Interruption of 15-day decadal period for challenging discrimination council decisions through prior filing dismissed for lack of stamp duty

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, la data de 17.09.2014, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Şcoala Generală nr. x Bucureşti, Agenţia pentru Plăţi şi Inspecţie Socială a Municipiului Bucureşti şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminări, anularea Hotărârii CNCD nr. 186/26.03.2014.

1.2. Soluţia primei instanţe

Prin sentinţa nr. 3156 din 25 noiembrie 2015, Curtea de Apel Bucureşti a respins acţiunea, ca tardiv formulată, constatând că Hotărârea CNCD nr. 186/26.03.2014 a fost comunicată reclamantei la data de 30.04.2014 iar acţiunea a fost introdusă la data de 16.09.2014, după expirarea termenului de 15 zile de la comunicare prevăzut de art. 20 alin. (9) şi (10) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, republicată.

2. Cererea de recurs

Împotriva acestei hotărâri, a formulat recurs reclamanta A., întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., apreciind că hotărârea este discriminatorie, abuzivă şi contravine principiului de drept al egalităţii în drepturi.

După ce a prezentat aspecte privind fondul cauzei, recurenta a arătat, în esenţă, că, la data de 15.05.2014, prin poştă, a contestat hotărârea CNCD nr. 186/26.03.2014, ce i-a fost comunicată la data de 30.04.2014. Cererea sa a fost înregistrată la 19.05.2014 la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2014 şi a fost anulată, ca netimbrată.

Astfel, cererea de anulare a hotărârii CNCD a fost formulată în termenul legal de 15 zile prevăzut de art. 20 alin. (10) din O.G. nr. 137/2000.

Termenul de 15 zile nu este un termen de decădere, ci un termen de prescripţie, fiind susceptibil de întrerupere şi suspendare, astfel că instanţa de fond a apreciat în mod greşit a fi lipsită de relevanţă susţinerea sa privind contestarea hotărârii CNCD în Dosarul nr. x/2014 al Curţii de Apel Bucureşti.

3. Apărările intimatelor-pârâte

3.1. Intimata-pârâtă Agenţia pentru Plăţi şi Inspecţie Socială a Municipiului Bucureşti a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. A invocat şi excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, apreciind că nu este emitentul actului contestat.

3.2. Intimata-pârâtă Şcoala Gimnazială nr. x Bucureşti a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, apreciind că în mod corect s-a reţinut a fi tardivă acţiunea în raport cu data comunicării Hotărârii CNCD nr. 186/2014.

4. Procedura de soluţionare a recursului

4.1. Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 23 noiembrie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din 22 martie 2018, Completul de filtru a declarat recursul ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată.

4.2. Cu privire la fondul recursului, Înalta Curte, examinând hotărârea atacată în raport de prevederile legale incidente, constată că recursul, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., este fondat.

Aspect necontestat, Hotărârea nr. 186/26.03.2014 emisă de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a fost comunicată recurentei-reclamante A. la data de 30.04.2014 şi a fost contestată, iniţial, la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 15.05.2014 (data poştei), formându-se Dosarul nr. x/2014, dosar în care cererea a fost anulată, ca netimbrată.

Ulterior, recurenta a formulat o nouă cerere de anulare a Hotărârii CNCD nr. 186/2014, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 16.09.2014 (data poştei).

4.3. Problema care se impune a fi soluţionată este dacă Hotărârea nr. 186/26.03.2014 emisă de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a fost contestată de reclamanta A. cu respectarea termenului prevăzut de art. 20 alin. (9) şi (10) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, republicată, în condiţiile în care a mai formulat, cu respectarea termenului prevăzut de O.G. nr. 137/2000, o cerere de anulare a aceleiaşi hotărâri ce a făcut obiectul Dosarului nr. x/2014 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Prima instanţă a reţinut că, potrivit art. 185 alin. (1) C. proc. civ., termenul de 15 zile prevăzut de art. 20 alin. (10) din O.G. nr. 137/2000 este un termen de decădere, ce nu este susceptibil de întrerupere ori suspendare.

4.4. Înalta Curte reţine că, întradevăr potrivit art. 2.548 alin. (1) C. civ. termenele de decădere nu sunt supuse de principiu suspendării şi întreruperii, însă sub rezerva ca prin lege nu se dispună altfel.

