Administrative action against initial inspection minutes inadmissible without prior exhaustion of administrative objection

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, la data de 19.11.2014, reclamanta Întreprindere Individuală A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/18.03.2014 emis de APDRP, cu privire la rezilierea contractului de finanţare nr. x/02.08.2011 şi cu privire la obligarea reclamantei la restituirea creanţei bugetare de 165.742,02 RON, şi anularea Notificării nr. 9743/24.03.2014 (notificare de debit) privind constituirea debitului menţionat prin procesul-verbal, şi suspendarea executării actelor contestate.

Prin sentinţa nr. 2021 din 8 iulie 2015, Curtea de Apel Bucureşti a respins, ca inadmisibilă, acţiunea reclamantei şi a constatat că reclamanta a renunţat la judecarea cererii de suspendare.

2. Cererea de recurs

Împotriva acestei hotărâri, în condiţiile art. 483 C. proc. civ., a formulat recurs reclamanta, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei recurate, respingerea excepţiei inadmisibilităţii şi, pe fond, admiterea excepţiei nulităţii absolute a controlului efectuat şi a Procesului-verbal nr. x/18.03.2014 încheiat în urma acestui control.

A arătat recurenta-reclamantă că, prin Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/18.03.2014, i-a fost stabilit un debit de 165.742,02 RON, acesta fiind actul administrativ pe care îl contestă, având în vedere art. 21 alin. (19) din O.U.G. nr. 66/2011 care dispune că procesul-verbal este act administrativ în sensul Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Prin Decizia nr. x/14.05.2014 emisă de pârâtă, a fost respinsă contestaţia formulată şi s-a menţinut debitul stabilit prin procesul-verbal contestat.

Prin urmare, trebuie analizată legalitatea procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, şi nu a Deciziei nr. x/14.05.2014, deoarece procesul-verbal este un act administrativ unilateral cu caracter individual, în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 şi art. 21 alin. (19) din O.U.G. nr. 66/2011.

Pentru a putea exercita controlul legalităţii actelor administrativ în conformitate cu art. 18 din Legea nr. 554/2004, instanţa de judecată trebuie să cunoască raţiunile pentru care autoritatea publică a ales soluţia adoptată prin actul atacat. Procesul-verbal contestat nu a analizat apărările sale şi nu a răspuns punctual acestora, cu indicarea dispoziţiilor legale aplicabile şi a documentelor care au stat la baza constatării.

Astfel, înainte de orice discuţie cu privire la capetele de cerere din acţiune, instanţa de fond ar fi trebuit să analizeze excepţia nulităţii absolute a controlului efectuat şi a procesului-verbal încheiat în urma acestui control.

3. Apărările intimatei-pârâte

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, şi menţinerea hotărârii recurate, ca temeinică şi legală. A arătat, în esenţă, că reclamanta a înţeles să atace doar procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, fără a formula vreun petit prin care să solicite şi anularea deciziei de soluţionare a contestaţiei, eludând prevederile exprese şi imperative ale art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011.

II. Soluţia instanţei de recurs

1. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 22 martie 2018, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din 23 noiembrie 2017, Completul de filtru a constatat, în funcţie de conţinutul Raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a declarat recursul ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

2. Cu privire la fondul recursului. Analiza motivelor de casare invocate

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată în raport de prevederile legale incidente, constată că recursul este nefondat, neputându-se reţine incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

2.1. O.U.G. nr. 66/2011 reglementează, în procedura de constatare a neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene, o modalitate specifică de întocmire a actelor de control şi de atacare a acestora, anterior sesizării instanţei de judecată.

Potrivit dispoziţiilor art. 46-51 din actul normativ menţionat, împotriva titlului de creanţă se poate formula contestaţie administrativă în termen de maximum 30 de zile de la comunicare, urmând ca decizia pronunţată în soluţionarea contestaţiei să fie atacată de către contestator la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă, în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004.

2.2. Deci, contrar alegaţiilor recurentei-reclamante, conform art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011 şi art. 8 din Legea nr. 554/2004, poate forma obiectul acţiunii în contencios administrativ numai decizia pronunţată în soluţionarea contestaţiei formulate împotriva titlului de creanţă, iar nu, în mod direct, acest administrativ fiscal.

Procedura administrativă prealabilă învestirii instanţei de contencios administrativ instituie un mijloc de remediere a eventualei nelegalităţi a titlului de creanţă atacat, prin reexaminarea lui de către autoritatea publică emitentă, care în cazul admiterii contestaţiei, decide anularea acestuia, fapt ce permite contestatorului să-şi ocrotească dreptul sau interesul legitim pe cale administrativă, evitând sesizarea instanţei de judecată.

2.3. Se observă că dispoziţiile art. 50 alin. (8) din O.U.G. nr. 66/2011 reglementează dreptul contestatorului de a solicita, în cursul procedurii administrative de contestare, suspendarea executării titlului de creanţă în condiţiile Legii nr. 554/2004. Deci, per a contrario, în prezenţa dispoziţiilor art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, nu este recunoscut contestatorului, în considerarea dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 554/2004, dreptul de a introduce acţiune în anularea notei de constatare în absenţa deciziei de soluţionare a contestaţiei administrative.

Or, recurenta-reclamantă Întreprinderea Individuală A. a precizat, în faţa instanţei de fond, reiterând şi prin motivele de recurs, că obiectul acţiunii sale îl priveşte anularea procesului-verbal, şi nu a deciziei de soluţionare a contestaţiei administrative formulate împotriva acestuia.

2.4. La pronunţarea prezentei decizii, Înalta Curte are în vedere jurisprudenţa sa anterioară în litigii similare, reprezentată, cu titlu de exemplu, de deciziile nr. 685/2015, nr. 3236/2015, nr. 843/2016, nr. 827/2017, nr. 2388/2017, nr. 369/2018.

2.5. Soluţia instanţei de recurs

Faţă de aceste argumente, Înalta Curte apreciază că dezlegarea dată litigiului cu care a fost învestită instanţa de fond reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente şi, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Întreprindere Individuală A. împotriva sentinţei nr. 2021 din 8 iulie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 septembrie 2018.