Appeal annulled for failure to cite specific cassation grounds in enforcement of administrative judgment against government
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal and annulled the appellant's recourse against the Court of Appeal's 2016 decision, which had rejected the appellant's claim, thereby leaving the lower court's dismissal of the action intact. The dispute involved an action for enforcement against the Government of Romania, initiated after a lower court referred the case from a civil jurisdiction, where the appellant sought to sanction the defendant for allegedly unjustified refusal to execute a 1998 civil judgment regarding property rights. The decisive legal basis was Article 489(2) of the Code of Civil Procedure, which mandates the nullity of an appeal if the arguments do not correspond to the specific grounds for cassation listed in Article 488, as the court found the appellant's submissions were unsystematized, failed to structure legal critiques regarding the lower court's reasoning, and thus did not meet the mandatory requirements for a valid appeal on points of law.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 C. proc. civ, art. 493 alin. (4) C. proc. civ, art. 489 alin. (2) din C. proc. civ, Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ, art. 489 alin. (1) din C. proc. civ, art. 488 din C. proc. civ; Appeal annulled for failure to cite specific cassation grounds in enforcement of administrative judgment against government: Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 17 ianuarie 2018, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii
Prin cererea de chemare în judecată adresată Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 2 septembrie 2014, în urma declinării de competenţă prin sentinţa civilă nr. 13017/18.09.2014 pronunţată de Judecătoria Sector 1 Bucureşti, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, a solicitat sancţionarea pârâtului pentru refuzul nejustificat de a aduce la îndeplinire sentinţa civilă nr. 871/23.09.1998 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
2. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond
Prin sentinţa civilă nr. 3842 din 2 decembrie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, ca nefondată.
3. Cererea de recurs
Împotriva sentinţei civile nr. 3842/2.12.2016 a formulat recurs reclamantul A., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi invocarea din oficiu a autorităţii de lucru judecat a sentinţei civile nr. 871/23.09.1998.
În motivarea cererii, recurentul a argumentat, în esenţă, că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre cu aplicarea greşită a legii, confiscându-i, practic, proprietatea, şi că a schimbat, cu rea credinţă, obiectul cererii de chemare în judecată, şi anume, acordarea unui titlu executoriu, cu acordarea unui titlu de proprietate, încălcându-i dreptul de acces liber la justiţie. Totodată, a fost încălcată autoritatea de lucru judecat, iar hotărârea nu este motivată.
4. Apărările formulate în cauză
Intimatul-pârât Guvernul României a depus la dosar întâmpinare, prin care, în principal, a invocat excepţia nulităţii recursului, solicitând anularea recursului pentru nemotivare, întrucât argumentele invocate de recurent în cererea de recurs nu se încadrează în niciunul din cele 8 motive de casare limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., singurele care pot fi valorificate pe calea recursului, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
5. Procedura de soluţionare a recursului
5.1 Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru
Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 17 ianuarie 2018, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Părţile nu au depus punct de vedere referitor la concluziile raportului întocmit asupra admisibilităţii în principiu a recursului.
5.2 Cu privire la incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, sesizată cu soluţionarea recursului declarat, constată că susţinerile formulate de reclamant nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.
5.2.1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Potrivit art. 486 alin. (1) lit. (d) C. proc. civ.:
"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:
d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".
Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că:
"Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."
Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.:
"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3).", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.:
"Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."
Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 20.04.2017, intimatul-pârât Guvernul României a invocat excepţia nulităţii recursului, în raport cu dispoziţiile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., susţinând că argumentele invocate de către recurent în calea de atac a recursului nu pot fi încadrate în vreunul din motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., singurele care pot fi valorificate pe calea recursului.
Prin Raportul asupra admisibilităţii recursului întocmit în cauză, s-a opinat în sensul considerării ca întemeiată a excepţiei nulităţii recursului, magistratul raportor arătând că cererea de recurs nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d şi alin. (3) din C. proc. civ., întrucât recurentul nu a formulat critici referitoare la motivele reţinute de instanţa de fond, care au condus la soluţia pronunţată, astfel încât argumentele de nelegalitate dezvoltate nu pot fi circumscrise niciunui motiv de recurs prevăzut de art. 488 C. proc. civ.
Ca urmare a comunicării Raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, părţile nu au depus punct de vedere referitor la concluziile raportului.
Înalta Curte, având în vedere dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d coroborate cu dispoziţiile art. 488 şi art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., analizând cererea de recurs şi susţinerile recurentului, reţine caracterul nesistematizat şi nestructurat al căii de atac în motive care să vizeze nelegalitatea sentinţei atacate.
Astfel, se constată că cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care recurentul îşi întemeiază cererea, criticile formulate neputând fi încadrate în motivele prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., în raport cu soluţia pronunţată de prima instanţă prin hotărârea recurată.
Înalta Curte reţine că prin motivare a recursului trebuie să se înţeleagă nu doar indicarea unuia dintre motivele de casare, ci şi dezvoltarea motivelor avute în vedere, în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanţei, raportat la motivul de recurs invocat.
Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:
"Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.
Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanţa de recurs fiind investită cu analiza conformităţii hotărârii recurate în raport de dispoziţiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 C. proc. civ.
Deoarece recurentul-reclamant nu s-a conformat exigenţelor cerute de lege, şi nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs într-unul din cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., rezumându-se la expunerea unor succesiuni de fapte şi afirmaţii, pe care nu le-a structurat din punct de vedere juridic, nesubliniind relevanţa pe care acestea o prezintă în raport cu soluţia instanţei de fond, Înalta Curte va aplica sancţiunea nulităţii recursului în conformitate cu dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.
5.2.2. Soluţia instanţei de recurs. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (5) coroborat cu dispoziţiile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va dispune anularea recursului declarat de reclamantul A.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 3842 din 2 decembrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 iunie 2018.