Admissibility of judicial review of copyright registry entry certificate as an administrative act

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 21.07.2015, reclamanta Societatea A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii Oficiul Român pentru Drepturile de Autor şi Societatea B. S.R.L., a solicitat suspendarea aplicabilităţii actului administrativ reprezentat de Adeverinţa O.R.D.A. nr. x/27.10.2014 până la soluţionarea în mod definitiv a litigiului şi anularea Adeverinţa O.R.D.A. nr. x/27.10.2014 emisă de pârât.

1.2. Soluţia primei instanţe

Prin sentinţa nr. 3283 din 28 octombrie 2016, Curtea de Apel Bucureşti admis cererea formulată de reclamanta Societatea A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii Oficiul Român pentru Drepturile de Autor şi Societatea B. S.R.L. şi în consecinţă a omologat raportul de expertiză realizat de expertul ORDA, a suspendat executarea adeverinţei O.R.D.A. nr. x/27.10.2014 până la soluţionarea definitivă a cauzei şi a anulat adeverinţa O.R.D.A. nr. x/27.10.2014.

A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 13.707,45 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei hotărâri, în condiţiile art. 483 C. proc. civ., au formulat recursuri pârâţii Oficiul Român pentru Drepturile de Autor şi Societatea B. S.R.L.

Prin recursul său pârâtul Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea acestei căi de atac, casarea hotărârii şi rejudecând cauza să se dispună respingerea acţiunii reclamantei.

În motivarea opţiunii sale procesuale pârâtul recurent O.R.D.A. a susţinut în esenţă următoarele:

Referitor la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.se susţine că potrivit Raportului de expertiză nr. x/22.08.2016, aflat la dosarul cauzei, Proiectul pe care ORDA, la solicitarea Societăţii B. S.R.L., l-a înregistrat în Registrul Naţional al Operelor (RNO) sub nr. x/2014, poartă denumirea de Proiect de amenajare interioară - Loc de joacă pentru copii şi este distinct de proiectul comun intitulat C. rezultat din colaborarea celor două societăţi. Acest proiect nu a reprodus opera (proiectul) C., asemănările fiind justificate ca aparţinând tot pârâtei ca parte a contribuţiei personale, în calitate de coautor al proiectului C.

De asemenea, în Raportul de expertiză s-a reţinut că pârâta Societatea B. S.R.L., nu şi-a însuşit calitatea de titular de drepturi de autor fară drept, prin depunerea şi înregistrarea, la ORDA, a documentaţiei Proiect de Amenajare Interioară - Loc de Joacă pentru copii deoarece desenele şi schiţele furnizate de reclamantă nu se regăsesc în documentaţia înregistrată de pârâtă la ORDA.

Contrar raportului de expertiză pe care l-a omologat şi care a stabilit că sunt partajate drepturile pentru o altă lucrare distinctă, respectiv pentru proiectul comun cu denumirea C., instanţa reţine că în cauză emiterea adeverinţei atestă o situaţie juridică falsă, care afectează interesele legitime ale reclamantei şi încalcă prezumţia de certitudine şi de veridicitate a acestui act administrativ.

În ce priveşte motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. se susţine că instanţa de fond, prin interpretarea şi aplicarea greşită a prevederilor Legii nr. 8/1996, reţine că adresa ORDA nr. x/27.10.2014 are efecte constitutive de drepturi, fiind un act administrativ individual ce poate face obiectul controlului de legalitate.

În situaţia în care înscrierea în Registrul Naţional al Operelor (RNO) ar fi constitutivă de drepturi, ar însemna că numai după îndeplinirea acestei formalităţi o operă de creaţie intelectuală este recunoscută şi protejată şi că, implicit, dreptul de autor se naşte de la data înregistrării operei în Registrul Naţional al Operelor (RNO).

Legea nr. 8/1996 prevede că independent de îndeplinirea vreunei formalităţi legate de înregistrare, o operă de creaţie intelectuală este protejată prin simplul fapt al realizării ei.

Astfel, recunoaşterea operei şi naşterea dreptului de autor nu este condiţinată de îndeplinirea vreunei formalităţi, astfel că motivarea hotărârii cu privire la suspendarea şi anularea adresei ORDA nr. x/27.10.2014 este întemeiată eronat pe noţiunea de act administrativ.

Prin adresa contestată pârâtei Societatea B. S.R.L. i se aducea la cunoştinţă numărul sub care s-a înregistrat proiectului de design în Registrul Naţional al Operelor înregistrarea unei opere de creaţie intelectuală în Registrul Naţional al Operelor, care este o procedură facultativă. Registrul Naţional al Operelor este un instrument pus la dispoziţia autorilor în scopul constituirii unui mijloc de probă cu privire la existenţa şi conţinutul unei opere. Legea nr. 8/1996 nu limitează mijloacele de probă prin care poate fi dovedita calitatea de autor asupra unei opere.

