Admissibility of constitutional challenge to salary unification abrogation clause for isolated area allowances
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by a union of police officers, upholding the Court of Appeal’s decision to reject the constitutional challenge as inadmissible, thereby leaving in force the lower court's ruling that the union's claim for back pay on isolation allowances must be calculated according to the unified salary law framework rather than the earlier emergency decree. The dispute concerned whether Article 5 of Emergency Ordinance No. 27/1996, which granted specific isolation allowances to personnel in the Danube Delta Biosphere Reserve, was abrogated by Article 39 lit. y) of Law No. 284/2010, or if it remained valid for calculating salary supplements; the union had initially succeeded in the first instance but failed to obtain a favorable constitutional review from the appellate court. The decisive legal basis was the interpretation of Article 29 of Law No. 47/1992 regarding the admissibility of constitutional exceptions, specifically the requirement that the challenged norm must have a direct link to the resolution of the case; the Supreme Court determined that the union failed to demonstrate that the general abrogation clause in Law No. 284/2010 was the operative norm influencing the specific salary calculation, and noted that the mandatory ruling of the High Court's Plenary on the matter (which held the 1996 ordinance was abrogated and replaced by the annex to the 2010 law) is binding and cannot be annulled through a constitutional exception procedure.
Legislator headnote
AI generatedart. 520 alin. (4) C. proc. civ, art. 39 lit. y) din Legea nr. 284/2010, art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, art. 29 din Legea nr. 47/1992, art. 521 alin. (3) din C. proc. civ, art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992; Admissibility of constitutional challenge to salary unification abrogation clause for isolated area allowances: The dispute concerned whether Article 5 of Emergency Ordinance No. 27/1996, which granted specific isolation allowances to personnel in the Danube Delta Biosphere Reserve, was abrogated by Article 39 lit. y) of Law No. 284/2010, or if it remained valid for calculating salary supplements; the union had initially succeeded in the first instance but failed to obtain a favorable constitutional review from the appellate court. The decisive legal basis was the interpretation of Article 29 of Law No. 47/1992 regarding the admissibility of constitutional exceptions, specifically the requirement that the challenged norm must have a direct link to the resolution of the case; the Supreme Court determined that the union failed to demonstrate that the general abrogation clause in Law No. 284/2010 was the operative norm influencing the specific salary calculation, and noted that the mandatory ruling of the High Court's Plenary on the matter (which held the 1996 ordinance was abrogated and replaced by the annex to the 2010 law) is binding and cannot be annulled through a constitutional exception procedure.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedThese provisions serve as the legal basis for dismissing the appeal as unfounded and maintaining the appellate court's decision.
Full text
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Prin cererea formulată la data de 02.10.2013 şi înregistrată pe rolul Tribunalului Tulcea sub nr. x/2013, reclamantul Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din Cadrul M.A.I. - Biroul Teritorial din Cadrul Serviciului Teritorial al Poliţiei de Frontieră Tulcea, în numele şi pentru membrii de sindicat, nominalizaţi în tabelul anexat cererii, a solicitat obligarea pârâţilor Ministerul Afacerilor Interne şi Garda de Coastă Constanţa, în solidar, la calcularea şi la plata drepturilor salariale, către membrii de sindicat - în funcţie de locul de muncă din localităţile din Rezervaţia Biosferei "Delta Dunării" - cu titlul de spor de izolare de până la 60% din salariul de bază (nu la salariul de funcţie, aşa cum s-a calculat de către M.A.I. conform Ordinului M.A.I nr. 664/1997), la timpul efectiv de lucru exprimat în ore, de la data de 01.09.2010 până în prezent, în conformitate cu prevederile art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 27/1996, actualizate cu coeficientul de inflaţie de la 01.09.2010 până la plata efectivă, precum şi obligarea la plata pe viitor, pe perioada în care actul normativ O.G. nr. 27/1996 este în vigoare.
