Military judicial rank allocation: discretion in assigning "general" rank to appellate court judges under the Defense Ministry’s authority

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată. Cadrul procesual

Prin acţiunea înregistrată la data de 28.07.2014 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii A., B., C., D. şi E. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Apărării Naţionale şi Curtea Militară de Apel Bucureşti:

- obligarea pârâtului Ministerul Apărării Naţionale la modificarea statului de organizare al Curţii Militare de Apel Bucureşti, potrivit dispoziţiilor prevăzute în art. 2 din Ordinul comun al Ministrului Justiţiei şi al Ministrului Apărării Naţionale nr. 73/C din 13.01.2014 şi nr. M7 din 16.01.2014 şi dispoziţiilor din Ordinul Ministrului Apărării Naţionale nr. MS 77 din 16.07.2012, în sensul ca gradul militar al funcţiilor de judecător din statul de organizare al Curţii Militare de Apel Bucureşti să facă parte din categoria prevăzută la art. 2 lit. "C" lit. c) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv cel de general,

- anularea Hotărârii nr. 8 din 14.04.2014, adoptată de Colegiul de conducere al Curţii Militare de Apel Bucureşti.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1290 din 7 mai 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de către reclamanţii A., B., C., D. şi E., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Apărării Naţionale şi Curtea Militară de Apel Bucureşti, ca nefondată.

3. Calea de atac a recursului exercitată în cauză şi motivele înfăţişate

Împotriva sentinţei civile nr. 1290 din 7 mai 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în termen legal au declarat recurs reclamanţii A., B., C., D. şi E., invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 din Noul C. proc. civ.

În esenţă, prin motivele de recurs dezvoltate au fost înfăţişate următoarele critici faţă de hotărârea primei instanţe:

- prin hotărârea pronunţată au fost încălcate reguli de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488. pct. 5 C. proc. civ. instanţa de fond a încălcat dispoziţiile art. 7 din C. proc. civ., iar încălcarea rezidă în aceea că, deşi in cadrul probei cu înscrisuri a încuviinţat administrarea înscrisului denumit Nomenclatorul funcţiilor de general şi amiral din armata României, precum şi înscrisurile întocmite pentru alocarea gradului de general pentru funcţia de director adjunct din statul de funcţii al Direcţiei instanţelor militare, ca urmare a reducerii gradului de general pentru funcţia de vicepreşedinte din statul de funcţii al Curţii Militare de Apel, la gradul de colonel, cauza a fost soluţionată fără să mai fie administrate aceste probe, deşi nu au fost aplicate dispoziţiile art. 259 C. proc. civ., şi cu toate acestea instanţa de fond, în considerentele hotărârii atacate, a reţinut că funcţiile militare prevăzute cu grade de general şi amiral sunt stabilite prin acest nomenclator;

- instanţa a încălcat astfel dispoziţiile art. 13 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ. cu referire la art. 6 din CEDO, şi prin respingerea cererii de administrare a probei cu interogatoriul propus de reclamanţi şi întrucât nu a răspuns prin considerente la apărările esenţiale invocate în acţiune;

- instanţa de fond a pronunţat sentinţa pe baza unor motive contradictorii şi străine de natura pricinii, cu referire specială la soluţionarea cauzelor penale care privesc inculpaţi ce au calitatea de militar activ şi gradul militar de general ori similar, invocarea unui statut profesional diferit pentru judecătorii militari faţă de statutul judecătorilor civili şi a unor dispoziţii de lege ferenda;

- instanţa de fond a pronunţat sentinţa cu încălcarea legii sau aplicarea greşită a legii, fiind incident şi motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. instanţa a aplicat greşit dispoziţiile art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004, pentru că a calificat refuzul pârâtului Ministerul Apărării Naţionale de a soluţiona cererea reclamaţilor ca fiind un act care nu a fost exercitat cu exces de putere, deoarece stabilirea gradului militar al funcţiei de judecător intră în marja de apreciere a acestui pârât;

- pârâtului Ministerul Apărării Naţionale îi incumbă obligaţia de a lua măsurile necesare pentru a se asigura punerea în aplicare a dispoziţiilor art. 39 din C. proc. pen., art. 11, art. 53 şi a art. 58 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, iar aducerea la îndeplinire a acestei obligaţii nu intră în marja de apreciere a acestui pârât pentru că aplicarea unor norme juridice cu caracter imperativ nu poate reprezenta chestiune de oportunitate asupra căreia pârâtul să se poată manifesta arbitrar;