Calificarea eronată a adresei ORDA nr. x/27.10.2014 ca fiind act administrativ a condus şi la soluţionarea greşită a excepţiei inadmisibilităţii acţiunii în contenciosul administrativ pe care instanţa a respins-o, astfel că se solicită casarea hotărârii primei instanţe şi admiterea excepţiei inadmisibilităţii acţiunii, astfel cum a fost formulată.

Prin recursul său pârâta Societatea B. S.R.L., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4 şi 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea acestei căi de atac, casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

În motivarea opţiunii sale procesuale pârâtul recurent O.R.D.A. a susţinut în esenţă următoarele:

Referitor la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. se suţine că instanţa a depăşit atribuţiile autorităţii judecătoreşti prin aceea că a omologat raportului de expertiză realizat de Direcţia de expertize a O.R.D.A. în condiţiile în care ambele părţi au formulat obiecţiuni la acesta. Prin aceasta atitudine procesuală, părţile, inclusiv reclamanta, s-au împotrivit conţinutului raportului de expertiză ca fiind greşit, dar instanţa a înţeles sa treacă peste obiecţiunile tuturor şi să păstreze raportul din expertiza în forma în care a fost depus.

În susţinerea aceluiaşi motiv de nelegalitate se arată că instanţa de fond nu este specializată în materia proprietăţii intelectuale, şi cu toate acestea, a constatat a fi competentă şi a reţinut cauza spre soluţionare.

În ce priveşte motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., similar poziţiei exprimate de recurentul O.R.D.A., se susţine că hotărârea este dată cu interpretarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material prevăzute de Legea nr. 554/2004 şi de Legea nr. 8/1996 privind drepturile de autor şi drepturile conexe.

Instanţa de fond a apreciat greşit că adeverinţa ORDA contestată ar fi un act administrativ, singurul element comun cu acest act juridic fiind că emană de la o autoritate publică. Prin comunicarea acesteia nu se naşte, modifică sau stinge niciun raport juridic între autoritate şi solicitant, rolul său fiind exclusiv de informare cu privire la înscrierea operei în R.N.O.

Pe de altă parte, O.R.D.A. ca şi autoritate publică, nu are prerogativa de a verifica, certifica sau nega drepturile de autor ale beneficiarului operei de creaţie, ci doar înregistrează opera în registrul menţionat, ca mijloc de probă cu privire la simpla existenţă a operei şi conţinutului acesteia.

Potrivit art. 1 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 opera de creaţie intelectuală este recunoscută şi protejată, independent de aducerea la cunoştinţă publică, prin simplul fapt al realizării ei, chiar în formă nefinalizată, ceea ce denotă că nu este necesară existenţa vreunui titlu ad validitatem pentru recunoaşterea drepturilor de autor, ci cel mult ad probationem, însă nu O.R.D.A. este cel îndreptăţit să recunoască aceste drepturi ci doar instanţa de judecată, în urma administrării unui probatoriu complet.

Din acest punct de vedere, un solicitant al înscrierii unei opere în RNO nu va dobândi niciun drept prin emiterea adresei de înregistrare asupra conţinutului operei.

Din calificarea greşită a acestei adrese drept act administrativ instanţa a dedus contrar legii necesitatea motivării acesteia şi în mod greşit a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii.

Se mai solicită respingerea cheltuielilor de judecată apreciate în raport de complexitatea cauzei ca excesive şi disproporţionate.

1.4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinare intimata reclamantă Societatea A. S.R.L. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că în mod corect a fost rezolvată excepţia inadmisibilităţii acţiunii, adresa contestată fiind în mod evident un act administrativ, fiind emisă de o autoritate publică, în regim de autoritate publică, în vederea executării în concret a Legii nr. 8/1996, care produce efecte juridice, respectiv dreptul pârâtei de a se prevala în raport de terţi cu proba înregistrării în RNO.

1.5. Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, întocmit potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în Complet de filtru şi comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 14 decembrie 2017, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea de şedinţă din data de 22 februarie 2017, Completul de filtru, apreciind incidenţa în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., a admis în principiu recursul şi a fixat termen pentru judecata cauzei pe fond.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

2.1. Examinând sentinţa recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale incidente, constată că recursurile pârâţilor Oficiul Român pentru Drepturile de Autor şi Societatea B. S.R.L. sunt fondate, potrivit considerentelor ce vor fi expuse în continuare.

Obiectul cererii de chemare în judecată este reprezentat de anularea/suspendarea adeverinţei O.R.D.A. nr. x/27.10.2014 prin care pârâtul Oficiul Român pentru Drepturile de Autor a comunicat pârâtei Societatea B. S.R.L. înregistrarea Proiectului de amenajare interioară - Loc de joacă pentru copii în Registrul Naţional al Operelor (RNO) sub nr. x/2014.

Soluţia primei instanţe, de respingere a excepţiei inadmisibilităţii acţiunii şi de admitere a acţiunii, cu consecinţa anulării actelor contestate, este nelegală, fiind pronunţată cu aplicarea greşită a normelor de drept material aplicabile.