La data de data de 20 noiembrie 2013, pârâtul Ministerul Afacerilor Interne a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesual pasive, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
La data de 25 noiembrie 2013, pârâta Garda de Coastă Constanţa a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată.
Prin cererea depusă la termenul din data de 13 martie 2014, Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din cadrul M.A.I. - Biroul Teritorial din cadrul Serviciului Teritorial al Poliţiei de Frontieră Tulcea a modificat cererea de chemare în judecată, sub aspectul persoanelor care au calitatea de reclamanţi, solicitând introducerea în cauză în această calitate a numiţilor: A., B., C., D., E., F., G., H., I. (văduvă a defunctului J.), K. (văduvă a defunctului L.).
Prin încheierea de şedinţă din aceeaşi dată s-a dispus introducerea, în calitate de reclamanţi, şi a numiţilor A., B., C., D., E., F., G. şi H.
Cu privire la numitele I. şi K. Pune s-a pus în vedere sindicatului să depună la dosar dovada calităţii de moştenitor a defuncţilor J. şi L., precum şi împuternicirile date de acestea din urmă de a le reprezenta în cauză.
Prin cererea depusă la termenul din data de 10 aprilie 2014, Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din cadrul M.A.I. - Biroul Teritorial din cadrul Serviciului Teritorial al Poliţiei de Frontieră Tulcea a solicitat introducerea în cauză, în calitate de reclamante, a numitelor M. şi N.
Prin încheierea de şedinţă din aceeaşi dată s-a dispus introducerea acestora în cauză, în calitate de reclamante. Prin aceeaşi încheiere au fost introduse în cauză, în calitate de reclamante, şi numitele I. (soţia defunctului J.) şi K. (soţia defunctului L.), sub rezerva depunerii de către sindicat a dovezii privind calitatea de moştenitoarea a acestora.
La data de 09.12.2014, în cauză a formulat cerere de intervenţie în interes propriu O., prin care acesta a solicitat obligarea pârâţilor Ministerul Afacerilor Interne şi Garda de Coastă Constanţa la plata aceloraşi drepturi salariale ca şi reclamanţii.
Cererea de intervenţie a fost admisă în principiu prin încheierea din data de 15 ianuarie 2015.
Cu privire la cererea de intervenţie formulată de intervenientul O., pârâtul Ministerul Afacerilor Interne a depus întâmpinare la data de 23.12.2014, prin care a invocat excepţia prescripţiei dreptului la acţiune referitor la sumele pretinse de intervenient cu titlu de drepturi salariale aferente perioadei 01.09.2010 - 12.12.2011.
La data de 18.02.2015, a formulat întâmpinare şi pârâta Garda de Coastă Constanţa la cererea de intervenţie formulată de intervenientul O., prin care a invocat, la rândul său, excepţia prescripţiei referitor la sumele pretinse de intervenient cu titlu de drepturi salariale aferente perioadei 01.09.2010 - 12.12.2011.
La data de 24.03.2014, în cauză au formulat cerere de intervenţie în interes propriu şi numiţii P. şi Q., care au fost respinse ca inadmisibile prin încheierea din data de 26 martie 2015.
La termenul din data de 08 octombrie 2015, au fost introduşi în cauză, în calitate de reclamanţi: R., S., T., U., V., W. X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., S., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ., aceştia fiind indicaţi prin cererea de chemare în judecată iniţială, însă au fost omişi a fi citaţi în cauză în această calitate.
La termenul de judecată din data de 15 octombrie 2015, instanţa a constatat că numitul KKK., menţionat iniţial de Sindicat în lista cuprinzând persoanele care au calitatea de reclamanţi, nu poate sta în cauză în această calitate, faţă de precizările reprezentantului Sindicatului, care a arătat că nu l-a identificat ca fiind membru de sindicat şi că nu are mandat de reprezentare din partea acestuia.