- referitor la capătul de cerere formulat în contradictoriu cu pârâta Curtea Militară de Apel Bucureşti, instanţa de fond a încălcat şi a aplicat greşit art. 53 şi art. 58 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 precum şi art. 98 alin. (2) şi (3) din Hotărârea nr. 387/2005 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimatul-pârât Ministerul Apărării Naţionale a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, şi menţinerea hotărârii atacate, apreciată ca fiind temeinică şi legală.

5. Procedura derulată în recurs

În cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea de şedinţă din data de 2 februarie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea raportului cu menţiunea că părţile pot formula în scris un punct de vedere, în termen de 10 zile de la comunicare.

Prin încheierea de şedinţă din Camera de Consiliu din data de 11 mai 2017, a fost admis în principiu recursul iar faţă de obiectul şi circumstanţele cauzei, s-a apreciat de către toţi membrii completului de filtru că se impune soluţionarea recursului potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., motiv pentru care s-a fixat termen în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

6. Soluţia instanţei de recurs

Examinând legalitatea sentinţei atacate prin prisma criticilor formulate de recurenţii-reclamanţi, dar şi a apărărilor înfăţişate în întâmpinarea intimatul-pârât Ministerul Apărării Naţionale, Înalta Curte, în urma propriei evaluări a probatoriului administrat în cauză, prin raportare şi la prevederile legale incidente apreciază că recursul de faţă este nefondat, în considerarea celor în continuare expuse.

Printr-un prim set de critici, recurenţii reclamanţi au susţinut nelegalitatea sentinţei primei instanţe din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ., ce vizează încălcarea de către instanţă a regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Recurenţii au invocat în acest sens prevederile art. 7 din C. proc. civ., ce vizează îndatorirea judecătorului de a asigura respectarea dispoziţiilor legii privind realizarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor părţilor din proces în legătură cu modalitatea de încuviinţare şi administrare a probatoriilor solicitate în cauză.

Înalta Curte apreciază că nu sunt întemeiate aceste critici şi ca atare nu pot fi primite.

Reverificarea tuturor încheierilor de şedinţă aflate la dosar, demonstrează, cu evidenţă, că judecătorul fondului a respectat întocmai, în prezenta cauză, nu doar principiile fundamentale ale procesului civil enunţate în cuprinsul Capitolului II din C. proc. civ., dar şi dispoziţiile legale vizând admisibilitatea şi, respectiv, administrarea probatoriilor, încuviinţând sau, respingând, după caz, motivat, probele solicitate.

În ceea ce priveşte înscrisurile la care fac referire expresă recurenţii, pretins a nu fi fost examinate de către judecătorul fondului, instanţa de recurs reţine dispoziţiile cuprinse în încheierile de şedinţă din datele de 22 ianuarie 2015 şi respectiv 5 martie 2015, în cuprinsul cărora, fără echivoc, instanţa a pus în vedere reprezentantului intimatului pârât Ministerul Apărării Naţionale să depună la compartimentul informaţii clasificate al Curţii de Apel Bucureşti extrase cu privire la statele de funcţii prin care se stabilesc gradele forţelor militare pentru magistraţii militari la nivelul Curţii Militare de Apel Bucureşti, împreună cu înscrisurile ce-au stat la baza modificărilor operate înainte şi după intrarea vigoare a C. proc. civ.

Prin adresa aflată la dosar s-a adus la cunoştinţa completului depunerea înscrisurilor cu caracter "secret" şi respectiv "secret de serviciu", şi în fine, în chiar cuprinsul sentinţei atacate se face referire expresă la examinarea de către judecătorul fondului a tuturor acestor înscrisuri, cu respectarea dispoziţiilor legale ce le sunt aplicabile.

Nefondate sunt criticile recurenţii lor şi în ceea ce priveşte modalitatea în care prima instanţă a hotărât asupra administrării probei cu interogatoriu, în condiţiile în care în cuprinsul încheierii de şedinţă din data de 23 aprilie 2015, respingerea acestei probe solicitate ca nefiind utilă soluţionării cauzei s-a făcut deplin motivat, instanţa arătând, în concret, aspectele ce au antrenat lipsa de relevanţă a întrebărilor propuse, în raport de obiectul prezentei cauze.

