Disqualification from judicial assistance via retirement: mootness of appeal against suspension of execution following the final decision on the merits.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 31 august 2015, sub nr. x/2015, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Ministrul Justiţiei şi Ministerul Justiţiei, prin Ministrul Justiţiei, a solicitat, suspendarea executării Ordinului nr. 2640/C/6.08.2015 emis de Ministrul Justiţiei, prin care reclamanta a fost eliberată din funcţia de asistent judiciar la Tribunalul Timiş, prin pensionare, până la soluţionarea de către instanţa de fond a acţiunii de anulare a aceluiaşi act administrativ. Prin cererea modificatoare a acţiunii, înregistrată la dosar la data de 25 septembrie 2015, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministrul Justiţiei şi Ministerul Justiţiei, prin Ministrul Justiţiei, în temeiul art. 15 alin. (1) raportat la art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării Ordinului Ministrului Justiţiei nr. 2640/C/6.08.2015, până la soluţionarea definitivă a fondului cauzei; pe fond, a solicitat anularea Ordinului nr. 2640/C/6.08.2015, emis de Ministrul Justiţiei şi anularea Adresei nr. x/17.09.2015, prin care s-a soluţionat plângerea prealabilă formulată de reclamantă împotriva ordinului atacat.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin încheierea din 5 noiembrie 2015, lămurită prin încheierea din 29 ianuarie 2016, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis cererea de suspendare a executării Ordinului Ministrului Justiţiei nr. 2640/C/6.08.2015, formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Ministrul Justiţiei şi Ministerul Justiţiei, prin Ministrul Justiţiei, până la soluţionarea de către instanţa de fond a cererii de anulare a ordinului, iar pe fondul cauzei, a acordat termen la data de 17.12.2015.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva încheierii menţionate la pct. 1.2. a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiţiei, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând, admiterea recursului, casarea încheierii atacate şi în rejudecare, respingerea cererii de suspendare, ca neîntemeiată.

Recurentul susţine, în esenţă, că printr-o greşită interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, instanţa de fond a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile referitoare la cazul bine justificat şi prevenirea producerii unei pagube iminente.

La emiterea ordinului contestat, arată recurentul, au fost avute în vedere dispoziţiile legale conform cărora asistenţii judiciari sunt eliberaţi din funcţie prin pensionare, respectiv prevederile art. 113 alin. (1) coroborat cu art. 65 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 304/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi art. 52 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificări şi completări ulterioare. Prin urmare, în cauză nu se identifică împrejurări de natură să creeze o îndoială serioasă cu privire la legalitatea ordinului contestat.

Nu este dovedită nici iminenţa producerii unei pagube. Diferenţa de venituri nu poate constitui o pagubă iminentă, aceasta putând fi recuperată ulterior, în eventualitatea admiterii cu caracter definitiv a cererii în anulare a actului administrativ respectiv.

4. Apărările formulate în cauză

Legal citată, intimata-reclamantă A. nu a formulat întâmpinare în cauză.

5. Procedura de soluţionare a recursului

5.1 Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 14 iunie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea din data de 17 ianuarie 2018, completul de filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi pe cale de consecinţă, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ. şi a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepţia lipsei de interes a recursului, invocată din oficiu, este întemeiată.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Potrivit dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, "În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond".

Rezultă, din prevederile legale citate, că măsura suspendării executării unui act administrativ este limitată sub aspect temporal, putând fi dispusă, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, numai până la data pronunţării instanţei de fond.

În prezenta cauză, prin încheierea din 5 noiembrie 2015, ce formează obiectul recursului pendinte, Curtea de Apel Timişoara a admis cererea formulată de reclamanta A. privind suspendarea executării Ordinului Ministrului Justiţiei nr. 2640/C/6.08.2015, până la soluţionarea cererii în anulare de către instanţa de fond.

Aşa cum s-a reţinut şi prin raportul întocmit asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin sentinţa civilă nr. 396 din 23 decembrie 2015, pronunţată în dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a soluţionat fondul cauzei, respingând acţiunea în anulare a actului administrativ a cărui suspendare a executării s-a dispus prin încheierea ce formează obiectul acestui recurs.

La momentul înregistrării recursului declarat de pârâtul Ministerul Justiţiei din prezenta cauză, respectiv la 02.12.2015, era viabil interesul acestuia în promovarea căii de atac de care a înţeles să uzeze, cât timp nu se pronunţase de către prima instanţă o soluţie asupra cererii în anulare a actului administrativ a cărui suspendare se dispusese anterior.

Urmare însă a soluţiei pronunţate asupra cererii în anulare, interesul recurentului-pârât în susţinerea căii de atac pe care acesta a exercitat-o, nu mai este actual, întrucât soluţia pronunţată în acţiunea de fond, privind anularea Ordinului Ministrului Justiţiei nr. 2640/C/6.08.2015, fiind una de respingere a acestei cereri, a condus la încetarea, la data pronunţării - 23.12.2015, a măsurii suspendării executării acestui act, dispusă anterior prin încheierea din 5 noiembrie 2015 a Curţii de Apel Timişoara.

Aşadar, în raport de modalitatea de soluţionare a cererii în anulare, ce a determinat încetarea efectelor produse de suspendarea Ordinului Ministrului Justiţiei nr. 2640/C/6.08.2015, interesul recurentului-pârât în susţinerea cererii de recurs promovată de acesta nu mai subzistă, fiind astfel, întemeiată excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului, invocată din oficiu.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele arătate, constatând că este întemeiată excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului, Înalta Curte va respinge recursul, ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiţiei împotriva încheierii din 5 noiembrie 2015 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 martie 2018.