La acelaşi termen de judecată s-a constatat că numele corect al reclamantului LLL. este MMM., în loc de NNN., cum greşit s-a trecut.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 1981 din 05.11.2015, pronunţată de Tribunalul Tulcea s-au dispus următoarele:
- s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Afacerilor Interne, ca nefondată;
- s-a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune cu privire la sumele aferente perioadei 01.09.2010 - 09.12.2014, pretinse de intervenientul O., s-a respins capătul de cerere din cererea de intervenţie formulată de intervenientul O. privind sumele aferente perioadei 01.09.2010 - 09.12.2014, ca fiind prescris dreptul la acţiune;
- s-a admis acţiunea şi capătul de cerere din cererea de intervenţie formulată de intervenientul O., privind sumele pretinse pentru perioada ulterioară datei de 10.12.2014 şi au fost obligaţi pârâţii Ministerul Afacerilor Interne şi Garda de Coastă să plătească reclamanţilor cuprinşi în raportul de expertiză drepturile băneşti reprezentând diferenţa dintre sporul de izolare acordat, calculat la salariul funcţiei, şi sporul de izolare cuvenit, calculat la salariul de bază - corespunzător coeficientului aplicabil fiecărui reclamant în parte şi pentru perioada relativ la care avea dreptul la spor de izolare şi s-a aflat în unitate, conform expertizei contabile efectuate în cauză de către expertul OOO., drepturi aferente perioadei septembrie 2010 - aprilie 2014, în varianta solicitată de reclamanţi, şi ulterior, până la data rămânerii definitive a hotărârii, actualizate cu rata inflaţiei la data achitării efective;
- au fost obligaţi pârâţii să plătească intervenientului O. şi reclamanţilor: R., S., T., U., V., W. X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., S., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ., drepturile băneşti reprezentând diferenţa dintre sporul de izolare acordat, calculat la salariul funcţiei, şi sporul de izolare cuvenit, calculat la salariul de bază - corespunzător coeficientului aplicabil fiecărui reclamant în parte şi pentru perioada relativ la care avea dreptul la spor de izolare şi s-a aflat în unitate, începând septembrie 2010 şi până la data rămânerii definitive a hotărârii, actualizate cu rata inflaţiei la data achitării efective;
- au fost obligaţi pârâţii să plătească reclamanţilor şi intervenientului O., şi pe viitor, drepturile salariale cu titlu de spor de izolare corespunzător coeficientului aplicabil fiecăruia în parte şi pentru perioada relativ la care are dreptul la spor de izolare şi se află în unitate, calculat la salariul de bază pe perioada în care O.G. nr. 27/1996 este în vigoare;
- au fost obligaţi pârâţii la plata către reclamanţi a sumei de 11.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
3. Cererea de recurs
Împotriva sentinţei civile nr. 1981/5.11.2015, pronunţată de Tribunalul Tulcea, au declarat recurs pârâţii Ministerul Afacerilor Interne şi Garda de Coastă, care au criticat soluţia instanţei de fond ca fiind dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material, recursul fiind înregistrat pe rolul Curţii de Apel Constanţa la data de 05.01.2016.
4. Procedura derulată în faţa instanţei de recurs - Curtea de Apel Constanţa
La data de 11.04.2016, Curtea, în baza art. 520 alin. (4) C. proc. civ., a dispus suspendarea judecării recursului până la soluţionarea de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. x, a sesizării privind pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept.