Conform alin. (3) din norma menţionată în precedent, atunci când realizarea dreptului presupune exercitarea unei acţiuni în justiţie, termenul este întrerupt pe data introducerii cererii de chemare în judecată sau de arbitrare ori de punere în întârziere, după caz, dispoziţiile privitoare la întreruperea prescripţiei fiind aplicabile în mod corespunzător.

Termenul de 15 zile prevăzut de art. 20 alin. (10) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, republicată, este un termen de decădere, înlăuntrul căruia persona vătămată prin emiterea hotărârii Colegiului director al C.N.C.D. de soluţionare a unei sesizări poate învesti instanţa de contencios administrativ cu controlul de legalitate al acesteia, astfel că, prin derogare de la norma de principiu, acest termen poate fi întrerupt în condiţiile prevăzute de lege pentru termenul de prescripţie.

Sub acest aspect, relevante în cauză sunt dispoziţiile art. 2.537 pct. 1 şi 2 şi art. 2.539 C. civ., care prevăd:

"Art. 2.537 - Prescripţia se întrerupe:

1. printr-un act voluntar de executare sau prin recunoaşterea, în orice alt mod, a dreptului a cărui acţiune se prescrie, făcută de către cel în folosul căruia curge prescripţia;

2. prin introducerea unei cereri de chemare în judecată sau de arbitrare, prin înscrierea creanţei la masa credală în cadrul procedurii insolvenţei, prin depunerea cererii de intervenţie în cadrul urmăririi silite pornite de alţi creditori ori prin invocarea, pe cale de excepţie, a dreptului a cărui acţiune se prescrie;

(...)."

"Art. 2.539. - (1) În cazurile prevăzute la art. 2537 pct. 2 şi 3, prescripţia este întreruptă chiar dacă sesizarea a fost făcută la un organ de jurisdicţie ori de urmărire penală necompetent sau chiar dacă este nulă pentru lipsă de formă.

(2) Prescripţia nu este întreruptă dacă cel care a făcut cererea de chemare în judecată sau de arbitrare ori de intervenţie în procedura insolvenţei sau a urmăririi silite a renunţat la ea, nici dacă cererea a fost respinsă, anulată ori s-a perimat printr-o hotărâre rămasă definitivă. Cu toate acestea, dacă reclamantul, în termen de 6 luni de la data când hotărârea de respingere sau de anulare a rămas definitivă, introduce o nouă cerere, prescripţia este considerată întreruptă prin cererea de chemare în judecată sau de arbitrare precedentă, cu condiţia însă ca noua cerere să fie admisă.

(3) Prescripţia nu este întreruptă nici dacă hotărârea judecătorească sau arbitrală şi-a pierdut puterea executorie prin împlinirea termenului de prescripţie a dreptului de a obţine executarea silită. În acest caz însă, dacă dreptul de a obţine obligarea pârâtului este imprescriptibil sau nu s-a prescris încă, se va putea face o nouă cerere de chemare în judecată ori de arbitrare, fără a se putea opune excepţia autorităţii de lucru judecat.

(4) Dispoziţiile prezentului articol se aplică, în mod corespunzător, şi atunci când prescripţia a fost întreruptă prin invocarea, pe cale de excepţie, a dreptului a cărui acţiune se prescrie."

Din coroborarea acestor texte, Înalta Curte constată că, în cauză, termenul de contestare a hotărârii Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, de 15 zile de la comunicare, prevăzut de art. 20 alin. (9) şi (10) din O.G. nr. 137/2000, a fost întrerupt prin introducerea acţiunii în anularea Hotărârii CNCD nr. 186/2014 la data de 15.05.2014, în Dosarul nr. x/2014 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, acţiune care a fost anulată, ca netimbrată, prin încheierea de şedinţă din 27 iunie 2014.

Această încheiere a devenit definitivă prin respingerea cererii de reexaminare prin încheierea din 10 septembrie 2014 a aceleiaşi instanţe.

Recurenta-reclamantă a formulat o a doua cerere de anulare, ce face obiectul prezentului dosar, la data de 17.09.2014, în interiorul termenului de 6 luni prevăzut de teza a II-a a art. 2.539 alin. (2) C. civ., astfel că sub condiţia "ca noua cerere să fie admisă" termenul de decădere este întrerupt, aşa încât excepţia tardivităţii soluţionată de instanţa de fond a fost admisă în mod greşit.

4.5. Prin urmare, Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 497 C. proc. civ., să admită recursul, să caseze hotărârea recurată şi să trimită cauzei spre rejudecare primei instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de A. împotriva sentinţei nr. 3156 din 25 noiembrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare primei instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 septembrie 2018.