Concluzionând aşadar pe acest prim aspect, Înalta Curte constată că niciuna dintre ipotezele motivului de nelegalitate reglementat în cuprinsul art. 488 pct. 5 C. proc. civ. nu este incident în cauză.

Nefondate sunt în opinia instanţei de control judiciar şi criticile subsumate motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ. în condiţiile în care în cuprinsul hotărârii recurate nu se regăsesc nici considerente contradictorii şi nici considerente străine de natura pricinii, astfel cum se susţine prin cererea de recurs.

Înalta Curte apreciază, raportat la considerentele sentinţei atacate, respectiv la argumentaţia primei instanţe în susţinerea soluţiei adoptate, că judecătorul fondului a avut în vedere ansamblul criticilor şi susţinerilor înfăţişate de recurenţii-reclamanţi prin acţiunea introductivă, cărora le-a răspuns printr-o motivare structurată, coerentă şi cuprinzătoare, ce răspunde întocmai cerinţelor şi exigenţelor art. 425 C. proc. civ.

Împrejurarea că judecătorul fondului a făcut trimiteri şi la dispoziţii de lege ferenda, astfel cum s-a sustinut, nu este nicicum de natură a atrage incidenţa motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., în condiţiile în care, respectivele consideraţiuni erau parte integrantă a raţionamentului înfăţişat, în susţinerea soluţiei adoptate.

Astfel, în mod corect şi-n opinia instanţei de control judiciar, prima instanţa a constatat, cu titlu subsidiar şi ca argument suplimentar faţă de cele deja expuse în motivare, prin raportare la dispoziţiile legale analizate, că aspectele invocate de către reclamanţi în acţiunea de faţă ţin mai degrabă de oportunitatea modificării sau abrogării dispoziţiilor art. 58 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, privind organizarea judiciară, reţinându-se totodată că o astfel de propunere de abrogare a fost deja transmisă Consiliului Superior al Magistraturii.

În fine, cu referire la susţinerea recurenţilor în sensul că nu s-ar fi răspuns prin considerentele hotărârii tuturor apărărilor sau apărărilor esenţiale invocate în acţiunea introductivă, Înalta Curte arată că în chiar ipoteza în care, s-ar putea sustine că în cuprinsul sentinţei nu se fac referiri exprese la toate argumentele învederate în cuprinsul cererii de chemare în judecată, o atare împrejurare nu demonstrează, că, aspectele indicate nu ar fi fost avute în vedere în analiza globală a instanţei

În doctrina de specialitate, dar şi în jurisprudenţa dezvoltată în materie, în mod constant s-a stabilit în sensul că, pentru ca hotărârea să fie considerată motivată, judecătorul nu trebuie să răspundă în concret şi în parte fiecăruia dintre argumentele invocate de părţi, fiind suficient ca din întregul hotărârii să rezulte că a răspuns acestora chiar în mod implicit, judecătorul având aşadar şi posibilitatea de a grupa şi examina aspectele invocate, în raport cu relevanţa pe care o au în adoptarea soluţiei judiciare.

Nefondate sunt în opinia instanţei de control judiciar şi toate celelalte critici ale recurenţilor - reclamanţi subsumate motivului de nelegalitate reglementat de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Au susţinut recurenţii că instanţa de fond a aplicat greşit dispoziţiile art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004, pentru că a calificat refuzul pârâtului Ministerul Apărării Naţionale de a soluţiona cererea reclamaţilor ca fiind un act care nu a fost exercitat cu exces de putere, deoarece stabilirea gradului militar al funcţiei de judecător intră în marja de apreciere a acestui pârât.