Prin cererea formulată la termenul din 20.03.2017, intimatul Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor - Biroul Teritorial din cadrul STPF Tulcea, în numele şi pentru membrii de sindicat, în temeiul art. 146 lit. d) din Constituţie şi art. 29-33 din Legea nr. 47/1992, a invocat excepţia de neconstituţionalitate a art. 39 lit. y) din Legea nr. 284/2010, considerând că dispoziţiile art. 5 din O.G. nr. 27/1996 nu intră sub incidenţa prevederilor art. 39 lit. y) din Legea nr. 284/2010, din următoarele considerente:
- prevederile art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 27/1996 reglementează un drept de natură salarială cu caracter special, acordat numai acelor persoane care îndeplinesc condiţiile expres prevăzute de textul legal, ce vizează explicit numai acele localităţi situate în Rezervaţia Biosferei "Delta Dunării", prevăzute în anexă la Hotărârea Guvernului nr. 395/1996, precum şi persoanele care ocupă funcţii eligibile.
- la data de 17.10.2016, prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 30/2016, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, soluţionând examinarea sesizării formulate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x, a statuat că: "Prevederile art. 5 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 27/1996 privind acordarea de facilităţi persoanelor care domiciliază sau lucrează în unele localităţi din Munţii Apuseni şi în Rezervaţia Biosferei "Delta Dunării", republicată, cu modificările ulterioare, au fost abrogate de dispoziţiile art. 39 lit. y) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fondurile publice, cu modificările şi completările ulterioare, fiind înlocuite, în ceea ce priveşte categoria socioprofesională a poliţiştilor şi a personalului civil, de prevederile art. 25 alin. (1) şi (2) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010."
- prin Ordonanţa nr. 38/2003 şi Legea nr. 284/2011, anexa VII, art. 25, sunt reglementate norme pentru stabilirea sporului de izolare pentru alte situaţii şi zone şi nu pentru Rezervaţia Biosferei "Delta Dunării", aşa cum prevede O.G. nr. 27/1996.
Având în vedere aspectele prezentate, intimaţii apreciază demersul justificat şi, pe cale de consecinţă, solicită a se efectua un control de constituţionalitate al raportului dintre dispoziţiile art. 39 lit. y) din Legea nr. 284/2010 şi a dispoziţiilor art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 27/1996, să se constate că soluţia juridică prevăzută de lege pentru stabilirea modului de calcul al sporului de izolare, conform art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 27/1996, raportat la Legea nr. 284/2010, se regăseşte la art. 93 alin. (2) din Anexa VII a Legii nr. 284/2010 şi să se dispună anularea Deciziei ICCJ nr. 30/2016.
Recurenta-pârâtă Garda de Coastă şi recurentul-pârât Ministerul Afacerilor Interne, prin note scrise, respectiv punct de vedere, au solicitat respingerea ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu privire la neconstituţionalitatea art. 39 lit. y) din Legea nr. 284/2010.
Prin încheierea din 18 mai 2017, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 39 lit. y) din Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, formulată de intimatul Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor - Biroul Teritorial din cadrul STPF Tulcea, în numele şi pentru membrii de sindicat.
5. Cererea de recurs formulată împotriva încheierii din 18.05.2017 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Împotriva încheierii din 18 mai 2017, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din cadrul Ministerului Afacerilor Interne - Biroul Teritorial din cadrul Serviciului Teritorial al Poliţiei de Frontieră Tulcea, în nume propriu şi pentru membrii de sindicat, în temeiul art. 146 lit. d) din Constituţie şi art. 29-33 din Legea nr. 47/1992.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurenţii au arătat că sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute de Legea nr. 47/1992 pentru admisibilitatea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 39 lit. y) din Legea nr. 284/2010, după cum urmează:
- să fie o lege sau o dispoziţie dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă;
- legea sau ordonanţa ori dispoziţia criticată să fie în vigoare;
- legea sau ordonanţa ori dispoziţia criticată trebuie să aibă legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acesteia;
- legea sau ordonanţa ori dispoziţia criticată să nu fi fost constatată ca fiind neconstituţională printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.
În continuare, recurenţii au invocat aspecte ce ţin de fondul cauzei şi au solicitat anularea Deciziei nr. 30/2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.
6. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
6.1. Înalta Curte, verificând actele şi lucrările dosarului, în raport cu dispoziţiile legale incidente, va respinge excepţia tardivităţii declarării recursului, invocată de intimata-pârâtă Garda de Coastă Constanţa, reţinând că recursul a fost declarat cu respectarea termenului legal prevăzut de dispoziţiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 (48 de ore de la pronunţare), calculat conform dispoziţiilor art. 181 alin. (1) pct. 1 şi alin. (2) din C. proc. civ. ("1. când termenul se socoteşte pe ore, acesta începe să curgă de la ora zero a zilei următoare; (2) Când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungeşte până în prima zi lucrătoare care urmează").
Astfel, încheierea atacată a fost pronunţată la data de 18 mai 2017, iar recursul a fost transmis prin e-mail la data de 22 mai 2017 (prima zi lucrătoare ulterioară datei împlinirii termenului prevăzut de lege), aşa cum rezultă din conţinutul dovezii aflate la dosarul de recurs.
6.2. Examinând încheierea atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, având în vedere şi susţinerile părţilor, Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză ca nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Instanţa de control judiciar constată că în speţă nu sunt întrunite cerinţele impuse de art. 488 din Noul C. proc. civ. în vederea casării încheierii recurate.
Analizând cererea de recurs, Înalta Curte apreciază că susţinerile recurenţilor se circumscriu motivului de recurs prevăzut la pct. 8 art. 488 alin. (1) din Noul C. proc. civ., potrivit căruia casarea unei hotărâri se poate cere atunci când "hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material".
Înalta Curte constată că în motivarea cererii de recurs, în lipsa unor argumente juridice pertinente şi concludente, recurenţii reiterează sub o altă formă argumentele prezentate în faţa Curţii de apel în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, fără a dezvolta un raţionament juridic pentru care apreciază că încheierea recurată este neîntemeiată.
Astfel, Înalta Curte apreciază că aceste critici ale recurenţilor, vizând pretinsa încălcare sau greşita aplicare de către Curtea de apel a normelor de drept material, astfel cum au fost formulate, nu sunt întemeiate.
Instanţa de recurs - Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a fost învestită cu soluţionarea unei cereri prin care s-a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 39 lit. y) din Legea nr. 284/2010.
Înalta Curte constată că, dispoziţiile art. 39 lit. y) din Legea nr. 284/2010 dispun că:
"la data intrării în vigoare a prezentei legi (Legea nr. 284/2010) se abrogă orice alte dispoziţii contrare prezentei legi".
Sesizarea Curţii Constituţionale se poate face doar cu respectarea dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, potrivit cărora:
"(1) Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.
(2) Excepţia poate fi ridicată la cererea uneia dintre părţi, sau, din oficiu, de către instanţa de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepţia poate fi ridicată de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele la care participă.
(3) Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale".
(4) Sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de către instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părţilor, opinia instanţei asupra excepţiei, şi va fi însoţită de dovezile depuse de părţi. Dacă excepţia a fost ridicată din oficiu, încheierea trebuie motivată, cuprinzând şi susţinerile părţilor, precum şi dovezile necesare. Odată cu încheierea de sesizare, instanţa de judecată va trimite Curţii Constituţionale şi numele părţilor din proces cuprinzând datele necesare pentru îndeplinirea procedurii de citare a acestora.
(5) Dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare. Recursul se judecă în termen de 3 zile".
Din interpretarea logico-juridică a prevederilor art. 29 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992 rezultă că pentru sesizarea Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate trebuie îndeplinite următoarele condiţii, în mod cumulativ:
- excepţia să fie invocată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul unei instanţe judecătoreşti sau de arbitraj comercial;
- excepţia să aibă ca obiect neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe, ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare;
- norma vizată de excepţie să aibă legătură cu soluţionarea cauzei şi să nu fi fost constatată ca fiind neconstituţională printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.
