Tax assessment appeal barred by loss of legal personality and procedural capacity following trade registry radiation in insolvency proceedings.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's appeal, upholding the lower court's decision after admitting, ex officio, the exception of the appellant's lack of procedural capacity to sue. The dispute involved a commercial company, which had been placed in insolvency and subsequently radiated from the Trade Registry in July 2016, challenging a tax authority's assessment by filing an appeal against an appellate court judgment that had rejected its claims; the appeal was rendered moot by the company's legal extinction. The court relied on the principle that legal entities lose their full capacity to hold rights and obligations upon termination, specifically citing Article 41 of the Code of Civil Procedure and Articles 34 and 40 of Decree No. 31/1954, which establish that a radiated entity lacks the "legitimatio ad causam" necessary to stand in court, resulting in the rejection of the appeal without examining the merits.
Legislator headnote
AI generatedart. 41 alin. (1) C. proc. civ, art. 312 alin. (1) C. proc. civ, art. 28 din Legea nr. 554/2004, art. 20 din Legea nr. 554/2004; Tax assessment appeal barred by loss of legal personality and procedural capacity following trade registry radiation in insolvency proceedings: The dispute involved a commercial company, which had been placed in insolvency and subsequently radiated from the Trade Registry in July 2016, challenging a tax authority's assessment by filing an appeal against an appellate court judgment that had rejected its claims; the appeal was rendered moot by the company's legal extinction. The court relied on the principle that legal entities lose their full capacity to hold rights and obligations upon termination, specifically citing Article 41 of the Code of Civil Procedure and Articles 34 and 40 of Decree No. 31/1954, which establish that a radiated entity lacks the "legitimatio ad causam" necessary to stand in court, resulting in the rejection of the appeal without examining the merits.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited in the dispositive to justify the admission of the exception and the dismissal of the appeal for lack of procedural capacity.
Procedural rule cited in the dispositive governing the control of judicial decisions in administrative cases.
Procedural rule cited in the dispositive regarding the scope of review or effects of the appellate decision.
Full text
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 118 din 25 aprilie 2016, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. Timişoara, în contradictoriu cu pârâtele D.G.F.P. Timiş şi A.N.A.F. - D.G.S.C. şi a respins cererea expertului desemnat având ca obiect obligarea reclamantei la plata diferenţei de onorariu în cuantum de 10.000 RON.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., societate în insolvenţă, prin avocat, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În urma demersurilor efectuate de instanţa de control judiciar, la dosar au fost ataşate înscrisuri emise de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului şi respectiv Ministerul Finanţelor Publice (în extras dosar recurs), din care rezultă că societatea recurentă a fost radiată din Registrul Comerţului începând cu data de 26.07.2016.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că excepţia invocată în cauză este întemeiată şi se impune a fi admisă, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare, astfel că motivele de nelegalitate invocate de recurentă nu vor mai face obiectul controlului judiciar.
În materia dreptului procesual civil doctrina a consacrat indubitabil faptul că una din condiţiile de exercitare a acţiunii civile şi de dobândire a calităţii de parte în procesul civil este aceea ca cel ce se adresează justiţiei să aibă capacitatea de a sta în judecată.
Capacitatea procesuală de folosinţă reprezintă aptitudinea unei persoane de a avea drepturi şi de a-şi asuma obligaţii pe plan procesual, reflectând în plan procesual capacitatea civilă din dreptul civil material, pornindu-se de la dispoziţiile art. 5 alin. (2) din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice şi juridice, care definesc capacitatea de folosinţă ca fiind capacitatea de a avea drepturi şi obligaţii.
Potrivit art. 41 alin. (1) C. proc. civ.:
"orice persoană care are folosinţa drepturilor civile poate fi parte în judecată", iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi text:
"asociaţiile sau societăţile care nu au personalitate juridică pot sta în judecată ca pârâte, dacă au organe de conducere proprii".
Astfel, pornind de la acest text de lege, entităţile lipsite de personalitate juridică nu pot sta în proces în calitate de reclamante, neavând deci capacitate procesuală de folosinţă.
Persoanele juridice dobândesc diferit capacitate de folosinţă, după cum sunt supuse sau nu înregistrării, capacitatea de folosinţă a persoanelor juridice fiind guvernată de principiul specializării, consacrat de art. 34 din Decretul nr. 31/1954, conform căruia:
"persoana juridică nu poate avea decât acele drepturi care corespund scopului ei stabilit prin lege, actul de înfiinţare sau statut".
Art. 40 din Decretul nr. 31/1954 prevede cazurile (legale) de încetare a persoanei juridice, iar în speţă a intervenit un astfel de caz.
Capacitatea de folosinţă deplină a persoanei juridice ia sfârşit odată cu încetarea acestui subiect de drept.
În speţă, aşa cum rezultă din actele şi lucrările dosarului, recurenta S.C. A. S.R.L. a fost radiată din evidenţele Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, ca urmare a închiderii procedurii insolvenţei, începând cu data de 26.07.2016, dată de la care societatea nu mai beneficiază de capacitatea de a avea şi de a-şi exercita drepturile şi obligaţiile, respectiv nu mai subzistă ca subiect de drept şi nu mai are îndreptăţirea legală de a fi parte în proces, întrucât este lipsită de "legitimatio ad causam".
În consecinţă, pentru considerentele anterior expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 20 şi art. 28 din Legea nr. 554/2004 modificată, Înalta Curte va admite excepţia invocată din oficiu şi va respinge recursul pentru lipsa capacităţii procesuale de folosinţă a recurentei-reclamante S.C. A. S.R.L., fără a mai analiza motivele invocate prin cererea de recurs, o astfel de analiză fiind inutilă şi inoperantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a recurentei-reclamante S.C. A. S.R.L., invocată din oficiu.
Respinge recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. - în insolvenţă împotriva sentinţei civile nr. 118 din 25 aprilie 2016 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, constatând lipsa capacităţii de folosinţă a recurentei-reclamante.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 octombrie 2017.