Contrar susţinerilor recurenţilor şi în acord cu linia argumentativă înfăţişată de judecătorul fondului, instanţa de control judiciar apreciază, în prezenta cauză, prin raportare la dispoziţiile legale invocate, că pârâtul-intimat, prin răspunsul comunicat reclamanţilor, în adevăr, nu a acţionat cu exces de putere atunci când a înfăţişat explicaţiile raţionale în sensul că materializarea propunerii de alocare a gradului de general pentru funcţiile militare de judecător, prevăzute în statul de organizare al Curţii Militare de Apel Bucureşti cu gradul de colonel, ar determina creşterea numărului funcţiilor de general din Armata României, în condiţiile în care, începând cu anul 2006, numărul acestora s-a redus succesiv, făcându-se referiri concrete şi la statul de organizare al Curţii de Apel Militare şi la eventualele consecinţe asupra structurii acestuia.

În opinia Înaltei Curţi, judecătorul fondului a argumentat corect dar şi convingător din perspectivă juridică, raportat la prevederile Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare ca şi a Legii nr. 346/2006 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Apărării Naţionale în cuprinsul căreia se prevede că nomenclatorul funcţiilor de general din Armata României se aprobă de către Consiliul Suprem de Apărare al Tării (art. 36 alin. (2) în sensul că incidenţa şi aplicabilitatea dispoziţiilor art. 39 lit. d) din C. proc. pen., nu poate constitui un temei valabil pentru acordarea gradului de general tuturor judecătorilor din cadrul Curţii Militare de Apel Bucureşti, cu atât mai mult cu cât legea de procedură penală şi regulamentul de organizare şi de funcţionare a instanţelor cuprind soluţii pentru situaţia în care se ivesc cazurile de incompatibilitate chiar a tuturor judecătorilor din cadrul unei anume instanţe.

Rezultă, aşadar, că intimatul pârât şi-a justificat şi argumentat opţiunea, exercitându-şi competenţele în mod adecvat, cu respectarea principiului proporţionalităţii care impune respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea are obligaţia să-l îndeplinească şi drepturile sau interesele legitime private ce ar putea fi lezate prin conduita autorităţii.

Nu se poate reţine ca fiind întemeiată nici susţinerea recurenţilor în sensul că autoritatea pârâtă, în contextul legislativ actual, avea obligaţia de a aduce la îndeplinire solicitarea recurenţilor în sensul arătat.

Astfel, Înalta Curte apreciază că nici apărările, respectiv susţinerile înfăţişate de recurenţi şi prin cererea de recurs, referitoare la competenţa exclusivă a Curţii Militare de Apel de a judeca în primă instanţă, nu sunt apte de a antrena reformarea hotărârii în condiţiile în care, în contextul normelor legale în vigoare după repartizarea aleatorie, în cazul apariţiei unui incident procedural derivat din conţinutul dispoziţiilor art. 58 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, în sensul că niciun membru al completului de judecată nu ar avea grad de general, incidentul respectiv urmează a fi soluţionat potrivit procedurii descrise în art. 98 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, relevanţă prezentând în acest sens şi susţinerea intimatului pârât în sensul că, într-un atare context, particular, ceea ce interesează în mod esenţial este nu ca doar o anumită instanţă să poată soluţiona cauza, ci măsura în care cauza să poată fi soluţionată potrivit legii.

În fine, nefondate sunt şi criticile vizând modalitatea de soluţionare a cererii reclamanţilor de anulare a Hotărârii nr. 8/14.04.2014, adoptată de colegiul de conducere al Curţii Militare de Apel Bucureşti, în condiţiile în care, în mod corect s-a reţinut că nu poate fi primită susţinerea în sensul încălcării repartizării aleatorii, tocmai dată fiind împrejurarea că în planificarea judecătorilor de permanenţă au fost desemnaţi cei doi magistraţi "care judecă în aceeaşi materie", stabilindu-se că aceştia vor intra alternativ, în succesiunea arătată chiar în cuprinsul hotărârii, fiind astfel respectate şi dispoziţiile art. 98 alin. (2) din Hotărârea nr. 387/2005 a Plenului CSM.

Prin urmare, faţă de toate considerentele sus arătate ce demonstrează caracterul nefondat al criticilor recurenţilor-reclamanţi, confirmând totodată legalitatea şi temeinicia hotărârii pronunţate de prima instanţă, Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 496 C. proc. civ., cu referire la art. 20 din Legea nr. 554/2004, republicată cu modificări, să respingă ca nefondat recursul de faţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de reclamantii A., B., C., D. şi E. împotriva sentinţei civile nr. 1290 din 7 mai 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 octombrie 2017.