Or, în cazul de faţă, reclamanţii au solicitat sesizarea Curţii Constituţionale cu o cerere prin care s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate a unor dispoziţii prin care au fost "abrogate orice alte dispoziţii contrare Legii nr. 284/2010".
Într-adevăr, prin Decizia nr. 30/2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, s-a statuat că:
"Prevederile art. 5 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 27/1996 privind acordarea de facilităţi persoanelor care domiciliază sau lucrează în unele localităţi din Munţii Apuseni şi în Rezervaţia Biosferei "Delta Dunării", republicată, cu modificările ulterioare, au fost abrogate de dispoziţiile art. 39 lit. y) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fondurile publice, cu modificările şi completările ulterioare, fiind înlocuite, în ceea ce priveşte categoria socio-profesională a poliţiştilor şi a personalului civil, de prevederile art. 25 alin. (1) şi (2) din Anexa VII la Legea-cadru nr. 284/2010", însă această decizie este obligatorie pentru instanţe, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din C. proc. civ. şi nu poate fi supusă cenzurii instanţei de judecată.
Tot obligatorie pentru instanţe este şi Decizia nr. 766/2011 pronunţată de Curtea Constituţională, prin care s-a statuat că sintagma "în vigoare" din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare.
Condiţia relevanţei excepţiei, care impune ca normele criticate să aibă incidenţă în soluţionarea cauzei respective, nu trebuie analizată in abstracto, ci poate fi dedusă din orice fel de tangenţă a prevederilor legale în discuţie cu litigiul aflat pe rolul instanţei.
Astfel, se impune o analiză riguroasă, în care să fie luat în calcul interesul procesual al rezolvării excepţiei de neconstituţionalitate, prin prisma elementelor cadrului procesual şi a stadiului concret în care se află litigiul.
Din perspectiva interesului procesual, Înalta Curte apreciază că în cauză excepţia invocată nu îndeplineşte condiţiile de admisibilitate, deoarece în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 39 lit. y) din Legea nr. 284/2010 recurenţii nu au dovedit legătura acestui text cu soluţionarea cererii de chemare în judecată.
Prin urmare, dispoziţiile a căror neconstituţionalitate a fost invocată de către recurenţi, respectiv art. 39 lit. y) din Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, nu au legătură cu cadrul strict definit în care se dezbate cererea de chemare în judecată şi nu pot fi de natură a influenţa soluţia ce s-ar pronunţa în soluţionarea acesteia, alegaţiile recurenţilor-reclamanţi, formulate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, redate şi în motivarea recursului, nedovedind contrariul.
De asemenea, Înalta Curte constată că din examinarea motivelor de recurs invocate rezultă fără nici un dubiu finalitatea urmărită de recurenţi, respectiv anularea Deciziei nr. 30/2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, cerere ce nu poate fi supusă instanţei de control judiciar în nicio fază procesuală.
Prin urmare, în mod corect a apreciat Curtea de apel că excepţia de neconstituţionalitate invocată nu are legătură cu soluţionarea cauzei, fiind astfel justificată soluţia de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale potrivit prevederilor art. 29 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 47/1992.
Aşa cum s-a reţinut anterior, recurenţii nu aduc argumente de nelegalitate a încheierii recurate, înţelegând să reitereze argumentele formulate în faţa Curţii de apel în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate invocate.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurenţilor sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar hotărârea instanţei de fond cu privire la soluţia de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale este legală, fiind dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din Noul C. proc. civ.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu prevederile art. 496 alin. (1) din Noul C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanţi ca nefondat, menţinându-se încheierea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţia tardivităţii recursului, invocată de intimata-pârâtă Garda de Coastă Constanţa.
Respinge recursul declarat de reclamantul Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din Cadrul M.A.I. - Biroul Teritorial din cadrul Serviciului Teritorial al Poliţiei de Frontieră Tulcea, în numele şi pentru membrii de sindicat PPP. ş.a., împotriva încheierii din 18 mai 2017 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 octombrie 2017.