mod întemeiat la examinarea cu prioritate a excepţiei tardivităţii introducerii acţiunii reclamantului, invocată în cauză, şi la admiterea acestei excepţii, cu consecinţa respingerii acţiunii ca tardiv formulată, nemaifiind necesară luarea în discuţie şi analizarea aspectelor referitoare la nelegalitatea actului atacat.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentului sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar hotărârea instanţei de fond este temeinică şi legală.

În consecinţă, pentru considerentele arătate, în raport cu înscrisurile depuse la dosar şi susţinerile părţilor, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamant ca nefondat, decizia urmând a fi comunicată părţilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 229/2015 din 25 mai 2015, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 octombrie 2017.