Prima instanţă a reţinut că, adeverinţa O.R.D.A. nr. x/27.10.2014 este act administrativ, fiind constitutivă de drepturi, putând face în consecinţă obiectul controlului de legalitate în contencios administrativ.

Instanţa de control judiciar nu poate împărtăşi punctul de vedere al instanţei de fond referitor la caracterul de act administrativ al adeverinţei constestate şi implicit al admisibilităţii acţiunii cu care a fost învestită.

Aşa cum s-a reţinut constant în jurisprudenţa instanţei supreme, premisa oricărui demers judiciar în contenciosul administrativ este existenţa unui act administrativ, astfel cum este definit de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 şi, respectiv, ca acest act să producă o vătămare unui drept subiectiv recunoscut de lege sau unui interes legitim.

Numai un act administrativ poate forma obiectul unei acţiuni în contencios administrativ pentru că prin efectele sale juridice, de naştere, modificare sau stingere a unor raporturi juridice este apt, prin schimbările dispuse, a produce o vătămare a drepturilor subiective ori intereselor legitime ale unei persoane, cu care intră în conflict.

În cadrul unor cereri accesorii pot fi formulate şi cereri de anulare a operaţiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecăţii, instanţa de contencios administrativ fiind competentă în raport de prevederile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a se pronunţa şi asupra legalităţii acestora, fără însă a putea forma obiectul unei cereri principale, pentru că operaţiunile administrative nu produc efecte juridice prin ele însele, ci numai împreună cu actul administrativ pe care-l preced şi pregătesc.

În cauză, prin adeverinţa O.R.D.A. nr. x/27.10.2014, aşa cum s-a menţionat în prealabil, se certifică înregistrarea ca mijloc de probă a Proiectului de amenajare interioară - Loc de joacă pentru copii în Registrul Naţional al Operelor (RNO) sub nr. x/2014, registru administrat de Oficiul Român pentru Drepturi de Autor în temeiul art. 148 alin. (1) din Legea nr. 8/1996.

În acest context, Oficiul Român pentru Drepturile de Autor nu exercită prerogative de putere publică, ci de simplu administrator al unui registru care conservă şi asigură mijloace de probă în domeniul drepturilor de autor. În exercitarea acestor atribuţii, O.R.D.A. nu are prerogativa de a verifica, certifica sau invalida drepturile de autor ale beneficiarului operei de creaţie, ci efectuează o simplă operaţiune administrativă de înregistrare a unei opere, urmând ca puterea probatorie a înscrisurilor înregistrate să fie valorizată în cazul unui litigiu de instanţa de judecată competentă.

Pe de altă parte, aşa cum susţin recurenţii, această adeverinţă nu produce efecte juridice, respectiv nu naşte drepturi în favoarea pârâtei Societatea B. S.R.L., aşa cum se apreciază de instanţa de fond. Opera şi autorul acesteia preexistă operaţiunii de înregistrare, aşa încât este nesusţinută concluzia că această adeverinţă ar fi constitutivă de drepturi. De asemena, schiţele Proiectului de amenajare interioară - Loc de joacă, aveau această calitate de mijloc de probă şi anterior înregistrării acestora în Registrul Naţional al Operelor, fără ca această operaţiune să schimbe ceva în valoarea ori calitatea lor.

Aşa fiind, se poate concluziona că, adeverinţa contestată, nu este un act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, ci constituie o simplă înştiinţare în legătură cu îndeplinirea unei operaţiuni administrative solicitate de pârâta Societatea B. S.R.L. şi îndeplinite de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor.

În raport de aceste argumente, reţine instanţa de control judiciar că cererea reclamantei era inadmisibilă, fiind întemeiate criticile formulate de recurenţii pârâţi, judecătorul fondului care a soluţionat pe fond litigiul pronunţând o soluţie cu aplicarea şi interpretarea eronată a normelor de drept material, fapt ce reclamă incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488, pct. 8 C. proc. civ.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte, în raport de prevederile art. 488, pct. 8 C. proc. civ., va admite recursurile declarate de pârâţi şi, casând sentinţa atacată, va respinge cererea de chemare în judecată ca inadmisibilă.

Având în vedere că prin soluţia preconizată a se da recursului se face dovada culpei procesuale a pârâtei, în temeiul art. 453 C. proc. civ. va fi obligată să plătească reclamantei suma de 6.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată angajate la judecata în fond şi recurs, apreciate ca necesare, dovedite şi rezonabile în raport cu compexitatea cauzei şi prestaţia apărătorului ales.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursurile formulate de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor şi B. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 3283 din 28 octombrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, rejudecând, respinge acţiunea ca inadmisibilă.

Obligă reclamanta A. S.R.L. la plata sumei de 6000 RON cheltuieli de judecată, în fond şi în recurs, către pârâta B. S.R.L.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 aprilie 2018.